LEBĂDA
ȘI MATELOTUL
~*~
M-adâncesc
în versul drag,
Neliniștea
mi-astâmpăr,
Libertatea
mi-o atrag,
Călător
să mă descopăr.
Lebedă
dansând pe ape line,
Sirenă
în albastre mări,
În
zborurile-ntinse și senine
Admir
nemărginite zări.
Cu
aura unui adevărat complot
M-avânt
cu grație spre larg,
Observ
în depărtare bravul matelot
Ce-și
leagă dorul de-un catarg.
Am
luat atunci ocheanul
Și
încrezătoare m-am uitat
Să-l
simt aproape pe oșteanul,
Pe
care adesea l-am visat.
Nu
m-a uimit prea mult
Căci
doru-n cioburi vii
Venea
spre mine în tumult
De
fărâme, zeci de mii.
Tu
ești pribeag pe mare,
Eu
ispită-ți sunt adesea,
Îmbătați
de-o blândă boare
În
îmbrățișarea ca mătasea.
~*~
Vasilica
Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu