ADRIAN BOTEZ – ”CAVALERUL
FĂRĂ LEGE”, AL PROZODIEI ROMÂNEȘTI
Nu este
prima dată când bunul meu prieten, scriitorul Adrian Botez, mă surprinde cu
isprăvile sale literare, ieșite din tipicul obișnuit și greu de integrat
într-un cadru exegetic omologat. Îl cunosc bine, de mulți ani - și-i urmăresc,
cu consecvență, prolificitatea prestațiilor sale beletristice. Frecvența
aparițiilor sale, în vitrina cu noutăți
literare, este așa de fluidică, încât depășește, cu mult, ritmica și bugetul de
timp, ce le-am consacrat lecturii
cărților, cu care confrații mă onorează.
Ultima carte pe care Adrian Botez mi-a
trimis-o - TĂRÂMURI (poeme și prozopoeme...boeme) - Editura Rafet, Rm Sărat, 2022 - este la fel de ciudată, ca
și altele, primite anterior. Este o culegere cu de toate: versuri, prozopoeme,
haiku-uri - structurate, însă, în patru diviziuni distincte. Prima dintre ele
este rezervată Poemelor Stafii, în care autorul caută imaginea cea mai
apropiată de reflecție și simbolistica propice rostogolirii gândului, în abisul
meditației metafizice: ”tai Crăcile
Uscate ale Sentimentelor/ mele Caline - altoiesc Gândurile mele - cu/ Mlădițe
Minuni: RAZE/ DIVINE// sap adânc/ abisul - dureros (până la/ pierderea
Conștiinței de Sine!) - la RĂDĂCINILE COPACULUI/ VIEȚII ȘI MORȚII...// totul -degeaba: / în fiecare
clipă a/ Zilei - bate - arid:/ MIEZUL NOPȚII... ” (MUNCI DE PRIMĂVARĂ).
Nu este
deloc simplu să lecturezi o carte semnată de Adrian Botez. Pentru un cititor
obișnuit cu modalitatea clasică de
exprimare poetică, poemele poetului i se
par, probabil, bizare - prin substanța lor lirică, dar chiar și prin forma de dispunere a versurilor. Asemeni ”CAVALERULUI
FĂRĂ LEGE”, interpretat de Raf Vallone, din cunocutul film italo-francez,
nimic din canoanele omologate, în
prozodia clasică, nu se regăsesc, în prestațiile lui Adrian Botez - dar
asta n-o face din neștiință (...la un moment dat, se specializase, cu
succes, în haiku și sonetistică – specii poetice extrem de rigide, prozodic !),
sau din refractarism - ci
pentru că DĂ UN ALT ÎNȚELES CREAȚIEI
LITERARE. El nu are nevoie de reguli
omologate, pentru că le are pe ale sale, mai potrivite pentru genurile
cultivate. Se vede bine că, din
cunoscutul binom eminescian - minte și inimă - privilegiază
primul termen, că emoția,
afectivitatea, sentimentul – pălesc, în
fața bisturiului rațional ! - și că
pasiunea se supune raționamentului silogistic. Autorul știe să-și controleze temperamentul și dorințele, iar rațiunea nu se lasă păcălită de dogoarea
inimii.
Sigur, dezechilibrul se mai atenueazî în
diviziunea a doua a cărții, cea consacrată rubaiyatelor
, deși ”CAVALERUL FĂRĂ LEGE” nu
se dezminte, nici în această formă de dispunere lirică - și, ca un TRUVER
ÎNVOLBURAT, în pofida cursului originar, conferit de persanul OMAR KHAYYAM - rațiunea, împănată cu sensuri biblice, continuă
să-și subordoneze pornirile emoționale și să conducă barca destinului omenesc :
”Am vrut să fiu Curat în Suflet - nici
Falșii Prieteni - nici Păduchi.../ Când merg
în munți - Crist și cu mine - ne așezăm pe-Același Trunchi:/ e-atâta Liniște în Floare - atâtea
Păsări ne vorbesc!/ Crist și cu mine -
unul altui - ne arătăm Rănile - FIRESC!”
(Reciprocitate)
Bineînțeles că același ”CAVALER
FĂRĂ LEGE” poate fi regăsit
și în partea a treia a cărții, cea
consacrată prozopoemelor, jocurilor de
copii sașìi - alcătuiri sui
generis - la granița dintre scheci,,
reflecții și poeme în proză - greu de încadrat într-un anume gen literar. Autorul
a găsit forma ideală, prin care Spiritul trece din TEZĂ, în ANTITEZĂ - și se
combină în SINTEZĂ, pentru a-și arâta îngrijorările (și revoltele...), față de
ideea unui presupus Guvern Mondial, față de Noua Ordine Mondială, față de derbedeii obraznici (”poponarii”) și față de alte moravuri
(extrem de dubioase !), ale lumii ”evoluate”
(?!) de azi – dar, în același timp, sugerează, cu convingere, nevoia de Pocăință (...discretă, a fiecărui
individ în parte... - ...și, mai cu seamă, în domeniul AXIOLOGICO-ARTISTIC !) –
Pocăință, dacă nu mistică, măcar lucidă și SINCER-AUTOREFLEXIVĂ.
Cartea se încheie cu un bogat CV, din
care se pot reconstitui liniile configurative ale profilului său de autor prolific
și inconfundabil, pe care îl creditez, ”cu asupra de măsură” !
Ionel NECULA
Tecuci / ROMÂNIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu