„Imperiul
contraatacă” - Război total împotriva Rusiei?
Petru
Romoşan
12
Iunie 2022
Se vorbeşte, se scrie despre declanşarea
celui de-Al Treilea Război Mondial, dar conceptul pare inadecvat, imprecis.
Prin invadarea Ucrainei de către Rusia (provocată) nu a început cumva războiul
total al hegemonului chiar împotriva Rusiei ? Este oare cumplitul război în
curs de la graniţele noastre, cele de uscat şi cele maritime, doar preludiul
unui conflict mult mai mare, care poate deveni chiar un război mondial ? Un
război total împotriva Rusiei poate fi câştigat fără a declanşa un război
mondial, chiar unul nuclear ? În orice caz, în conflictul regional din Ucraina
sunt număraţi deja sute de mii de morţi şi de răniţi, vreo 10 milioane de
ucraineni şi ruşi (din Donbas) au plecat în bejenie prin Europa, în Rusia, în
Ucraina centrală şi occidentală, mai puţin lovită de război.
Cu excepţia Regatului Unit până de curând,
Statele Unite nu au aliaţi, ci doar vasali. Prin N.A.T.O. (militar) şi prin
U.E. (economic), prin celelalte organizaţii globale, S.U.A. îşi controlează
vastul imperiu. Un imperiu mai întins decât Imperiul Roman la apogeu. Statele
Unite, fosta „republică imperială” (Raymond Aron), seamănă ca o reîncarnare cu
Imperiul Roman, care şi el se baza pe armată şi războaie. La ţările cuprinse în
N.A.T.O. sau în U.E., Occidentul, se adaugă Japonia, Coreea de Sud, Taiwanul
(teritoriu recunoscut şi de S.U.A. ca aparţinând Chinei), Israelul.
Odată cu ieşirea Marii Britanii din U.E.
şi multiplele, insurmontabilele probleme cu care aceasta se confruntă, chiar
Regatul Unit se vasalizează, îşi pierde din aura de egalitate, chiar de
superioritate, cu centrul. Ca şi Franţa începând cu preşedinţia lui Nicolas
Sarkozy, care a reintegrat comandamentul N.A.T.O. pe care-l părăsise Charles de
Gaulle în 1966. E adevărat că deocamdată nu există baze americane pe pământ francez.
Se ştie că S.U.A. dispun de cca 800 de baze militare în toată lumea.
Despre cele 14 ţări din Europa de Est:
Cehia, Ungaria, Polonia (integrate în N.A.T.O. în 1999); Bulgaria, Estonia,
Letonia, Lituania, România (în 2004); Slovenia şi Slovacia (în 2009); Albania
şi Croaţia (în 2017); Muntenegru şi Macedonia de Nord (în 2020), care s-au
alăturat N.A.T.O. după căderea comunismului nu e mare lucru de spus. Ele au
devenit repede teritorii fără identitate, conduse direct de la centru de
oligarhi şi generali, şi la faţa locului de ofiţeri de rangul doi, ca David
Muniz în România, nici măcar de diplomaţi de carieră. Politicienii, preşedinţi
şi prim-miniştri, Parlamente şi guverne, justiţia, serviciile de informaţii,
mass-media amintesc frapant de „satrapiile” din adâncul istoriei, de „mărcile”,
„paşalâcurile”, garnizoanele imperiale. România e şi ea, din nou, ca Dacia
pentru Imperiul Roman, un „limes”, o margine fortificată, o „Ucraina”.
Tot imperiului, chiar nucleului dur -
pentru că vorbesc aceeaşi limbă, engleza, şi au aceeaşi cultură -, îi aparţin
şi Canada, Australia şi Noua Zeelandă. Cele trei, plus S.U.A. şi Regatul Unit
compun „The Five Eyes”, cu alte cuvinte, serviciile de informaţii ale acestor
state sunt integrate. Imperiul e estimat azi la peste un miliard de suflete
(1,3 miliarde ?). De cealaltă parte, în lumea „B”, doar China, India, Rusia şi
Iranul depăşesc binişor 3 miliarde de oameni. La care se adaugă o bună parte a
Africii, o parte a Americii de Sud, multe ţări din Asia.
Dar imperiul american, compus în principal
din America de Nord (fără Mexic, aparţinând mai degrabă lumii B), noul Imperiu
Roman de Apus, şi din noul Imperiu Bizantin, U.E., e mult mai unitar, mai
concertat şi încă în prezent mult mai dezvoltat, mai avut. Comparaţiile cu Imperiul
Roman şi cu Imperiul Bizantin pot fi dezvoltate pe larg. La fel ca Imperiul
Bizantin, UE, bătrână şi înlesnită, nu are armată operaţională proprie (doar
cea a Franţei), stăpâneşte prin bani, şantaj şi intrigi. În schimb, U.E. are o
„armată” de birocraţi la Bruxelles (noul Constantinopol), plătiţi „imperial”.
Imperiul american deţine dolarul, moneda
de schimb mondială începând din 1945, când dolarul a înlocuit lira sterlină a
fostului Imperiu Britanic, „exorbitantul privilegiu”. Imperiul mai are sub control
şi toate conglomeratele şi organizaţiile globale de azi : O.N.U., O.C.D.E.,
O.M.C., O.M.S., Banca Mondială, F.M.I., Wall Street-ul şi City-ul londonez,
miriade de O.N.G.-uri. Banca Reglementelor Internaţionale (B.R.I.) şi Fed
(Federal Reserve) aparţin unor entităţi private ale Marii Finanţe.
De celalată parte, faţă în faţă cu
organizaţiile imperiului, stau în lumea B : Organizaţia pentru Cooperare de la
Shanghai, condusă în principal de China, Organizaţia Tratatului de Securitate
Colectivă (Rusia, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kirghzistan, Tadjikistan),
condusă de Rusia, o alianţă militară a Eurasiei al cărei tratat are un articol
4 asemănător cu articolul 5 din Tratatul N.A.T.O., Drumul Mătăsii, iniţiat de
China, şi alte organizaţii, printre care unele sunt şi financiare, centrate pe
Asia. Mai există B.R.I.C.S. (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), la
care vor să adere Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Turcia, Iran etc.
Rusia e ţara cu cele mai mari resurse de
pe glob (gaz, petrol, grâu şi alte produse agricole, îngrăşăminte chimice,
multe metale rare indispensabile industriilor de azi etc.), iar China e de
departe cel mai mare producător, „uzina lumii”. O mare problemă pune
interdependenţa economiilor americană şi chineză.
Rusia, care-i face război Ucrainei,
îndrăzneşte, de fapt, după 70 de ani, să-i facă război imperiului. La prima
vedere, şansele Rusiei la o victorie ar fi nule. Atâta doar că, pe lângă
colosalele ei resurse naturale, Rusia e cea mai întinsă ţară de pe Pământ şi are
o armată regulată de peste 1 milion de oameni. O armată care se poate compara
cu cea a imperiului. În plus, Rusia deţine tehnologia armelor hipersonice, de
care deocamdată imperiul nu dispune. Avanataj incomensurabil, asemănător cu
deţinerea bombei atomice de către S.U.A. pentru câţiva ani după cel de-al
doilea război mondial (1945-1949).
Cei care „văd” o victorie a Ucrainei în
războiul cu Rusia par să deţină nişte informaţii care nu sunt la îndemâna
majorităţii observatorilor. Asta dacă nu au căzut într-o fantezie periculoasă
sau dacă nu sunt decât nişte banali propagandişti. Oare aceşti „vizionari” au
în „vedere” o continuare fără termen a războiului din Ucraina, pe modelul
Afganistan, sau chiar mai mult, o extindere a războiului şi pe alte fronturi în
jurul Rusiei ?
De la preşedintele Ronald Reagan
(republican), în anii ’80, şi până azi, la preşedinţia foarte controversată a
lui Joe Biden (democrat), gruparea neoconservatorilor (a „straussienilor”) nu a
fost niciodată mai puternică, mai bine înşurubată la Casă Albă şi la
Departamentul de Stat. E posibil ca neoconservatorii să nu controleze la fel de
bine şi Pentagonul. S-a văzut asta în ultimele declaraţii de la Davos ale lui
Henry Kissinger, care este şi o voce a deep state-ului american.
Neoconservatorii vizează dintotdeauna să
cucerească Rusia, s-o împartă în câteva state mai mici, mai uşor de controlat
şi de exploatat. Aşa cum au procedat şi în Iugoslavia. Ei nu-şi pot permite să
rateze ocazia pe care le-o oferă războiul pe scară mare din Ucraina pentru
continuarea proiectelor lor hegemonice. E greu de crezut că nu vor încerca mai
mult şi că nu au în plan să pornească şi alte războaie. Războiul imperiului
condus de neoconservatorii americani e, de fapt, un război pentru resurse, aşa
cum au lăsat să se înţeleagă programele neoconilor din ultimii 40 de ani.
Sunt ţinute la foc mic şi multe alte
conflicte la toate frontierele Rusiei, în Asia Centrală, de exemplu. O lovitură
indirectă dar foarte puternică împotriva Rusiei poate fi şi un atac israelian
asupra Iranului. Un atac în care se pot folosi şi arme nucleare. În Belarus şi
în Kazahstan, Occidentul, imperiul a încercat nişte revoluţii colorate care au
eşuat. Un conflict al Poloniei (N.A.T.O) cu Belarus e şi el pe listă, şi nu e
complet de exclus. Polonia, în numele istoriei sale, are propensiuni
teritoriale nu numai în Ucraina occidentală, ci şi în Belarus, de la care ar
revendica teritorii, plus interesul declarat pentru Kaliningrad. Nici pacea din
Marea Nordului şi Marea Baltică nu e asigurată.
De asemenea, pornind de la diferendul
legat de Insulele Kurile şi de la alte neînţelegeri, relaţiile ruso-japoneze
(Japonia e protectorat american) nu sunt dintre cele mai bune. Georgia, alături
de Ucraina, doreşte şi ea integrarea în N.A.T.O. şi în U.E., şi este foarte
susţinută de Occident. Transnistria e un alt conflict îngheţat care o implică
direct pe Republica Moldova, şi deci şi pe România. Rusia ar intenţiona să
ocupe şi să anexeze Odesa şi regiunea ei, proiect inacceptabil pentru S.U.A.,
Marea Britanie, Israel şi România. Pe lângă Odesa, ruşii vor să controleze şi
Gurile Dunării, să anexeze de la Ucraina Bugeacul, vechi pământ românesc. După
ce a ocupat Insula Şerpilor, tot străvechi pământ românesc.
Imperiul a făcut planuri de mult şi pentru
împărţirea Chinei, aşa cum a făcut şi pentru divizarea Rusiei. E totuşi puţin
probabil să pornească în acelaşi timp un nou conflict în Marea Chinei. Dar
conflictul poate fi declanşat de China dacă aceasta găseşte că ar fi oportun să
recupereze Taiwanul. Recentul A.U.K.U.S. (Australia, U.K., U.S.) e o asociere
care anunţă un conflict de mari proporţii în Pacific în următorii 10 ani.
Stând strâmb şi judecând drept, la un
război mondial se poate ajunge doar prin acumularea unor greşeli enorme ale
liderilor celor două lumi, A şi B. Deocamdată, proiectul pare a fi doar al
hegemonului, al lumii A : un război total împotriva Rusiei. Războiul din
Ucraina pornit de Rusia este doar începutul ? Va răspunde Rusia cu deNATOizarea
Europei (alungarea N.A.T.O. din Europa) începând cu România şi Bulgaria, aşa
cum s-au exprimat Vladimir Putin şi Serghei Lavrov în decembrie 2021 şi în
ianuarie 2022 ?
În 1980, înainte de „Războiul Stelelor” cu
Rusia al lui Ronald Reagan, Hollywood-ul produsese filmul „The Empire Strikes
Back” („Imperiul contraatacă”).
Aranjament grafic - I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu