Lumea
va pieri fără educație
Adriana
Stoicescu, Magistrat
19
Iunie 2022
Învățământul presupune formare și
instruire. Lumea tinde astăzi să zică: Mă interesează la un om să fie bun
meseriaș, profesionist în domeniul lui. În rest, e viața lui privată, acolo nu
mă amestec. Acest raționament e corect până la un punct. Pentru că nu poți
separa omul de profesia lui, nu poți separa cariera de caracterul omului.
Sigur, poți fi un avocat sau judecător excepțional, un medic fantastic de bine
pregătit, dar totul dispare dacă îi tratezi pe cei din fața ta cu suficiență și
dispreț. Nu mă încălzește cu nimic faptul că ai două doctorate dacă nu știi să
saluți. Dar dacă vrem să ducem discuția pe tărâmul vieții private, nu mă
interesează absolut deloc ce faci tu la tine acasă cât timp te comporți cum se
cuvine în societate. De asemenea, cred că religia sau culoarea pielii nu sunt
și nu trebuie să fie criterii de apreciere a unui om.
Cred că ne-am grăbit grozav să desființăm
fără să punem ceva în loc, să aruncăm cu noroi în tot ce a fost fără să
extragem ce s-a făcut bine. Sunt produsul școlii din anii ‘80-’90 și nu cred că
școala a făcut o treabă rea cu mine... Sigur, orele de informare politică și de
lozinci propagandistice au fost „un crunt meșteșug de tâmpenii”, dar dacă ai
avut noroc de un diriginte, profesor de istorie, precum prof. Jinaru Adrian, nu
ai simțit nici o repulsie sau presiune, cât timp dascălul știa să transforme
astfel de ore în cu totul altceva. De exemplu, ore de educație muzicală sau de
educație politică externă, ca să înțelegem lumea în care trăiam. Vă dați seama
la ce riscuri se expunea...
Despre smerenie nu se învață în școală. Nu
dobândești „abilități” de smerenie într-o oră pe săptămână. Dacă pruncii ar fi
aduși în biserică de la vârste fragede, cred că anumite „deprinderi” ar apărea
firesc.Totul ține de cei șapte ani de acasă. Acolo înveți ce se cade și ce nu,
până unde este în regulă să te întinzi cu pretențiile de a-ți fi respectate
drepturile și că libertatea ta se oprește acolo unde începe libertatea
celuilalt. Suficiența de sine vine din marele gol al unei inimi lipsite de
credință. Căci numai acolo se poate strecura convingerea că ești deasupra
tuturor, că ți se cuvine totul, că meriți totul. Mie mi-e milă de cei care cred
că având bunuri materiale au totul. Sunt mult mai săraci decât cel mai umil
muncitor care nu are altă bogăție decât credința în Dumnezeu și munca.
Lumea de azi nu mai are nevoie de exemple.
Își este sieși suficientă. Aruncăm cărți la gunoi, ardem punțile cu trecutul.
Dărâmăm statui și transformăm bisericile în birturi. Cred că avem nevoie de un
nou potop pentru ca lumea să se întoarcă la esență, la bază: Dumnezeu.
Exemplele de viață cele mai căutate sunt cele ale așa-zișilor formatori de
opinie, plini de strălucire, dar găunoși. Oameni acoperiți de sclipici, dar cu
inimile goale, care nu au nimic de oferit decât perdele de fum. Omul de azi nu
are nevoie de virtute pentru că i s-a repetat cu obstinație că poate trăi în
afara regulilor, că libertatea înseamnă să faci ce vrei, cum vrei, când vrei.
Politica este arta de a-ți gospodări bine
treburile personale și pe cele ale cetății. Nu pot vorbi despre politică, dar
despre democrația românească pot să spun că o fi democrația cu „bubele” ei,
dar este preferabilă dictaturii, indiferent de numele acesteia. Nu este un
secret pentru nimeni că banii constituie, în lumea în care trăim, principalul
instrument de măsurare a valorii, dar, sunt valori care nu se pot cuantifica în
aur. Pentru început, un venit motivant.
Apoi poți să ai pretenții de recâștigare a demnității. Nu poți să fi demn
mergând la școală în haine rupte în timp ce elevii tăi apar în mașini ultimul
răcnet.
Doar o pregătire profesională impecabilă
nu e suficientă, e nevoie și de o statură morală pe măsură pentru a face din
profesor o autoritate în domeniu care să vadă acolo unde privirea elevului nu
ajunge încă, dar speră că va ajunge într-o zi. Iar înțelepciunea lui,
cunoașterea lui reprezintă instrumentul care-l ajută să trăiască o viață
împlinită.
Noțiunea de frumos a fost și este
măcelărită, distorsionată. Pentru oameni nu mai contează cunoașterea, ci
posesia de bunuri materiale. A trăi frumos astăzi înseamnă orice, mai puțin a
trăi în și cu Dumnezeu. A trăi frumos se reduce la a exhiba bunăstare
materială, fără nici o referire la ce avem în interiorul nostru pentru că, din
păcate, de cele mai multe ori, interiorul e gol. Totul e de suprafață și totul
trebuie să îndepărteze de Dumnezeu, pentru a fi în „trend”.
Dumnezeu a devenit dușmanul nr. 1 al
omului. Sper că mult mai mulți profesori decât știm noi se mai consideră astăzi
ca fiind purtătorii cunoașterii, ai înțelepciunii dumnezeiești. Dar
înțelepciunea nu vine doar de la profesori, ea înseamnă mult, infinit mai mult
decât cunoaștere. Înțelepciunea înseamnă simțire și iubire de oameni, ascultare
de Dumnezeu. Am întâlnit, spre imensa mea fericire, studenți și elevi care au
venit spre mine tocmai datorită vorbelor și apropierii de Dumnezeu. Sunt enorm
de mulți tineri care așteaptă de la un judecător să fie, în primul rând, un om
al Lui Dumnezeu. Nu te ajută prea mult dacă știi pe de rost tomuri de cărți cât
timp nu știi să aplici Legea Lui, a iubirii și empatiei, a dreptății profunde.
Nu există nimic fără educație. Lumea va
pieri fără educație.
Notă - Adaptare după un dialog între
doamna Adriana Stoicescu și jurnalistul Adrian Păunoiu[1].
-----------------------------------
[1]
https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/nu-mai-avem-nevoie-de-virtute-fiindca-am-deprins-viata-fara-reguli-172216.html?fbclid=IwAR27nH2sfB9iLnxJXEnA7RqRcY1w6SmkshmVsH8wQgsI8V-fhvXwV-t7RoY
– 19 iunie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu