Jianu Liviu-Florian - HAI LA V OAȚA CEA MARE...

 

HAI LA  V OAȚA CEA MARE...

 

 

~*~!

 

Dacă nu se vinde, și dacă nu se face, am îmbulinat-o, Evgheni Pavlovici. Dar ce să se vândă? Și ce să se facă? Rusia asta este prea mare ca să vândă ceva, și să facă ceva!

Ce să facem, dacă nu se umplu hotelurile și restaurantele?

Ce să câștige patronii? De la clienți?

Ce să facem dacă nu se umplu etajerele, la stat? Ca să mergem undeva, și să ne întoarcem și noi, ca tot omu, acasă?

Ce să facem, dacă nu se face, și nu se vinde, gargară?

Ce să facem dacă nu am conduce noi? Cum ar putea să se facă una ca asta? Să te conducă altcineva, la noi, în Rusia? Când – de când o știm – Rusia asta este! Este a noastră! O conducem noi! Ce să scoatem din ea? Ce să facă?

Ruși!

Cei mai buni!

Cei mai mândri!

Buni și adevărați!

Toți!

Și noi, Evgheni Pavlovici, vai de păcatele noastre! Să avem grijă de toți! Să îi apărăm pe toți!

Să nu ne fure Rusia dușmanii care abia așteaptă! Să pună mâna pe toate bogățiile noastre! Pe tot ce se face în Rusia! Pe tot ce se vinde în Rusia! Și mai cu seamă, mai cu seamă, Evgheni Pavlovici, pe poporu rus!

Cel mai bun, mai adevărat și mai mândru, dintre toate popoarele Lumii!

Păi, Evgheni Pavlovici, orice neam, din astea, care ne vor numai și numai răul, și ne exploatează, și ne-o coc, s-ar căptuși până la  stele dacă ar pune mâna pe poporul rus! Nu mai zic de ce face el! N-ar mai avea loc pe lume de atâta fală și atâta bogăție! Și atâta glorie nepieritoare! Nu și-ar mai încăpea în izmene! Și în obiele! Ba, nu și-ar mai încăpea nici in ultimele, ultimele mărci de mașini, cele mai bengoase, apărute pe piață!

Fie vorba între noi, Evgheni Pavlocici, nici noi nu ne mai încăpem! Și toată lumea rusă, cu mic, cu mare, tinde cu elanuri însuflețitoare, până acolo, ba chiar mai sus! Niciodată să nu se isprăvească! Acest nobil avânt al zilelor noastre!

Rusia este Mare, Evgheni Pavlocici! Cea mai mare, și mai frumoasă, și mai mândră, și mai luminată, și condusă de oamenii cei mai deștepți, și mai adevărați, de pe pământ!

 

O singură nepotrivire este în toată afacerea asta.

Nu avem ce face.

Nu avem ce face – pe plan mondial – nici cu petrolul, nici cu gazelle pe care – hăăăt! - le are.

Ceilalți, nu prea le mai au.

 

Dar – Evgheni Pavlovici – ce să facă Omenirea, ce să facă Umanitatea, ce să facă Divinitatea, chiar – dacă există – unii au pipăit-o și au zis că e bună !,

ce să facă cu... petrolul, cărbunele, și gazele! Și combustibilul nuclear!

Poluante … până la... firește, dacă exista! - ar fi deranjat și El, nu?

De asemenea putori, în nări?!

Nu mai vorbim cât ar face pe El!

În atâta poluare!

Și topire de inimă glaciară!

Și atâta crimă umanitară!

Cum să iei din nările – și din gura omenirii – și a fiecărui om – tot ce este mai bun?

Cum să scapi de asemenea reziduuri, care te înjumătățesc clipă de clipă,  de tine? În fiecare?

 

Și atunci – Evgheni Petrovici, și atunci – acum – când toată lumea – toate galaxiile – până la cele infinit depărtate – este lămurită – ce să facem noi?

 

Aici?

În Rusia asta?

Atât de Mare?

Mândră?

Frumoasă?

Care nu are ce face – și ce vinde?

Pentru că să faci ceva, și să vinzi ceva – este greu!

 

Mai bine – să o conducem!

Asta nu e chiar ușor, dar măcar dăm și noi, înainte! Altfel...

 

*

16 mai 2019

 

~*~

Cdr,

Jianu Liviu-Florian