Liviu-Florian JIANU - CU OCHII PE GLOB

 

POEME

CU OCHII PE GLOB

 

 

~*~

 

Călătoresc pe Glob

și ajung în Kiribati. Drumul este lung, dar merită.

Până la urmă, aterizez pe undeva,

dincolo de o cizmă din sudul Australiei, din vârful

căreia,

cale de jumătate de palmă, Kiribati arată, de sus, ca

un punct de aterizare.

Aici, mă umplu de încântare. Nu mi-ar fi spus ni-

meni. Dacă nu aș fi știut

să citesc în limba română.

Nu există partide politice organizate.

Există grupuri de persoane care împărtășesc aceleași

vederi politice.

Mă gândesc ce vederi politice poți să împărtășești în

plin Oceanul Pacific?

Apoi, mă îngrozesc ce lupte s-au dat, în istorie, ca să

se înființeze o insulă.

Și cât de greu mi-a fost să ajung până acolo.

Ca să vă dau de veste.

Că am aflat și eu unde este. Am pus chiar și degetul.

Și l-am dat. Cu punctul ei, minunat.

Le mulțumesc învățătorilor și profesorilor mei, de

limba română.

Fără ei, nu aș fi ajuns atât de departe!

Și atât de devreme și luminat!

DOI ÎNTR-O CANOE

„Dar – uite – și carena mi se strică!

Și trupul meu a luat prea multă apă!”

Unul i-a spus –

- Hai să ne ducem împreună!

Îți voi fi Caron!

Tu, Luceafărul de lună

în care toamna noastră înstelată

a început recolta ei bogată!

Unul i-a spus –

- Nu m-am grăbit odată!

Aș mai fi stat să-nvăț și Soare, Lună

să-și spună Poezia împreună!

Atât de îndărătnic dejucată!

De Lumea De-un Întreg De-Înaltă Artă

de mică, ocupat, furată, spartă!

Dar – uite – și carena mi se strică!

Și trupul meu a luat prea multă apă!

Voi coborî-mpăcat la tine-n barcă!

Și nu uita, vâslitul de oier!

N-ai cum să cazi spre-aceia care pier!

În Malstromul din Iadul efemer!

Ci – Suflet Infinit – Divin – spre Cer!

Simbol IX, 2014, acrylic pe pânză, 25 x 30 cm

Din Revista BANCHETUL, nr. 76-77-78, 2022

Pag. 171

 

~*~

Liviu-Florian JIANU