Jipa Rotaru - Asumarea răspunderii (8)

 

Asumarea răspunderii (8)

Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.Ş.R.

29 Mai 2022

 

Acțiunile politice declanșate la Cernăuți, întruneau adeziunea românilor bucovineni care-și manifestau sprijinul față de hotărârile adoptate. Demersul politic era stânjeni de acțiunile ucrainienilor, care organizați în detașamente înarmate, s-au dedat la jafuri și acte de teroare asupra populației românești. De comun acord cu ucrainienii și sprijinit de Aurel Onciu, contele Etzdorf i-a cerut lui Iancu Flondor - președintele Consiliului Național, împărțirea Bucovinei, partea de la Nord de Prut, urmând a fi administrată de Ucraina.

 

Iancu Flondor a respins categoric propunerea guvernului austriac și l-a informat despre cererea formulată de Consiliul Național guvernului României, de a interveni cu forța armată, pentru a apăra drepturile românilor. Ucrainienii au răspuns printr-un act de forță, executat la 24 octombrie - noiembrie 1918 la Cernăuți și soldat cu pătrunderea în Palatul Guvernamental, ceea ce a dus la instalarea unui guvern format din reprezentanții lor.

 

„Erau în zilele când Bucovina se elibera. Trupele rutene în debandadă, erau stăpâne pe Cernăuți. Se vehicula ideea creării unei Ucraine pentru arhiducele austriac Wilhelm. Atunci, în frunte cu Flondor (1865-1924) și cu L.Nistor (1876-1962), un grup de români curajoși au luat asupra lor, să lege mica lor țară de paria românească, iar actul lor de îndrăzneală a reușit. Intrarea soldaților noștri era absolut necesară și fără cea mai mică zăbavă”, scria Nicolae Iorga.

 

Guvernul român aflat la Iași a adoptat măsuri excepționale, iar în sprijinul bucovinenilor, Ministerul de Război hotărăște ca în ziua de 23 ocombrie/5 noiembrie, Divizia 8 Infanterie comandată de generalul Iacob Zadik și subunitățile de grăniceri și jandarmi de la frontiera cu Bucovina, să ia în stăpânire Ițcanii și Suceava, de unde să înainteze până la Cernăuți, unde trebuia să se pună în legătură cu Guvernul Național al Bucovinei. La data primirii ordinului de a îndeplini misiunea în Bucovina, de la generalul Constantin Prezan și redactat la Secția Operații a Marelui Cartier General, Divizia 8 Infanterie era demobilizată, efectivele fiind dispersate în cazărmile din garnizoanele Botoșani, Dorohoi, Fălticeni, aflându-se numai efectivele necesare executării serviciului de zi. Situația concretă a impus pregătirea sub toate aspectele a comandamentelor în vederea intrării în acțiune, în mod organizat.

 

Analizând situația trupelor din subordinea sa, generalul Iacob Zadik a făcut o serie de precizări privind rolul și conduita trupelor române din Bucovina: „Trupele se vor considera ca în campanie. În localități vor intra sub protecția elementelor de siguranță, comandanții vor lua legătura cu autoritățile locale pentru a se lua la cunoștință situația existentă, grija de căpetenie a comandanților este de a restabili liniștea în localități, sau de a lua măsuri pentru menținerea ei. Acolo unde va fi nevoie de intervenția armatei pentru ocrotirea populației contra bandelor de răufăcători și pentru restabilirea ordinii, se vor trimite detașamente care, după terminarea misiunii, se vor înapoia la unitățile de unde au fost trimise. Comandanții români vor lua legătura cu comandanții austrieci, explicându-le rolul acțiunii trupelor noastre contra jafurilor și exceselor bandelor de răufăcători, menținerea ordinii și ocrotirea la nevoie a ofițerilor străini”.

 

Conform ordinului Ministerului de Război, subunitățile de grăniceri au intrat în Ițcani și Suceava la 24 octombrie / 6 noiembrie 1918. A doua zi, un detașament format din grăniceri, jandarmi și un escadron de cavalerie, plecând din Fălticeni, a înaintat până la Gura Humorului. Astfel, la 26 octombrie 1918, Divizia 8 Infanterie a trecut la îndeplinirea misiunii ordonate și au fost constituite Detașamentele „Dragoș”, „Alexandru cel Bun” și „Suceava”, care la data stabilită, au început deplasarea spre Bucovina. Anterior declanșării acțiunilor, generalul Zadik a emis un Ordin de Zi, în care se arăta: „Vouă v-a păstrat soarta norocul de a păși cei dintâi pe pământul scump al Bucovinei. Voi sunteți ocrotitorii avutului și vieții populației Bucovinene”.

 

Pătrunderea celor trei detașamente în Bucovina, a fost precedată de zborul unei escadrile de avioane, din care au fost lansate manifeste în localitățile importante, în care urmau să intre trupele române. În acest manifeste se exprima rolul prezenței trupelor române: „Răspunzând la chemarea Comitetului Bucovinean armata română, din Înaltul Ordin al Majestății sale Ferdinand al României, a pășit pe pământul marelui Voievod Ștefan, pentru a ocroti viața, avutul și libertățile locuitorilor de orice neam și credință împotriva bandelor de criminali, care au început opera lor de distrugere în frumoasa voastră țară. Trecând hotarul pus între noi de o soartă vitregă, acum 100 și mai bine de ani, hotar care n-a putut să ne despartă și inimile, trupele române sosesc în mijlocul vostru aducându-vă dragostea și sprijinul lor pentru liberate”.

 

Conținutul manifestului era în acord cu cel al adresei președintelui Consiliului Național Român din Bucovina, Iancu Flondor, trimisă generalului Iacob Zadik. Trupele Diviziei 8 Infanterie au intrat în Cernăuți, în ziua de 29 octombrie/11 noiembrie 1918, zi în care generalul Zadik, aflat în fruntea Detașamentului Dragoș, i-a fost rezervată o primire entuziastă din parte autorităților și a populației orașului. Salutând prezența trupelor române în Cernăuți, doctorul Iancu Flondor le-a adresat următoarele cuvinte: „Ca președinte al Consiliului Național, am datoria să binecuvântez falnica oaste română la Iași. Intrarea ei în capitala Bucovinei, acestei țări ce păstrează în sânul ei sfintele moaște ale marelui nostru domn Ștefan. Suntem pe cale să întregim iarăși moștenirea lui - România Mare - sufletu-i neamurilor este în mijlocul nostru”.

 

Răspunzând mesajului, Zadik a spus: „Sosind, aduc salutul cu iubire frățească și pot să spun cu iubire de mamă al României Libere către Țara Bucovinei. Pentru despărțirea Bucovinei, a trebuit să curgă sânge și să cadă un Cap de domn, pentru reîmpreunarea ei, însă n-a curs nici un pic de sânge, căci s-a făcut totul prin vrednicia voastră și vrerea dreptății”.

 

Marele Cartier General român a ordonat la 30 octombrie/12 noiembrie 1918, înaintarea spre Nord și Vest, până la hotarele istorice ale Bucovinei. Concomitent cu luarea sub control a nordului Bucovinei, la Sud de Prut, zona a fost împărțită în două sectoare: sectorul I - cuprinzând teritoriul județelor Suceava, Gura Humorului, Câmpulung și Vatra Dornei, aflată  în zona de responsabilitate a Brigăzii 15 Infanterie, care dispunea de Regimentul 3 Roșiori, grăniceri și jandarmi sub comanda colonelului Gheorghe Liciu și sectorul II, cuprinzând teritoriul județelor Siret și Rădăuți, sub controlul unui detașament format din Regimentul 8 Roșiori, grăniceri și jandarmi, comandat de colonelul Nicolae Samsonovici.

 

După trecerea sub control militar a întregului teritoriu al Bucovinei, generalul Zadik a luat măsuri pentru desăvârșirea ordinii și normalizarea vieții publice și particulare, reușind în scurt timp, să reglementeze ordinea în Bucovina.

 

Întrunit la 15/28 noiembrie 1918 la Cernăuți, în Palatul Metropolitan, în sala de marmură, la orele 11.00, un Congres General al Bucovinei a hotărât, în unanimitate, „Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul României”.

 

Unionistul Dionisie Bejan a rostit o cuvântare de deschidere, subliniind că rolul congresului este de a duce la îndeplinire dorul și aspirațiile pe care poporul nostru le nutrește și le păzește cu sfințenie veșnică de un secol și jumătate, anume acela de a se uni cu Patria Mamă.

 

„Hotărârea noastră este fermă și nestrămutată fiindcă Austria, în timp de 144 de ani s-a folosit de toate mijloacele pentru a ne desființa ca neam, bătându-și joc de drepturile noastre inalienabile asupra acestei frumoase și binecuvântate țări. Și mai ales, în cursul acestui război, stăpânirea austriacă a căutat să distrugă neamul nostru, prin mijloace fără scrupule. Drept aceea, sute de români bucovineni s-au înrolat în armata României liberatoare, spre a lupta pentru dezrobirea țării lor” - sublinia dr. Ioan Nistor.

 

În următoarele zile, o delegație compusă din 15 delegați ai bucovinenilor, în frunte cu Iancu Flondor, a predat regelui Ferdinand I, hotărârea de unire. Delegația bucovineană a sosit la Iași în ziua în care regele, guvernul și celelalte autorități ale statului se pregăteau să plece la București. Bucovinenii s-au alăturat autorităților române și au intrat împreună cu acestea în străvechea capitală a Regatului României, luând parte  la festivitățile consacrate revenirii triumfale în capitala României întregite.

 

Desăvârșirea Unirii Bucovinei se încheie cu publicarea în Monitorul Oficial nr. 217 din 19 decembrie/1 ianuarie 1919, a Decretului nr. 3744, prin care se consfințea voința exprimată de Congresul General al Bucovinei. Camera și Senatul României, în ședința comună din 20 decembrie 1919, au ratificat în unanimitate actul prin care „Bucovina în cuprinsul granițelor sale istorice, este și rămâne de-a pururi unită cu Regatul României”.