MINCIUNA SI ADEVAR
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Cu toate ca
orice mincinos doreste sa ascunda adevarul, nu oricine doreste sa ascunda
adevarul e mincinos. Adeseori adevarul este ascuns nu prin amagire, ci doar
prin tacere. Asa a facut si Domnul când a zis: „Înca multe am a va spune, însa
acum nu le puteti purta” (Ioan 16, 12).
Cuviosul
Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian
Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 108
Dragii mei
enoriași! Hristos a Înviat!
Vestitoarele
Învierii. Femeile mironosițe au fost cele dintâi care au aflat de Învierea
Mântuitorului Iisus Hristos. În Sfintele Evanghelii, cea dintâi menționată
între aceste femei este Maria Magdalena, ,,cea din care Iisus scosese șapte
diavoli”, adică avusese șapte patimi sau vicii. Unul dintre aceste vicii știm
precis că fusese desfrâul.
Femeile
mironosițe au dus vestea Învierii la Sfinții Apostoli, care ședeau ascunși în
case, cu ușile încuiate, așteptând dintr-un moment în altul să fie și ei
arestați, judecați și condamnați, ca și Învățătorul lor.
Femeile
mironosițe răspândesc vestea Învierii și în Ierusalim. Ele treceau neobservate.
Nimeni nu le băga în seamă, nimeni nu le interzicea să se deplaseze prin oraș,
iar cele spuse de ele erau socotite de către autorități ,,taclale ”.
Nu era
întâmplătoare prezența femeilor dis-de-dimineață la mormântul Mântuitorului; nu
era întâmplător faptul că ele deveneau cele dintâi vestitoare ale Învierii.
Lucrarea lor se înscria în planul divin al mântuirii neamului omenesc.
Ca să
înțelegem mai bine importanța acestui fapt, să ne amintim că în vremea
Mântuitorului, în Imperiul Roman cât și la celelalte popoare, femeia era o
prezență ascunsă în spatele bărbatului. Nu avea același statut cu sclavul, dar
avea dreptul să se manifeste într-un cerc foarte restrâns. Ea era cea care
asigura perpetuarea speciei, adică aducerea pe lume a pruncilor; ea era cea
care trebuia să crească și să educe copiii, cea care asigura menajul familiei,
cea care oferea plăceri bărbatului. Nu avea dreptul la învățătură, nu avea
dreptul să ocupe funcții în stat. Era socotită o ființă inferioară în raport cu
bărbatul.
Creștinismul
revoluționează mentalitatea vremii în multe privințe, dar în special în ceea ce
privește importanța femeii și egalitatea cu bărbatul.
Noul
Testament ne descoperă pe Sfânta Fecioară Maria, din care se întrupează mai
presus de înțelegerea minții noastre însuși Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul
lumii. Ea este mereu alături de Domnul Iisus, de la Naștere până la Înălțare,
se bucură de bucuriile Lui, se întristează de necazurile Lui și are inima
zdrobită, când îi vede suferințele și moartea. În activitatea pământească a
Mântuitorului apar multe femei. Unele se roagă pentru vindecarea propriilor
boli, altele pentru vindecarea celor dragi ai lor, unele îi ung picioarele cu
mir de mare preț și I le șterg cu părul capului lor, altele discută cu Iisus
lucruri de teologie profundă. Mântuitorul are grijă de fiecare dată să le
dovedească Sfinților Apostoli și celor prezenți că aceste femei sunt capabile
să înțeleagă adevăruri profunde, că sunt în stare să gândească rapid și să dea
răspunsuri geniale, că au credință puternică, sentimente și trăiri superioare.
Noul
Testament și întreagă istoria creștinismului reabilitează pe deplin femeile și
le pun pe picior de egalitate cu bărbații. Nu se exagera, ci doar se
redescoperea un adevăr pe care-l vedeau mulți, dar nu puteau să-l afirme.
Istoria a dovedit cu prisosință adevărul
învățăturii mesianice. Mii de femei au fost în stare să sufere chinuri pentru
credința lor și învățătura Mântuitorului. Unele au fost bătute sălbatec, altele
aruncate în temnițe, altele condamnate la moarte. Numai Dumnezeu știe numărul
femeilor care s-au jertfit pentru Hristos, care au devenit astfel sfinte. Numai
Dumnezeu știe numărul și numele celor care s-au îngrijit să dea o educație
aleasă copiilor lor, făcând din casa și din familia lor adevărate crescătorii
de sfinți. Numai Dumnezeu știe pe cele care s-au făcut luntre și punte să nu li
se destrame familiile, pe cele care au dus crucea văduviei cu cinste și
demnitate, pe cele care au adus pe lume copii și i-au socotit ca pe un dar
divin. Dumnezeu știe pe cele care au contribuit cu mai mult sau mai puțin la
construirea de biserici, școli, spitale, așezăminte culturale și sociale, pe
cele care au contribuit la menținerea păcii în lume. Dumnezeu știe pe cele care
și-au topit tinerețea și viața la locul de muncă, trudind din greu să-și
hrănească familia, să aducă un plus de bine în lume. Numai Dumnezeu știe câtă
greutate au avut lacrimile mamelor aflate la căpătâiul copiilor lor suferinzi,
muribunzi sau morți, lacrimile mamelor, soțiilor, surorilor, fiicelor și
iubitelor celor plecați pe front pentru apărarea Patriei. Numai Dumnezeu știe câtă putere are credința,
nădejdea și dragostea celor care se roagă pentru binele familiilor lor, pentru
reușita în viață a copiilor lor, pentru îndepărtarea patimilor de tot felul din
viața celor dragi ai lor.
În semn de
respect față de femeia creștină dintotdeauna, Biserica a rânduit ca a treia
Duminică după Paști să fie dedicată în întregime femeilor mironosițe și prin
aceasta femeii creștine în general.
Chiar și
numai atât dovedește superioritatea învățăturii creștine.
*
Cuvinte
părintești. Redăm mai jos un prim fragment din Pastorala de Paști – 2021 a
Inaltpreasfințitului Ioan Sălăjean, mitropolitul Banatului: ,,Să dăm slavă
Bunului Dumnezeu, Care, prin sfintele slujbe, ne-a învrednicit să fim lângă
Fiul Său Cel iubit, când Și-a desăvârșit drama prin care a mântuit lumea.
Aceste ultime zile din viața Lui pământească au pricinuit întristare Maicii
Sale Preacurate, Sfinților Apostoli și ucenicilor, dar și îngerilor. Am putea
spune: Întristatu-s-au cerul și pământul. Cutremuratu-s-a iadul întru adâncul
său. Omul asistă neputincios la desfășurarea acestei drame unice în conținut și
una pe scena creației. Păcatul l-a dus pe om în robia întunericului.
Hristos n-a
așteptat pe Cruce să fie salvat de ucenici. Fiul lui Dumnezeu știa că a venit
să-i salveze pe ei și pe noi, cei de azi, dar și pe cei de mâine. Hristos n-a
strigat pe Cruce: Salvați-Mă!, ci: Vă iert și Mă voi sui în Cer să vă împac pe
toți cu Tatăl.
În
Ghetsimani, Hristos le spune Apostolilor, înainte de marea Sa rugăciune:
„Întristat este sufletul meu până la moarte” (Matei 26, 38). Iată ce a făcut
omul căzut în păcat: L-a întristat pe Dumnezeu! Oare, până când Îl vom mai
întrista pe Dumnezeu cu păcatele noastre?! Ne înșelăm, fraților, crezând că pe
Dumnezeu Îl putem condamna pe veci la întristare. Oare, nu mai este iubire, nu
mai este lacrimă de pocăință?
Iubirea este
lacrima lui Dumnezeu care a căzut peste om; este sângele vărsat de Hristos
pentru noi. Iubirea este fecioara care își caută Mirele Care S-a răstignit
pentru ea. Pe Cruce, Hristos a murit moartea.
Noi L-am pus
pe Cruce, iar El ne-a pus atunci pe aripile veșniciei. Cum știe Dumnezeu să
răsplătească omului: omul Îi dă Crucea, iar Dumnezeu, veșnicia!
Crucea n-a
putut opri iubirea lui Dumnezeu, iubirea trece dincolo de Cruce. Dumnezeu,
chiar și atunci când este întristat, iubește. Eu, când sunt întristat, urăsc,
hulesc și judec.
Doamne, mai
varsă o lacrimă peste ale noastre inimi să se umple de iubire!
Întristată
este lumea azi, dar prin credință „întristarea voastră se va preface în
bucurie” (Ioan 16, 20), așa le grăia Hristos Apostolilor Săi. Cred că acest
cuvânt ni l-ar da și nouă azi, mai ales celor din ale căror familii au plecat
mamă, tată, frați, prieteni.
Dumnezeu să
preschimbe întristarea din inimile frățiilor voastre, așa cum a preschimbat
întristarea care a fost în inima Maicii Domnului, a Sfinților Apostoli și a
ucenicilor, după Cruce, piroane și cununa de spini.
Iubiților,
sfânta lumină pe care o primiți este parte din bucuria pe care au primit-o
femeile mironosițe, când s-au dus la Mormânt să-L caute și să-I ducă mir lui
Hristos, Mirelui Ceresc: „Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată
Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă!” (Matei 28, 9). În taina sfintei
lumini se ascunde iubirea lui Hristos. Dumnezeu ne întâmpină și la acest
Praznic mare cu lumină, întru care sălășluiește iubirea Lui față de om, coroana
creației Sale.
Omul este nu
numai rodul înțelepciunii lui Dumnezeu, dar și al iubirii Sale. Iubirea lui
Dumnezeu iartă inima împovărată și smerită și transcende chiar și moartea. Să
nu-ți fie teamă de iubire și de moarte. Iubește și iartă, iar moartea nu te va
atinge. Există în Cer o casă în care domnește iubirea. În acea casă este așteptat
să vină omul care, în această lume, caută o singură comoară: pe Hristos.
Iubiți mei
frați, în existența noastră pământească nu putem pune în paranteză sufletul. La
sfârșitul vieții, unii frați creștini zic: Ce a fost aceasta? Înseamnă că au
trăit ca o nonprezență pe acest pământ, neștiind că mormântul este casa
vremelnicei veșnicii.
Fraților,
noi, românii, nu ne-am extins în istorie pe orizontală, ci în Sus și nu am
încercat să ne înveșnicim în piramide, ci în biserici și în mănăstiri. Biserica
este semnul că neamul nostru se află pe aripile veșniciei, iar nu pe cele ale
morții și că am fost zidiți la rândul nostru spre nemurire. Chiar și atunci
când am fost trași pe roată în istorie, ca neam, Hristos a sfărâmat roata și
ne-a ajutat să ne ducem crucea neamului până la Golgota cea de Sus. Hristos, pe
Cruce, Horea, pe roată; Hristos, pe Golgota, Horea, în Apuseni.
Prin Jertfa
lui Hristos vom dobândi Împărăția bucuriei lui Dumnezeu.
Prin
suferință vom păstra Carpații, casa vremelniciei noastre pe acest pământ(Va
urma)..
*
Popas de har. Redăm o poezie cu acest titlu
aparținând poetei Hojda Alexandra Ligia:
,,A fost un Rug. Un foc nemistuit
Și un Horeb dincolo de pustie...
Când peste grele lanțuri s-a vestit,
Întâia dată, Noul Răsărit
Al izbăvirii,-n tainică solie.
Un miel junghiat. Cu sânge-nfierată
E-a dezrobirii aprigă sentință.
În rana lui a fost răscumpărată
Străvechea lume, din osânda toată,
Ca punte spre o altă biruință.
Întâiul Paște. Lanțul egiptean
Se prăbușea-n înșiruiri de ape...
Străluminând urziri cerești de har,
Când, peste-al veacurilor lung
coșmar,
Un nou șuvoi, din Rug, o să ne-adape.
A fost o cruce... Și pe ea, un Miel
Și-a așternut făptura spre junghiere.
Din rana Lui a curs și leac, și semn,
Cu sânge, când mi-a scris, murind, pe
lemn,
A jertfei Sale nouă înfiere.
Noul Adam. Cel fără de sfârșit
Sorbea, în cuie prins, a lumii
fiere...
Dar nu de cuie a fost, atunci,
zdrobit,
Nici de o lance sură-nlănțuit,
Ci eu i-am fost și moarte, și durere.
Al meu păcat. Destinul meu fugar,
Rătăcitor pe culmi închipuite,
El i-a fost straja biciului roman,
Cu preț de sânge, când mi-a dat în
dar,
Limanuri noi, în cerurile sfinte.
Fost-au milenii. Omul, în păcat,
Își poartă peste vremi vremelnicia.
Uitând că pentru vina lui s-a dat,
La ceas sortit, un Miel nevinovat,
Ca să-i coboare-n suflet... veșnicia.
Popas de har. La ușă încă-ți bate,
Nu pregeta să îi asculți chemarea!
În glastră timpul e pe terminate...
Și-n Rug nemistuit încă-s păstrate
Prin jertfa Sa, și mila, și iertarea”
*
In memoriam:
Tudor Arghezi(I). Tudor Arghezi(1880-1967) a fost un colos al literaturii
române. A scris mult. Alături de poezie a scris numeroase articole, romane,
schițe, piese de teatru, povestiri pentru copii. La început a fost călugăr,
dar, din cauza lipsei de tact a unui ierarh, a fost jicnit grav și a părăsit
viața monahală. A fost o personalitate foarte controversată de contemporanii
săi, dar și incomodă pentru mulți.
Pe Tudor
Arghezi n-am avut bucuria să-l cunosc personal, dar am aflat de la terțe persoane
anumite aspecte din viața lui, care merită să fie consemnate. Aceasta cu atât
mai mult cu cât sunt pentru prima dată așternute pe hârtie.
La 26
aprilie 1984, la Cofetăria ,,Crinul” din Tr. Severin, eram împreună cu Domnul
Virgiliu Tătaru, reprezentantul cenzurii în județul Mehedinți, Domnul Prof.
Mite Măneanu, bibliotecar la Biblioteca Județeană și Părintele Pr. Nicolae
Jinga, pe atunci secretar la Protoieria Tr. Severin. Printre altele, Domnul
Virgiliu Tătaru ne-a relatat mai multe amintiri ale sale din anii studenției.
Unele s-au referit și la Tudor Arghezi. Așa bunăoară, cu prilejul Sărbătorilor
Crăciunului și Anului Nou, un grup de studenți din care făcea parte și
dumnealui, mergeau cu colindul și cu plugușorul pe la profesori și diferite
personalități ale culturii române.
La Arghezi
au fost primiți cu răceală. I-au urat maestrului multe și bune, dar el a rămas
ca gheața la urările lor și parcă enervat că fusese deranjat. La sfârșit,
băieții așteptau să fie răsplătiți cu bani, așa cum primeau de la alții, pentru a avea apoi ce
bea o săptămână la berăria ,,Gambrinus” de lângă Cișmigiu. Fiica lui Arghezi,
Mitzura, a venit cu o tavă de covrigi și i-a invitat pe
colindători să ia câte unul. Dezamăgirea acestora a fost generală, dar n-au
avut încotro. Tudor Vianu era spirit academic, tip occidentalizat, foarte grav,
corect. Întotdeauna le dădea câte 200-300 lei. George Călinescu, după ce-i
asculta zicând o cântare sau două dintre cele pregătite de ei, îi oprea și le
cerea să-i cânte colinde religioase și laice din zonele din care ei veneau.
Sadoveanu căuta să se descotorosească repede de ei și era foarte zgârcit.
Tudor
Arghezi avea un prieten, redactor-șef al unui ziar din București. Virgiliu
Tătaru nu a spus nici numele persoanei respective, nici al ziarului. Când era
sărac, la începuturile sale, Arghezi o ducea bine cu redactorul respectiv. Când
avea nevoie de câte o poezie sau articol, redactorul îi dădea telefon lui
Arghezi, îi spunea despre ce este vorba, cât de mare trebuie să fie materialul
și când trebuie să i-l predea. Arghezi se executa repede și era foarte
punctual. Dreptul de autor era foarte searbăd, dar el se mulțumea și pe atât.
Când i-a venit însă apa la moară lui Arghezi și a prins cheag, redactorul-șef
cu pricina i-a cerut un material. Arghezi a răspuns prompt: ,,- Dar mie cât îmi
dai?” ,,- Atât!” i-a răspuns redactorul. ,,- Fără suma de… nu scriu o iotă!”
Era de nerecunoscut.
Arghezi nu-l
suporta pe Sadoveanu. Când s-a pus problema reeditării operei lui Sadoveanu,
Arghezi nu avea voie să publice. Pentru operele sale, Sadoveanu a primit
9.000.000 lei. Volumele îi apăreau unul după altul. Când a fost și Arghezi scos
de la naftalină, un redactor a pus problema publicării integrale a operei lui.
Propunerea s-a aprobat și redactorul a mers la Arghezi să-i ducă vestea. După
ce a aflat despre ce-i vorba, Arghezi a întrebat: ,,- Dar mie cât îmi iese la treaba asta!” ,,-
Maestre, după calculele ce le-am făcut, v-ar ieși cam șapte milioane!” ,,- Dar
porcul ăla (Sadoveanu – n.n.) cât a luat?” ,,- Dânsul a luat nouă milioane,
însă la dânsul a fost vorba de proză și a avut mult material!” ,,- Nu știu,
fără nouă milioane nici nu stau de vorbă! Faceți ce știți și scoateți-mi
banii!” A plecat redactorul, au socotit, au socotit și până la urmă au găsit o
modalitate să facă formatul mic la volumele lui Arghezi de Scrieri, cu hârtie
groasă, filigranată, pentru a pune prețuri mari și a scoate astfel banii
maestrului. I-au dat până la urmă nouă
milioane și lui și astfel a fost de acord cu publicarea.
Virgiliu
Tătaru ne-a povestit un alt amănunt interesant. Era la comemorarea a 80 de ani
de la nașterea lui Mihail Sadoveanu. La Academia Română, în ședința festivă, a
vorbit G. Călinescu. După ce și-a ținut discursul, Călinescu s-a dus și i-a
sărutat mâna lui Sadoveanu. După câteva luni, a avut loc și festivitatea
sărbătoririi lui Tudor Arghezi. La el a vorbit Geo Bogza, cel care îl
idolatriza pe Tudor Arghezi. După ce și-a terminat cuvântul de elogiere, Geo
Bogza a vrut să facă același gest, pe care-l făcuse cu câtva timp în urmă G.
Călinescu. Tudor Arghezi l-a oprit la distanță și i-a spus: ,,- Dragă Geo,
stai! Să nu faci ce a făcut porcul de Călinescu!”(Va urma)
*
File de
jurnal – 30 August 1982. ,,Ieri dimineață, după ce am făcut pomenirile cuvenite
la Bârda și Malovăț, am plecat din nou la Schitul Topolnița. Am ajuns la Sfânta
Evanghelie de la Liturghie. Se făcuse Sfântul Maslu și Aghiasma. Am slujit în
continuare cu Părintele Caliopie Georgescu și Părintele Matei Gheorghe.
Părintele Caliopie a vorbit mult și frumos la predică. Are talent oratoric și
cunoștințe religioase. Mi-a plăcut comparația pe care a făcut-o în ,,aplicare”,
că pentru fiecare dintre noi conștiința este un Sfântul Ioan Botezătorul
întemnițat.
După slujbă
am stat cu călugării la masă. A fost o masă plăcută și modestă, cu sărmăluțe,
ardei, fasole, pește și lubeniță. De la mănăstire am plecat cu Părintele
Caliopie și cu toți călugării de la Lainici și Cozia(cinci la număr). Călugării
mergeau cu un ,,ARO”, proprietatea mănăstirii Cozia. Conducea un călugăr, fost
mecanic auto. Am mers la Malovăț, unde s-au minunat de lucrările de acolo.
Părintele Caliopie m-a îndemnat să-i dau lui Ivănescu oricât, numai să termine
lucrarea. ,,- Toți pictorii sunt nebuni, s-o știi de la mine!” mi-a spus
dânsul. Am mers apoi la Bârda și i-am ospătat ca la zi de post cu ciorbă de
zarzavaturi, fasole bătură, ardei umpluți, zacuscă, prunată, struguri și apă
rece. Ne-am despărțit în relații cordiale.
Seara m-am
dus la nedeie la Bâlvănești. L-am luat cu mine și pe vărul meu Bibică. Face
armata în județul Hunedoara, la serviciul ,,securitate”. Aparține de Ministerul
Afacerilor Interne, nu de Ministerul Apărării Naționale. Până la Bâlvănești
mi-a povestit despre câteva din acțiunile la care a participat.
Una dintre
acțiuni a fost în vremea grevei de la Motru. În timp ce miliția se străduia să
facă ordine în oraș, armata căptușea pădurile din jur, așteptând doar ordin
pentru a interveni.
Altă acțiune
a fost la Timișoara. Despre asta am mai scris, bazat pe alte surse. Doi studenți
au furat de la un post de miliție din județul Hunedoara două arme și cartușe.
Au ajuns la Timișoara cu un autobuz și acolo au amenințat șoferul și pasagerii,
cerându-le să-i ducă la aeroport. Între timp, trupele de intervenție, care-i
urmăreau din aproape, i-au somat. Au declarat că dacă nu li se va pune la
dispoziție un avion cu care să plece în străinătate, vor împușca toți pasagerii
din autobuz. Soldații au tras în roțile autobuzului. Șoferul le-a spus
studenților că nu mai poate merge cu roțile dezumflate. I-au ciuruit capul cu
gloanțe. S-a iscat o mare învălmășeală. Pasagerii au încercat să-i imobilizeze,
în timp ce soldații luau autobuzul cu asalt. Au căzut victime nouă civili și
șapte soldați. Abia când au terminat cartușele teroriștii s-au predat. Erau ca
doi copilandrii îngroziți. Au fost luați de trupele județului Hunedoara. Pe o
câmpie pustie, între două localități, au oprit mașinile și le-au scos cătușele.
Colonelul Vasile, care conducea operația, le-a spus: ,,- Sunteți liberi!” Au
plecat clătinându-se. S-au depărtat vreo două sute de metri, dar pe acest
traseu au făcut mai bine de o jumătate de oră. Era o așteptare chinuitoare și
pentru teroriști și pentru executori, era momentul marilor treziri. La un
moment dat s-a ordonat tragerea și cei doi au fost sfârtecați ca niște zdrențe.
Până azi se știe însă că au fost arestați și că așteaptă să fie judecați!
Nedeia la
Bâlvănești a fost frumoasă, deși a început târziu. A participat mult tineret și
hora a fost foarte însuflețită. Când s-a întunecat, au intrat în cămin și au
continuat distracția. Eu am plecat acasă.”
*
Ajutoare și
donații. În această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și
donații astfel: Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG):
15.300 lei; Părintele Pr. Gheorghe Vasilescu din Torino(Italia): 2.400 lei;
Doamna Filip Cornelia din Tr. Severin: 331 lei; Doamna Elisabeta Leferenz din
Nüremberg(Germania): 242 lei; Domnul
Primar Ing. Ion Michescu din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Domnul
Tărăbâc Gheorghe din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: câte 200 lei; Doamna
Sandu Aurica din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, Doamna Dr. Luca – Rusu
Maria din Tr. Severin, fiică a satului Bârda: câte 150 lei; Doamna Șeitan
Elisabeta din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, Domnul Udrescu
Cristian-Claudiu din Italia, fiu al satului Malovăț, Doamna Vâlsan Maria din
Tr. Severin, Doamna Nicolae Victoria din Tr. Severin, Doamna Maria din Tr.
Severin, Domnul Col. Mihai Popa din Rm. Vâlcea, Domnul Borugă Lucian din Tr. Severin
și Doamna Mehedințu Elena din Brașov: câte 100 lei; Doamna Voican Dana din Franța, fiică a satului
Malovăț, Domnul Pădureanu Marian din Tr. Severin și Doamna Rolea Viorica din
București, fiică a satului Bârda: câte 50 lei;
Domnul Pau
Dumitru –Claudiu din Malovăț a mai adăugat 200 lei pentru contribuția de cult,
totalizând până acum 400 lei; Domnul Cojocariu Titu, Domnul Badea George –
Claudiu și Domnul Lupșa Claudiu,
toți din Malovăț, au achitat câte 100
lei pentru contribuția de cult.
Precizăm că
Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina a
achitat 15.300 lei, cum am menționat mai sus, ca acont pentru activitățile
caritabile pe care le vom desfășura în parohia noastră. De fiecare dată vom
folosi din această sumă atât cât ne va fi necesar, ținând cuvenita evidență.
Dorește astfel să fie sigură ca nu cumva să se întreprindă ceva bun și de folos
oamenilor, fără ca dânsa să participe.
Dumnezeu să
le răsplătească tuturor!
*
Coșul de
Paști. Așa cum am precizat și în numerele precedente ale ,,Scrisorii pastorale”, la îndemnul și sub îndrumarea Prea
Sfințitului Episcop Nicodim, și în parohia noastră s-a desfășurat acțiunea
caritabilă intitulată Coșul de Paști. Și în această perioadă de două săptămâni
am mai efectuat câteva activități, care se pot integra acestui program.
Menționăm în acest sens:
● Cu
prilejul spovedirii și împărtășirii celor 127 copii în zilele premergătoare
Sfintelor Paști, le-am dăruit câte o ciocolată fiecăruia, în valoare totală de
380 lei;
●Joi, 6 mai,
am organizat o deplasare la azilul de bătrâni și la Secția de Psihiatrie de la
Gura Văii. La cele două obiective sunt internate 65 persoane. Firma de Catering ,,Costea” din Izvorul
Bârzii a pregătit mâncarea (sărmăluțe de dulce cu mămăligă, friptură cu garnitură
de orez și cozonac). Parohia a adăugat la acest meniu 70 pâini, 300 ouă roșii, 60 litri suc, 24 litri apă
minerală, dulciuri, 32 perechi papuci, prosoape și cărți. Celor internați la
Psihiatrie le-am dus cca. 250 kg haine diverse donate de către enoriașii
parohiei noastre. Firma de Catering ,,Costea” din Izvorul Bârzii ne-a pregătit
cele 65 porții de mâncare cu suma totală de 600 lei. Este un preț simbolic,
diferența până la prețul adevărat suportându-o firma. Doamna Dr. Ionescu
Mihaela-Aritina a contribuit cu 600 lei, acoperind prețul meniului de la firmă.
Domnul Primar Ing. Ion Michescu a contribuit
și dânsul cu 200 lei pentru această acțiune și ne-a pus la dispoziție
duba primăriei ca să transportăm hainele. Au însoțit convoiul preotul și Domnii Nistor Petre și Crumpei Vasile din Malovăț,
consilierii parohiei.
Conducerile
celor două instituții au mulțumit cordial tuturor celor ce au contribuit
într-un fel sau altul la organizarea și susținerea acestei acțiuni. Aceleași
mulțumiri vi le adresez și eu și rog pe
Bunul Dumnezeu să vă răsplătească efortul și jertfa!
● Anunțăm pe
toți care nu și-au ridicat cartea Îndrumător pentru Spovedanie să se grăbească,
fiindcă la 1 iunie încheiem acțiunea.
*
Lucrări la
biserică. ♦ La intrarea în pridvorul bisericii de la Bârda am construit o portiță dublă din fier forjat. Domnul Constantin Pereanu din Malovăț, maestru în
sudură și arta confecțiilor metalice, ne-a donat materialul și a efectuat
manopera cuvenită gratuit. Îi mulțumim. Dumnezeu să-i răsplătească!
♦ În ziua de 15 Mai la cele două
biserici s-a făcut curățenie generală.
Au fost spălate covoarele, au fost curățite toate obiectele de cult, a fost
spălat parchetul, șterse geamurile și multe altele.
- La
biserica de la Malovăț au contribuit la aceste lucrări: Pera Dumitru, Popescu
Elena, Oproiu Elisabeta, Popescu Alexandra, Borcilă Elena(Nuța), Crăciunescu
Paraschiva, Lupșa Anca, Baltac Mariana, Mănescu Elena (Păsărica), Bogdan
Silvia, Dima Cornelia, Bobiț Violeta, Bobiț Doina și Haidamac Miroana.
- La biserica
de la Bârda au contribuit la aceste lucrări: Curea C. Maria, Iliescu Petria,
Rogoveanu Teodora, Stoichină Ecaterina, Tănase Maria, Gârbovan Dorina, Rolea
Marița, Petolescu Elena, Gheran Paraschiva, Luca Gh. Maria, Luca Ana, Cola
Emilia, Luca C. Maria, Gheran Iuliana, Șeitan Adela, Boroancă Ilie, Drăghia
Aurel, Rolea Ilie, Mema Ana, Luca D. Maria, Gheran Aurel, Rolea Aurel, Luca
Mihai și Ivașcu Domnica.
Dumnezeu să
le răsplătească efortul!
*
Lucrări la
cimitire. A crescut iarba în cimitire. Este nevoie urgentă de erbicidare. Am
cumpărat erbicidul necesar. La Bârda s-a oferit Doamna Ivașcu Domnica să facă această operație, așa
cum a făcut-o și-n anii trecuți. La Malovăț știm că există bărbați dispuși să
facă un lucru bun pentru sat. Au prilejul acum. Anul trecut Domnii Baltac
Alexandru și Surugiu Gh. Gheorghe au fost printre cei dintâi care, în câteva
ore, au transformat cimitirul de la
Malovăț într-o adevărată grădină. Să mai aibă, oare, aceeași tragere de inimă
și anul acesta? Sperăm!
*
Publicații.
În această perioadă preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale,
astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 444, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia
Mare, 10 mai 2021, ediție și on-line(https://
ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”,
Toronto(Canada), 19 mai 2021, ediție și on-line (http://www.observatorul.com);
Cărți rare – mai 2021, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de
radio în limba română din Sydney(Australia), 13 mai
2021(http://bentodica.blogspot.com); Brâncovenii, în ,,Obiectiv mehedințean”,
Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1078(13 mai), p. 12; Tricolorul, în
,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1079(20 mai), p. 12.
Parohia
noastră a publicat cartea Părintelui Pr. Hogea Sebastian-Cătălin din Craiova,
Să vorbim pe șleau(105 pag.). Autorul și-a cumpărat întreg tirajul.
*
Simpozion.
Episcopia Severinului și Strehaei l-a invitat pe preotul Dvs. să participe la
ediția a XII-a a Simpozionului ,,Mehedinți. Istorie, Cultură și Spiritualitate, care se va ține în zilele
de….. la Tr. Severin. Preotul Dvs. s-a înscris cu comunicările Scrieri puțin
cunoscute referitoare la Tudor Vladimirescu, recent editate și Aspecte istorice
și politico-sociale în proverbele românești.
*
Zâmbete. ☺Pictorul Corneliu Baba pictase un tablou în care era
președintele Nicolae Ceaușescu și soția sa. Sub picioarele Elenei Ceaușescu,
pictorul se semnase: ,,C. Baba”. Tabloul a fost expus la Muzeul de Artă. Cine-l
vedea, nu putea să se abțină să nu citească ,,Ce Babă!” și să izbucnească în
râs. Binevoitorii au comunicat imediat unde trebuia. Tabloul a dispărut, iar
lui Corneliu Baba i s-a interzis câțiva ani să mai expună tablouri la muzee și
expoziții. Să se învețe minte!
☺ Într-un sat din Gorj a murit o
bătrână. S-a organizat înmormântarea, conform tradiției. Când a fost să bage
sicriul pe poarta cimitirului, din cauza unei neatenții a oamenilor care-l
duceau, acesta a fost lovit de stâlpul porții. Din cauza izbiturii, femeia și-a
revenit din moartea aparentă(letargia) în care se afla. Lumea s-a speriat și a
fugit, ,,moarta” s-a sculat și a plecat acasă. A mai trăit vreo trei-patru ani,
apoi a murit. De data asta definitiv. Moșul a organizat din nou înmormântarea
babei. Când au ajuns la cimitir, moșul s-a așezat la poartă și, foarte agitat
și îngrijorat, îi avertiza pe cei ce duceau sicriul: ,,-Fiți atenți! Fiți
atenți! Să nu cumva să loviți stâlpul!” Știa el ce știa!
*
Excursii-pelerinaje.
►Anunțăm pe toți ce interesați că joi, 27 mai a.c., organizăm o excursie – pelerinaj pe
următorul traseu: Tr. Severin-Bârda-Malovăț-Motru-Tg.Jiu(Casa Memorială
,,Ecaterina Teodoroiu)-Valea Jiului-Mănăstirea Vișina-Mănăstirea
Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea Prislop - Mormântul Părintelui Arsenie Boca
- Cetatea Sarmisegetuza-Caransebeș(catedrala)- Mănăstirea Piatra Scrisă –
Orșova - Tr. Severin-Bârda. Plecarea la ora 6.00 din Tr. Severin(Podul Gruii).
Costul e de 45 lei/persoană. Masca obligatorie în autocar. Așteptăm înscrieri.
►Vineri,
28 mai a.c., organizăm o excursie-pelerinaj la Mănăstirea Godeanu de o jumătate
de zi. Pelerinii vor participa la Sf.
Liturghie oficiată de către Preasfințitul Episcop Nicodim împreună cu alți ierarhi. Parohia pune la
dispoziție un autocar. Așadar, participarea este gratuită. Așteptăm înscrieri.
*
Amărăciuni.
Joi, 20 mai, au fost tăiați 45 arbori de pe marginea drumului județean
670(Malovăț-Bârda), sub pretextul că se pregătește traseul pentru asfaltarea
șoselei. Dacă ar fi fost vorba de o autostradă, ar fi fost gestul justificat,
dar nu este decât o biată șosea cu două benzi. De la arbori până la marginea
șoselei erau între unu și patru metri! Acești plopi au fost plantați prin anii
1965-1966, când eram elev la școala de la Malovăț. Azi pe unii nu-i puteau
cuprinde cu brațele doi bărbați. Buștenii rezultați au fost cărați undeva cu
mașină de mare tonaj. Nu știm dacă se va sesiza Garda de Mediu sau Garda
Forestieră; nu știm dacă cei ce au tăiat arborii ori cei care au dat aprobarea
pentru aceasta mai lasă în urma lor și alte realizări, dar cele 45 de cioturi plâng
și strigă către Cer, cerând dreptate și blestemând pe limba lor. Ascultați cum
strigă: ,,Săriți, că am fost jefuiți la drumul mare!”
*
Anunțuri. ♦ Parohia noastră are de văruit cele două biserici(numai pe partea exterioară!). Cei care își pot asuma responsabilitatea
lucrului la înălțime să ne comunice ofertele lor de preț; ♦ Duminică, 13 Iunie, la
ora 11.00, în biserica de la Malovăț va avea loc o nouă licitație a terenului bisericii din Ogașul Barbului; <
*
Botez. În
ziua de 9 Mai am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Udrescu Eric-Ștefan, fiul
Domnului Udrescu Cristian-Claudiu și al Doamnei Cojocariu Daniela-Florentina
din Italia. Să le trăiască!
*
Program. În
luna Iunie avem următorul program de slujbe: 5 Iun.(Malovăț-Bârda); 6
Iun.(Bârda); 10 Iun.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 12
Iun.(Malovăț-Bârda); 13 Iun.(Malovăț); 19 Iun.(Malovăț-Bârda); 20 Iun.(Bârda);
21 Iun.(Malovăț); 26 Iun.(Malovăț-Bârda); 27 Iun.(Malovăț); 29 Iun.(slujbă la
Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe
adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate,
pace și bucurii să vă dea Dumnezeu! Hristos a înviat! Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu