IOAN MICLĂU –
GEPIANU: Atenție
la șobolani...
”...Șobolanii
sunt o cunoștință veche pentru om.
Însăși
Istoria notează multe catastrofe ale omenirii, provocate de aceste ființe
rozătoare, atât în vremile străvechi, cât și în cele moderne de azi.
Pe lângă faptul că sunt niște cărăuși
notorii a multor malarii, rozînd funiile vechilor corăbieri, devastând
culturile, grădinile, crescătoriile de păsări, mieii ori purceii nou-născuți,
astăzi ei sunt responsabili pentru izbucnirea de mari incendii, prin roaderea
instalațiilor și conductorilor electrici din clădiri.
Europa își are legenda sa din anii 1348,
când șobolanii, cărați de prin porturile lumii și ascunși în mărfurile
corăbierilor, s-a înmulțit atât de rapid, încât au devenit o calamitate.
Fiecare pereche are anual 15.000 de descendenți și sunt extraordinar de
adaptivi la mediu. Rod orice, înoată împotriva cursului apei până la o distanță
de 1,5 km, sar și de la o înălțime de 40 de metri, urcă orice suprafață
verticală și pot sări peste un obstacol de până la un metru înâlțime. În
sfârșit, infectați și cărând cele mai teribile boli, în 1384, ei răspândesc un
microb, care seceră în Europa 25 milioane de oameni, aproape un sfert din
populația acelei vremi. Pentru că ei pătrunseră pe continent prin porturile
Mării Negre, boala a fost numită, ”moartea neagră”, de care odată atins, nimeni
și nimic nu mai putea aduce salvare. S-au impus atâtea măsuri pe vremea aceea,
încât se poate zice că șobolanii schimbară soarta istoriei. În Asia, actualmente
aceste rozătoare sustrag, spun unele statistici, aproximativ 48 milioane tone
de orez pe an din culturile oamenilor. SUA, apreciază dezastrele lor, de
asemenea anual, până la la 1bilion dolari, din care majoritatea s-au datorat
incendiilor mari prin roaderea conductorilor electrici de către șobolani.
Distrugerea lor nu e ușoară, fiindcă
devin repede imuni la orice tipuri de otrăvuri. Ba mai mult, asemenea
drogurilor, odată otrăviți, simt nevoia otrăvii care îi face mai confortabili.
Într-o lucrare de specialitate se dă un exemplu, când, pe insula Engebi, în
vestul Pacificului, în urma unor experimente nucleare, la câțiva ani, oamenii
de știință, mergând să cerceteze efectele, se așteptau să nu găsească nici
iarbă verde, în schimb au găsit o sănătoasă colonie de șobolani, care nu numai
că erau mai viguroși, dar și viața le era ceva mai lungă.
In sfârșit vechii indieni și chiar cei de
azi, considerau șobolanii aproape figuri supranaturale, zeități, numai pentru
puterea deosebită a acestora de a rezista condițiilor climatice. Indonezienii
de astăzi nici nu omoară șobolanii, tot pe aceleași motive de cult. Oricum,
civilizațiile secolului nostru știu exact nenorocirile aduse de aceste
rozătoare, impunându-se cele mai severe măsuri, împotriva răspândirii lor.
Așadar, ”atenție la șobolani”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu