INTREBĂTORII
~*~
V-ați
întrebat ce e VECIA? Cea lungă ZI
NEÎNSERATĂ,
Un ÎNCEPUT
ce-a fost odată, și-acum NICICÂND nu se mai gată,
CLIPITA ceea
NEÎNTRERUPTĂ, ce își luase cândva zborul
Tot adunând
în ea într-una, PREZENT, TRECUT și VIITORUL?
Ce-i INFINITUL?
Două MARGINI ce încă sunt necunoscute,
NIMICUL care nu se vede, cu UNIVERSURI nou născute,
Cu-atâtea
LUMI ce-n gândul nostru n-au loc de-acum să le-adunăm,
De stăm
prostiți gândind într-una, mai câte încă învățăm?
Și-apoi
venind mai pe aproape, v-ați întrebat cumva vre-odată
Ce suntem
NOI, acești de-acuma? Care-i poveste-adevărată?
Câți sunt ca
noi prin Universuri? și de când stau prin cele lumi?
Or fi ca noi
făcuți războinici? ori blânzi, smerelnici și mai buni?
Ori v-ați
gândit cumva vre-odată, că cel NIMIC ce zace-n noi,
ATOMUL cela
ce-i în toate, și-n el sunt Universuri roi?
Și el la fel
ca cela Mare e poate-n lături necupris,
Și-așa în
gândul nost se-adună, povești ce par a fi de vis?
Și cine-i
DOMNUL din cerescuri ce toate-n mâna Lui le are?
Ce-a fost
’nainte de-nceputuri în cel pustiu fără hotare?
Cum
hărăzește El destine la lumile făr’ de sfârșit?
Cum știe El
ce fac acuma, eu, cel nimicul prăpădit?
***
Cândva, la
toate neștiute găsi-vom poate un răspuns,
Chiar de va
fi când lumea noastră se va afla la-l ei apus,
Măcar
atuncea ADEVĂRUL adevărat, poate-l vom ști,
Păcat că
noi, întrebătorii ce suntem azi, nu vom mai fi.
~*~
Mircea Dorin
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu