IRINA LUCIA MIHALCA - Cine e începutul şi sfârşitul?

 

Cine e începutul şi sfârşitul?

 

 

~*~

 

Iarna e ca un cearşaf aşezat

peste trupul tău, Fiu al Stelelor.

Încă e ceaţă la malul iubirii,

însă de mână cu tine

niciun taifun nu ne va atinge,

frica de necunoscut,

senzaţia de infinit, acordul iubirii

sau fuga pasiunii,

acea mişcare a ei între lumi,

între lumile noastre,

arpegiul de la do al meu

la do al tău, misterios ritm,

un etern pas spre noi

în acest segment de vibraţie.

 

Închide ochii! Printre linii şi spaţii

vei simţi flacăra caldă,

milioane din tine

dornice să se contopească în mine,

în apele în care nu am mai fost.

 

Ai simţit că nu îţi mai aparţii,

vei fi mereu acolo, corăbierul în apele

fără de ţărmuri şi lumi fără sfârşit.

 

Mereu va fi nevoie de un alt potop şi-o altă arcă,

să fii cu mine în orice petală de floare

şi rază de zâmbet,

în culoare, mişcare,

în asocieri de cântec şi lacrimă,

în parfum de infinit,

în clipe şi zile, în orice furtuni,

în pacea care ne-mbrăţişează

când lumea ne priveşte.

 

Acum păşim peste adâncuri,

cu tine nici adâncurile nu mai sunt pustii,

vei face punţi peste inimile noastre.

Lumina coboară în noua viaţă

ce părea a fi agăţată de un bulgăre de humă,

eliberând toate focurile din ea însăşi.

De mâinile noastre sunt prinse cerurile,

niciodată nu se termină ceva în viaţă.

 

Cine e începutul şi sfârşitul,

cine e dincolo de aceste imagini?

 

 

~*~

11 februarie 2014

IRINA LUCIA MIHALCA