Cântarul
lui Procust
Mihai
Batog Bujenita
12
Iunie 2022
Imperiul a cărui economie fusese timp de
decenii una de referinţă şi chiar un model de dinamism şi productivitate,
înregistra în ultimii ani deficite care an de an deveneau istorice. În zadar
încercau guvernele să găsească soluţii pentru a ieşi din zodia nefastă a
creşterilor negative, nimic nu se lega! Preţurile din ce în ce mai mari ale
materiilor prime sau energiei de orice fel părea un fel de blestem divin.
Cum însă orice împărat are, obligatoriu,
genealogie divină şi acesta a căutat rezolvarea mergând în templu şi vorbind ca
de la om la om cu unul dintre strămoşii săi. Apoi, pe deplin luminat, l-a
chemat la el pe primul sfetnic şi i-a poruncit ca a doua zi să fie prezent,
împreună cu cei cinci rectori ai celor mai mari universităţi din imperiu, în sala
de consiliu restrâns.
A doua zi, încă de la prima oră, toţi cei
convocaţi erau prezenţi şi le cam tremurau picioarele deoarece aveau şi ei ceva
păcate, cam ca toţi mai marii acestei lumi. Fix la ora zece, aşa cum se
anunţase, împăratul intră în sala de consiliu, primi cu un surâs enigmatic
închinările cuvenite apoi spuse scurt:
- Economia este în impas! Aveţi două zile
pentru a găsi o soluţie! Dacă nu veţi reuşi, vă dau înalta mea binecuvântare
pentru a vă sinucide în mod ritual, cu respectarea riguroasă a milenarei
noastre tradiţii. Spor la lucru!
Rectorii se retraseră protocolar, iar a
doua zi, la prima oră, pe masa împăratului se găsea raportul privitor la
soluţia optimă pentru a scoate imperiul din marasmul economic. Oamenii ştiau că
un împărat nu poate avea simţul umorului, aşa că se grăbiseră nu cumva să intre
în criză de timp.
Documentul a fost studiat, iar peste nici
o săptămână un înalt decret imperial preciza că greutatea medie a cetăţenilor
trebuie ferm corelată cu statura lor! Urma desigur instrucţiunea de aplicare a
legii în care se arăta că înălţimea medie fiind de 1,6 metri greutatea normală
a unui om trebuie să fie de maximum şaizeci de kilograme. În detalii se arăta
că acum cei care aveau cincizeci de kilograme deveneau posesorii insignei verzi
care le acorda toate drepturile constituţionale, dacă aveau şaizeci de
kilograme primeau insigna galbenă care le reducea salariul şi dreptul de a
circula cu un oarecare mijloc de transport, altul decât bicicleta, iar la
depăşirea acestei greutăţi oamenii primeau insigna neagră şi se mai puteau
angaja doar în minele de uraniu sau ca pescuitori de perle, însă în timpul
liber aveau obligaţia de a face curierat rapid fără vreun mijloc motorizat.
Salariul acestora se reducea la un sfert, iar dacă în timp de şase luni nu
apăreau rezultate convingătoare sistemul sanitar intervenea cu o injecţie în
care o enzimă revoluţionară elimina grăsimea din corp în mod treptat, dar în
timp relativ scurt. Evident, marea înţelepciune a legii prevedea că intră în
vigoare după trei luni, interval în care orice om responsabil putea întreprinde
măsurile pe care le dorea pentru a intra în spiritul şi litera legii.
Ca să fim sinceri, în primul an, efectele
au fost mai mult propagandistice deoarece mass-media promova până la disperare
succesele unor entuziaşti ai regimurilor de slăbire, iar reclame cu oameni care
nu mai mâncau decât aer, apă şi un cartof pe lună, dar care puteau ridica o
greutate de o sută de kilograme cu o singură mână şi aveau o sănătate de fier,
se răsfăţau pe prima pagină a tuturor publicaţiilor.
În al doilea an însă, miracolul s-a
produs, iar împăratul deveni salvatorul lumii, prin urmare sanctificat.
Greutatea oamenilor din imperiu scăzuse la jumătate faţă de perioada
anterioară! Consumul de alimente scăzuse cu mai bine de 70% ceea ce facilita
exportul masiv de asemenea produse extrem de solicitate în lume. Bolile de
nutriţie aproape dispăruseră împreună cu cheltuielile aferente, transporturile
de orice fel raportau beneficii uriaşe deoarece cu aceleaşi cheltuieli puteau
transporta de două ori mai mulţi pasageri, industria confecţiilor consuma mult
mai puţin material pentru orice fel de îmbrăcăminte, iar populaţia scăzând cam
la jumătate PIB-ul pe cap de locuitor aproape se dublase, deci fiecare om era
de două ori mai bogat decât în anul anterior. Cum deplasarea cu o maşină
particulară era privită foarte prost de întreaga societate se rezolvaseră şi
unele probele grave de poluare, iar vegetaţia părea mai abundentă ca oricând.
Erau desigur şi unele succese care nu se puteau populariza, dar asta nu
înseamnă cu nu aveau o pondere semnificativă în context economic. De exemplu
enzima aceea revoluţionară care-l ajuta pe om să intre în rândul lumii bune a
imperiului avea un oarecare efect secundar.
Nu avea o limită a extragerii grăsimilor
aşa că acţiona până când corpul căruia îi fusese administrată devenea ca aspect
şi consistenţă precum o mumie egipteană din Regatul Vechi. Desigur, poate în
alte state mai puţin dezvoltate o asemenea situaţie ar fi dus la o
oarecare îngrijorare în privinţa
înhumărilor, a incinerărilor şi, evident, al costurilor aferente! Hmm!
Imperiala înţelepciune exclusese acest gen de problematică de multă vreme!
Orice corp era predat unei instituţii specializate, dizolvat într-o soluţie
care devenea nutritivă şi folosit apoi ca îngrăşământ în agricultură.
Absolut firesc, familia primea în schimb
un mănunchi de beţişoare parfumate care, puse sub o fotografie, formau un fel
de altar în fiecare casă, iar în felul acesta se disponibilizau milioane de
hectare de teren care se alocau altor scopuri mult mai lucrative ca să nu mai
vorbim de eliminarea unor cheltuieli inutile pe lucrări funerare fără rost.
Aşadar, combinând tradiţia cu practica,
sporiră nu numai suprafeţele disponibile pentru a fi cultivate, ci şi
fertilitatea acestora. În locuri unde altădată nu creşteau nici licheni acum
apărură pajişti şi păşuni, iar şeptelul cunoscu o sporire semnificativă cu
implicaţii atât în ocuparea forţei de muncă cât şi pentru export unde mergea
cam toată producţia deoarece în interior nu se consuma mai nimic.
În consiliul lărgit al Coroanei din acest
al doilea an de aplicare a măreţului program imperial prim-sfetnicul prezentă
pentru prima oară în ultimele decenii un bilanţ absolut pozitiv cu creşteri
spectaculoase în toate domeniile economice. La sfârşit Înaltul Consiliu se
ridică în picioare aplaudă şi scandă: victorie, victorie!
Împăratul se ridică şi el de pe tron, se
înclină şi binecuvântă adunarea. Zâmbea uşor şi se gândea deja la un nou program
de amploare, de data asta cu referire la reducerea înălţimii supuşilor săi.
Deocamdată cu numai zece centimetri!
Notă - Procust: Personaj mitologic, un
tâlhar din Atica, al cărui obicei de a-şi omorî victimele folosindu-se de un
pat din fier a devenit în timp o excelentă metaforă a uniformizării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu