poem-voyeur
~*~
fantomele verii abia-ncepuseră să -ți
invadeze trecutul
în care ai fost declarat mai
mereu dezertor
sub imperiul flamand al culorilor
fantomele străzii pe care nu ai
mai trecut
de când n-ai mai fost fericit
efectele tranchilizantelor a
imobilizat în tine
ușurința de a comunica inițiatic
texte sapiențiale sculptate-n verdele
frunzelor de nuc
străzile aidoma valurilor sucombă
construiești poduri rulante
dansul strămoșilor îți populează
viitorul
foarte probabil de foarte departe
emisiuni tv
piese de teatru niciodată puse în
scenă
sărbători ale spiritului îngropate dinainte
de a se naște
zeul pan ghicind prezentul în cornițe
de miei
ca și cum agresivitatea ar putea fi
stârnită de-a pururi
învinsă de trei sau patru
inițiați în metempsihoză
îți descriu metamorfoza poemului
în absența ta
viața devine filosofie a
sentimentului
gândești sublim & fiecare moare
singur
cuvintele nerostite nu se-mperechează
ritualul pentru care se vor fi născut
a fost păscut de alte vieți de aezi
beduini
epicul acoperit de copaci de șindrilă
de clopotniță
de mii de ani păsări călătoare uluind
clipa
& acesta e un poem – voyeur
îți dăruiesc durerea &
imensitatea mărilor
nu te pot iubi decât prin mituri
cosmologice
ai fost cu mine la facerea lumii
eu poate mai puțin
fericirea & dorința arzătoare
de a ști că exiști
că nu ai murit
că nu vei putea vreodată muri
loreley
~*~
cătălin afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu