Alesandru Duţu - 28 iunie 1940. Al doilea ultimatum sovietic

 

28 iunie 1940. Al doilea ultimatum sovietic

Col. (r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu

29 Iunie 2022

 

„La pretenţiile ruseşti, referitoare la drepturile istorice şi etnice ale Rusiei asupra Basarabiei, nu am răspuns nimic: nicio punere la punct, niciun contraargument, niciun protest... Fapt e că ne-am plecat în faţa forţei, fără s-o spunem şi fără să stăruim asupra bunului nostru drept” (Grigore Gafencu).

 

„Sunt câţiva oameni mediocri care îşi asumă dreptul să hotărască despre pământul românesc cu uşile închise. În jurul nostru pârâie şi se probuşeşte tot şi noi nu ştim nimic... Ce va fi, numai Dumnezeu ştie” (Liviu Rebreanu).

 

La Moscova, V.M. Molotov face cunoscut lui Gheorghe Davidescu (orele 2.55) că guvernul sovietic este nemulțumit de răspunsul guvernului român, considerându-l „imprecis” deoarece „nu se spune direct că el primește propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia și partea de nord a Bucovinei”.

 

Cu acel prilej, înmânează ministrului român la Moscova un nou Ultimatum, cu următorul conținut:

 

„1. În decurs de patru zile, începând de la ora 14, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești.

2. Trupele sovietice, în același timp, să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de nord a Bucovinei.

3. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă.

4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.

5. Să se numească o Comisie compusă din reprezentanți ai guvernului român și ai guvernului sovietic, câte doi de fiecare parte, pentru lichidarea gestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei și instituțiunilor din Basarabia și partea de nord a Bucovinei. Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al României să răspundă la propunerile sus-menționate nu mai târziu de 28 iunie, ora 2 (ora Moscovei”).

 

Cu o oră înainte de termenul fixat, Gheorghe Davidescu transmite (ora 11.00, ora Moscovei) noul răspuns al guvernului român prin care acesta preciza că „pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forţă şi deschiderea ostilităţilor în această parte a Europei, se vede silit să primească condiţiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic”. Invocându-se condiţiile meteo şi situaţia căilor de comunicaţie, se solicită prelungirea termenului de evacuare.

 

V.M. Molotov răspunde că guvernul sovietic „nu poate prelungi termenul începerii ocupări” și că la orele 14.00 trupele sovietice „vor începe înaintarea lor pentru a ocupa cele trei orașe menționate în Notă: Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă”. În situaţia în care „din motive tehnice” s-ar fi impus unele prelungiri de termen, de „câteva ore”, acest lucru urma să fie decis de delegații sovietici, ca loc de întâlnire a delegaţilor români şi sovietici propunându-se oraşul Odessa.

 

Chiar dacă în Nota de răspuns a guvernului român s-a folosit termenul de „evacuare” în loc de „cedare”, Grigore Gafencu, fostul ministru de Externe, acuză modul în care au fost formulate cele două texte, consemnând la 4 iulie 1940: „Am citit cu băgare de seamă schimbul de note telegrafice dintre ruşi şi noi. Notele ruseşti sunt abile ca formă şi fond, moderate ca ton şi de o perfidie foarte bine socotită. Notele noastre sunt greşit concepute şi foarte prost formulate. La pretenţiile ruseşti, referitoare la drepturile istorice şi etnice ale Rusiei asupra Basarabiei, nu am răspuns nimic: nicio punere la punct, niciun contraargument, niciun protest. Ne-am mulţumi să răspundem – « pentru a câştiga timp », pretinde ministrul de Externe – suntem gata să stăm de vorbă. Ruşii au înlăturat cu multă îndemânare intenţiile dilatorii cuprinse în nota noastră de răpuns, aducându-ne la cunoştiţă « programul de evauare »... Fapt e că ne-am plecat în faţa forţei, fără s-o spunem şi fără să stăruim asupra bunului nostru drept. Şi fără să respingem justificarea sovietică, ci, dimpotrivă, declarându-ne gata, după ce am luat cunoştinţă de ea, să stăm de vorbă”. La fel avea să se procedeze şi în cazul documentelor (cu caracter revizionist) înaintate de guvernul ungar în august 1940.

 

În zorii zilei, înainte de primirea răspunsului din partea guvernului român, trupe sovietice trec Nistrul, în diferite zone, luând poziţii de luptă în faţa celor române. Acest lucru a creat mari dificultăţi autorităţilor române în dirijarea procesului de evacuare şi mai ales a populaţiei civile care se refugia.

 

Prin Wilhelm Fabricius, guvernul român roagă guvernul german să intervină pe lângă guvernul sovietic pentru prelungirea termenului de evacuare cu „încă două sau patru zile” și ca „orașul Cernăuți să fie lăsat României”.

 

Liviu Rebreanu se revoltă din nou: ,,Toată noaptea am căutat la radio ştiri despre drama abătută asupra noastră şi despre conducătorii acestei ţări care nu spun nimic. Sunt câţiva oameni mediocri care îşi asumă dreptul să hotărască despre pământul românesc cu uşile închise. În jurul nostru pârâie şi se probuşeşte tot şi noi nu ştim nimic. Ce să mai comentez amănunte când toată România e în primjdie de moarte! Cernăuţi, Chişinău, Cetatea Albă sunt deja ocupate de ruşi. În patru zile trebuie evacuat tot - nici nu se ştie încă nine ce anume din Bucovina. În acest timp, Budapesta jubilează... Se pare că ungurii vor să profite şi să ne atace, de asemenea. Ce va fi, numai Dumnezeu ştie”.