ÎN
SPIRITUALĂ AVENTURĂ ASEMENI JOCULUI DIN ȘURĂ, CĂ LA STUPCA CÂNTĂ UNIC O VIOARĂ,
MELANIA RUSU CARGIOIU !
~*~
Iată
multul, ca pământul, untul-cultul,
cuvântului
și Dumnezeului nostru, de verde albastru, al aceluia care a zis și făcut la noi
în România omenia, în dragoste și am un singur dor ca Mihai Eminescu,
că
ne-a făcut Dumnezeul-curcubeul, din veșnicia de România, c-armonioasă a
cuvântului frumos și luminos Hristos, jos pălăria ne încântă, în cânte de
cânte, ciocârlia, în poezească limbă poezia, cu folos neamului nost și a
Tatălui nost,
așa
cum prin asta, chiar noi, cum am fost am trăit iubre, prin iubire, în fericire,
prin drept la înviere, cu drept de a fi, în aură și nimb: literatură, cu
nemurire ca de nea Ion Luca Caragiale aflat, în crâșmă la tacale, cu duh și
tâlc/cu smâc, după cum zice, în calicatură, cu sunete muzicale răsărite ,,să
adune, în vesnicie, cu hărnicie, binele, cât sustenabil ne țin zilele care ne
încunună viața bună, traită, cu soțul ei împreună, în schimb, pe a pianului,
prin Enescu, pe și, din claviatură, izvorând cu aură și nimb se nasc vocale: verbe
și proverbe, în spirituală și omenească aventură, cum zice buruiana holbura, ciuful
și batjocora, că de sub vatră din cotlon ce coțofană îmbrobodită ne-o ieșit și
nouă hâd ne-o piuit, ca urâtul ciuf care ne-a ciufulit, că urât ne-o vorbit, chiar
pentru că nimic, cu nimic, nu i-am greșit, c-o dat și bruma și i-o înghețat
pruna mințând mai marii senatori și parlamentari al României profunde, tainice
și mari, mințind mai marii de îngheață apele ca răul să se adune/să spele, că
cu cele rele, în iad cu ele !
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
*
ÎN
PREAPLIN ȘI DIVIN, ÎN ARTĂ
-DOAMNE-ȚI
MULȚUMESC-
Oare
de ce ne punem pe jar, cu talanții îmulțiți cu har, să prindem vavile/boii, la
car ca Grigorescu/ca la Liviu Rebreanu e vorba de Jar, de Amândoi, Ciuleandra, cuprins,
în iureș cu hora, în resposabilități ca cei botezați,
cum
zice și învătătoarea emerită, cu meritrocrație, în a vieții ecuație, Ioana
Mureșan născută Dascal, cu părinți Vinuc din deal și Florica, cu dealul mai la
deal, din Ardeal, în plin, preaplin, de artă și divin destin senin, în de
România senin, creștin destin,
că
iubesc verdele și albastru imens, în sens versus de univers, de România te
iubesc, țais, că din inimă, Doamne-Ți mulțumesc, că sincer, tânăr și neliniștit
pe linia Onedin, că mai trăiesc, să cuget și să mă împlinesc/ limpezesc și ca
apa curgătoare, cu primenire, în igenă și binecuvântate
de
rodnică grădină cu albină, în lumină lină.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
*
CA
UN MUT AL LEBEDEI CÂNT, CU CÂNTARE A CÂNTĂRILOR
La
mine totu-i o povste încărcată și încurcată, de vreme triată, cernută, în mare
artă, în plin și preaplin divin de destin, senin, creștin,
din
ceea ce sunt, că sunt ca un al lebedei mut cânt, în cântarea cântărilor și
rostul acestui popor rostuit sub tricolor.
***
ÎN
ESENȚĂ DE EXISTENȚĂ CA NAȚIONALĂ CONȘTIINȚĂ SCRIITORICEASCĂ
E
bucurie, mare bucurie, că de bucurie am respirație, cu artă bucurie raportată
la arta universală viață, cu adevăr de Luceafăr-Eminescu verde de albastru mega
magna laude, în ecuație cu undă verde, trigrometrică de biserică de înaltă
școală pe verticală care de bucurie inimii, luminii luminii, culmii de oameni, cu
legile lor, că nemuritoare inima tresaltă, în iubire, cu a succesului artă pro
fericire, de provita nemurire, cu drept la fericire, pe verticală, din înalta
școală pe verticală de dincolo de școală, cu spirit Spiru Haret, în suflet
veșnic, în cuget de vrednic, cu drept la veșnicie, prin dialectic, în negație a
negației, de poet, din suflet de popor-poet, din sufletul neamului, pe imensa
tablă de șah, cu văzduh și sfânt duh, Aurel Vlaicu să treacă, că pe aici, nu
orcine ca rața prin lobodă trece, că e vrere și a lui Domnului-Dumnezeu
plăcere, cu minunat omenesc firesc românesc.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu