1
IUNIE – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A COPILULUI
SĂMÂNŢA
DE VOIE BUNĂ
„Cei care își petrec timpul în frumusețea
și misterul naturii nu se simt niciodată
singuri sau obosiți de viață.”
(Rachel Carson)
Început de cireşar. Prima zi. Dimineaţa
devreme. Cerul îşi adună cu tandreţe aştrii nopţii pentru a se odihni şi
străluci mai abitir în noaptea următoare. Încet, încet toate vieţuitoarele se
trezesc şi hărnicuțe cu sunt, se ocupă fiecare de treburile sale.
O SĂMÂNȚĂ DE VOIE BUNĂ stă ascunsă într-o
floare de iasomie din arbustul armonios alcătuit în parcul bucuriei. Aici,
viaţa este blândă şi cu vino-ncoace. Trezită cu noaptea în cap, sămânţa de voie
bună era cam somnoroasă, aşa cum sunt unii copii, uneori. Nici Măria Sa,
Soarele care urcă agale coama dealului şi de acolo tot mai sus şi mai sus n-a
putut-o trezi. Zăbovea în culcuşul ei, bucurându-se de atenția, bunătatea şi
ospitalitatea gazdei.
Pe măsură ce floarea se deschidea spre
alte şi alte surate într-ale veseliei, sămânţa aflată în interior s-a întins
lenevos, s-a răsucit, apoi ochii abia mijiţi i-a făcut din ce în ce mai mari.
Ştia bine că pentru a fi mai viguroasă este nevoie de mişcare. A făcut câteva
exerciţii de înviorare cu reală măiestrie, ajutată şi încurajată puţin şi de-o
dulce mângâiere matinală a unei raze gingașe de soare. Apoi s-a gătit frumos,
s-a pudrat cu polen de iasomie şi s-a parfumat cu mireasma diafană a acesteia.
Cât ai zice peşte, a zbughit-o vioaie printre două petale ale florii care se
tot depărtau în linişte una de alta. Figura intra în scenariul pregătit
minuţios de undeva de Sus. Şi surorile petale sunt tare ascultătoare şi foarte
talentate. Cu graţie ele se depărtau, nu pentru că nu se mai iubeau, se simţeau
minunat împreună, ca-ntr-o familie, însă au înţeles că aşa trebuie, aşa le este
scris să fie piese din corola vedetă în rochie albă strălucitoare. Şi le place
la nebunie să fie admirate.
Sămânţa de voie bună iese graţioasă din
floare şi se aşează confortabil pe-o pală de vânt dulce-amăruie, precum
cireşele coapte, mult plăcute tuturor, sau ca o ciocolată caldă cu lapte,
savurată întotdeauna cu plăcere de copii. Şi a început să zboare... şi a
zburat, a zburat... în toate direcţiile, ca puful de păpădie, ca fulgii de nea,
ca şi copiii în iureşul jocului de-a prinselea, ca gândurile noastre spre
destinaţii necunoscute... A hoinărit cât e ziulica de mare, cu treabă şi fără
de treabă, dar cu rost. Pentru că a înţeles şi a învăţat de micuţă care-i este
menirea. Ştie că din ea trebuie să răsară peste tot o mulţime de voie bună. Să
bucure toate cele create de Dumnezeu: oameni, plante, animale, cerul, pământul,
apele, munţii, văile... Şi este atât de bine primită… este o companie atât de
plăcută şi se simte atât de bine oriunde ar fi!
Când a început să se întunece, s-a speriat
puţin. Este şi ea mică şi plăpândă şi simțea nevoia să se ascundă din nou. Dar
pentru că din fire-i tare curioasă şi mult sociabilă, asemenea copiilor isteţi,
cu siguranţă a pornit să se pitească în altă floare, să trăiască o nouă
experienţă, să descopere alte miresme şi nuanţe de flori, alte triluri şi
tonuri de păsări ori sunete de insecte. Și-atunci i-a venit gândul cel bun.
Știa sigur că regina nopţii stă deschisă toată noaptea și e deosebit de
fericită să primească oaspeţi dragi. Și de ce să nu-i facă și ea o bucurie?
Întră discret în interiorul corolei reginei, privind cum îi tresar petalele de
emoţie. O ştie ea, voia bună, cât este de sensibilă. Îmi şi imaginez câtă
bucurie au trăit împreună. Pentru că o sămânţă de voie bună întotdeauna are
suflet de copil, plin de candoare şi inocenţă, dar şi înclinat spre
zburdălnicii de tot felul; în esenţă înseamnă joacă, bucurie, armonie, lumină,
iubire… Este viaţă. Şi ce viaţă minunată!
Dragi copii, în fiecare dintre voi,
Doamne, Doamne a sădit o SĂMÂNŢĂ DE VOIE BUNĂ!
Iubiţi-o, îngrijiţi-o şi dăruiţi-o! Chiar
şi nouă, celor maturi, care uneori uităm de esenţa ei binefăcătoare.
1
IUNIE - La mulți ani, tuturor copiilor!
Noi
vă iubim, voi creșteți, înfloriți și rodiți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu