Jianu Liviu-Florian - Doamna Dia Conu si Domnul von Weber

 

Doamna Dia Conu si Domnul von Weber

 

„Nu filmam sa ne-amuzam”

 

1975

 

Amintiri despre viitor

 

 

~*~

 

Este evident faptul ca domnul Toma Caragiu – impreuna cu intreaga echipa de colaboratori – punea de multa vreme la cale, impreuna cu magnatul american Florea Firan – un mare viitor pentru litoralul nostru – inca de acum 25 + 16 = 41 de ani.

Magnatul venise – de pa atunci – cu ce au mai bun americanii: scenariul, si regia. Si producatorul. Plus masinile straine. Se pot vedea in film. Asta se programa inca de atunci: numai masini de firma, old boys. Litoralul – cu lume putina. Dar buna. Straini – cat cuprinde. Numai actorime romana. Straina. Regizorul – saracul – ce mai aducea, a strain, in tara asta.

Plus – Boc. Un ardelean. Ca sa vedeti ce spirit vizionar. Un prim ministru al apararii. Din Transilvania. Un artist al mersului cu cap. Care nu are nicio legatura cu Romania. Nici cu securitatea. Doar cu tehnicul.

Si ce scenariu! Ce intretesere intre film, si realitate! Prezent, trecut, si viitorime!

Ca masinile – pe litoral – si in trecut, precum si in viitor – erau extrem de putine! Si nu consumau nimic! Nu se auzea nicicun zgomot de fond! Pai, cu ce credeti ca ar fi putut sa mearga? Ca fum – ioc, zgomot – deloc, viteza – nu mare.

Lume – buna, vesela, si putina.

Loc cat cuprinde. Pentru blindate, amfibii, cuirasate, avioane, nave si navete de... asalt, in dragoste, in roluri, in filme, in cariere, in – macar – un post, intr-o bratara, o achizitie, acolo, o ... gura... de mancare, o... cazare...un...loc... la masa... o ... functie mare... pe viata... pentru un contract...

 

Si ce distributie: jean Constantin, Aime Iacobescu, Florea Firan, Violeta Andrei, Gheorghe Dinica... si... Doamna Aposu’...

 

Ca sa vedeti... Doamna Radulescu, leit...

Ce vreti... profesoara...poeta...

 

A venit, a promis, a omis, dar... a ramas cu sot, cu tot, fara tot viitorul ravnit...

Pai, daca l-a otravit? Cu asa o masa... Frumoasa?

 

In plus, pe cine a invitat domnul Director Aposu, la masa?

Pe LENIN.

Si mai si vorbeau amandoi despre peste... fara sa se priceapa la nimic...

 

Un film intreg, un litoral intreg, o tara intreaga – frumoasa, curata, insorita – intr-o singura pelicula.

Cu bune – atat de marunte, cu rele – atat de nevinovate, cu o viata in care viata, asa cum si-o asterne fiecare, le rasplateste pe fiecare. Dupa fapte.

Si o minima scena.

Chiar, doua.

Doua personaje care nu au mancat si nu au baut niciodata. In film.

Decat doua limonade.

 

In rest, cate excese. .. De persuasiune...In plina libertate...

 

Dar... sa fim seriosi...cine a suferit, si cat, si pentru ce –si pentru care porunci – in film?

Si chiar si in viata...

Fata de cat se sufera, pretutindeni, in ziua de astazi...

 

„Cand razi, viata trece usor.

Cand ati ras, meritul a fost al dv.

Cand nu ati ras, meritul a fost al nostru.”

 

Toma Caragiu

 

18 ianuarie 2017

 

ps. ca veni vorba despre AFUMATURI, la toate nivelele, batai de cap, in cap, bombardamente, chiar, in cap, va rog sa revedeti filmul acela si sa urmariti ce fel de GAZ consumau, vehiculele acelea extraterestre, BIO, care aparusera la noi,si prin care extraterestrii incercau sa convinga pamantenii sa consume nimic mai mult, decat atat cat se...

Dar cuvantul de la urma, cine l-a mancat? si de ce l-a mancat?

si l-a luat de la particular, si l-a dat la stat? stat cu stat? nu mai vorbim de plata...

si misiuni speciale, vai!, atat de departe de Film, SI TEATRU, SI CARTE, si stiinta, si sport, si teatru.. Cu care cine nu se lauda? cand il mananca?

 

*

30 iunie 2022

 

~*~

Cdr,

Jianu Liviu-Florian