UCRAINA
ARE CE ȘI-A DORIT
O
analiza pertinenta!
Asta i se potrivește cel mai bine
Ucrainei. După cel de-al II-lea război mondial, ucrainenii au fost recompensaţi
cu anexarea teritoriilor Transcarpatia, sudul Moldovei de est (Basarabia),
Galiţia poloneză şi cu o parte din Bucovina românească, în 1945, după care, în
1954, Ucraina Sovietică a primit şi Crimeea.
După destrămarea URSS, Ucraina a păstrat
în componența ei toate aceste teritorii. Practic, Ucraina este, în estul
Europei, echivalentul Iugoslaviei: un construct, o formă statală artificială,
înglobând etnii diverse şi fostele teritorii ale acestora, deci zone cu
potențial pentru o politică de învrăjbire, de dezorganizare, de conflict şi de
haos.
Înțelegerea între Federația Rusă și USA a
fost ca Federația Rusă să-și retragă trupele din fostul RDG – pentru a permite
reunificarea Germaniei – și din fostele țări comuniste Cehia, Polonia, Ungaria,
Bulgaria, Letonia, Estonia, Lituania, țări care urmau să-și câștige
autodeterminarea. Toate acestea însă cu respectarea angajamentului că NATO nu
se va extinde spre Est, țările amintite, inclusiv România și Ucraina, urmând să
asigure zona tampon între NATO și Federația Rusă. Rusia și-a făcut partea.
După căderea Uniunii Sovietice, Ucraina
s-a trezit în postura de a fi a treia putere nucleară din lume, având stocuri
de arme nucleare mai mari decât ale Regatului Unit, Franței și ale Chinei
împreună. 1900 de focoase nucleare au fost transferate pe teritoriul Rusiei
pentru a fi distruse între 1994 și 1996. În schimbul renunțării la arsenalul
nuclear, Rusia, USA și UK s-au angajat - prin Memorandumul de la Budapesta - să
respecte independența, suveranitatea și frontierele la zi ale Ucrainei.
Ce-ar fi trebuit să facă Ucraina, dacă ar
fi avut niște lideri sănătoși la cap? Să-și păstreze un statut de neutralitate
între cele două puteri nucleare. Să devină o Elveție a Estului. Ar fi
beneficiat atât de pe urma relațiilor economice cu Rusia – având bună parte din
economie interconectată cu cea rusă – cât și de pe urma deschiderii către
economia UE. Fiind o piață de 51 mil. locuitori, având al doilea teritoriu ca
întindere după Rusia, bogat în resurse, întrunea toate condițiile pentru a
deveni un partener economic de dorit pentru occidentali.
Or ce-a făcut Ucraina? A mâncat-o unde nu
trebuie. După ce NATO a încălcat înțelegerea cu Rusia și a înglobat fostele
țări comuniste, aducând trupe și tehnică militară până la granițele Rusiei, s-a
trezit că vrea și ea atât în UE cât și-n NATO. Orchestrat de rețelele
sorosiste, Euromaidanul din 2013, care a dus la căderea președintelui și a guvernului,
punând în loc forțele pro-occidentale, a stârnit furia Rusiei.
Da, mă?, a zis Putin. Păi stați așa,
atunci! Ia dați-ne voi înapoi teritoriile care nu v-au aparținut, pe care vi
le-am făcut cadou. Că n-ați intrat în URSS cu ele. Și printr-o operațiune
fulger și-a luat înapoi Crimeea, Donbas-ul și Luhansk-ul. E mai bine așa?
Neutri nu v-a plăcut să fiți. V-a trebuit Euromaidan? V-a vrăjit Biden?
Biden era vicepreședinte în mandatele
Obama, pe atunci. El a suținut și
întreținut euromaidanul. Direct. După care s-a instalat acolo Hunter, fi-su,
care a făcut afaceri colosale. Iar când procurorul-șef a deschis un dosar
penal, Biden l-a sunat pe președintele marionetă pus de ei să-l schimbe. Ceea
ce s-a și întâmplat.
E, mai toți analiștii români se fac că au
orbul găinilor. Toate analizele lor sunt foaaaarte „echidistante”. Nu introduc
în procesare niciunul dintre elementele menționate. O Ucraină neutră, cum ar fi
fost firesc și fair play să rămână, ar fi păstrat și azi integritatea sa
teritorială. Deși artificial creată, am spus. Ar fi fost spre binele și
prosperitatea ei.
Și mai fac ceva ticăloșii de pe aici și
cei occidentali. Se fac că nu văd cum Ucraina este singurul stat din Europa
care a dat o lege, în 2017, prin care calcă în picioare drepturile
minorităților naționale: române, maghiare, poloneze, slovace, lituaniene ș.a.
Interzice învățământul în limbile vernaculare, activitățile culturale prin care
își exprimă și conservă identitatea etnică, tradițiile culturale. Or ca să
devii eligibil pentru NATO, respectarea statului de drept, a drepturilor omului
sunt valori fundamentale.
Pentru asta și a avut NATO intervenții
militare în alte state care le-au încălcat, nu? Să elibereze popoarele de sub
dictaturi. E, toată lumea e oarbă când vine vorba de Ucraina, cel mai corupt
stat european, cu o economie oligarhică. Păi nu pute de la o poștă aici? Pentru
cine mai are „nas” și minte.
Și acum Ucraina ar mai vrea să și provoace
o conflagrație de proporții, să sufere și alții pentru ea. Noi abia ce-am
semnat un tratat de cooperare militară cu ei. Puși de parteneri. E bine,
trebuie să-i ajutăm să-și păstreze teritoriile noastre anexate și să-i
discrimineze în continuare pe cei 500.000 de români trăitori acolo. Nicio
condiție nu le-am pus. Ce să cauți tu între Rusia și Ucraina? Nici măcar nu e
țară NATO.
PS. E greu să rămâi obiectiv în lumea de
azi, care suferă de o decadență morală terifiantă. Occidentul, până mai ieri
etalon în materie de democrație și de morală politică, a devenit un monstru.
Când faci o analiză, trebuie să te pui și-n locul adversarului. Are și el
interese, nu doar tu.
BUNII NOSTRI VECINI... UCRAINENII
1. In 1918 au dorit anexarea Basarabiei si
doar prezenta militara a românilor a forțat retragerea acestei cereri;
2. În 1945 au dorit anexarea Basarabiei si
doar presiunea lui Stalin a forțat eliminarea acestei pretenții;
3. În 1992 au participat cu trupe la
războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse împotriva celor românești,
pentru a desprinde regiunea transnistreana, pe care si-o doreau atât de mult
pentru ei;
4. Din 1992 până în prezent au fost parte
activa din formatul de negociere pentru regiunea transnistreana;
5. În mod permanent au susținut poziția
Rusiei si au făcut tot ceea ce este posibil ca negocierile sa fie formale si sa
eșueze;
6. Cea mai mare parte a mafiei ce a condus
Republica Moldova după 1991 este reprezentata de ucraineni si nu de ruși;
aceștia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova sa eșueze pe toate
planurile; cei care au condus regiunea transnistreana, care promovează
separatismul la Bălti, Cahul si Gagauzia sunt ucraineni si nu ruși; ucrainenii
au dus o politica de distrugere a identității românești din teritoriile
ocupate, mai dură chiar decât Stalin în restul imperiului;
7. In mod arbitrar, Ucraina deține
următoarele teritorii românești: patru cincimi din Maramureșul istoric
(ținuturile Apsei de Sus si de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), nordul
Bucovinei istorice, Bugeacul (Ismail, Cetatea Alba), Insula Șerpilor, cu toate
dăruite lor de foștii sovietici.
8. Timp ce câțiva ani ne-am certat pe la
Haga, iar acum ei sunt foarte suparăți pe noi pentru pierderea platformei
continentale;
9. Una din problemele principale ce sta în
calea reunirii celor doua state românești este tocmai Ucraina, ce manifesta o
opoziție mai mare chiar decât Rusia;
10. Ea vede în aceasta reunire eventuale
pretenții teritoriale ale țării noastre asupra teritoriului ucrainean;
11.
Prima măsura luata de "europeniștii ucraineni" a fost aceea de a
interzice limbile regionale, inclusiv limba româna
12. Crimeea nu a aparținut niciodată
Ucrainei, iar ucrainenii sunt minoritari acolo; ea a fost dăruita în semn de
prietenie de către Nikita Hrușciov în perioada sovietica, un gest mai mult
formal si niciodată efectiv;
13. În Crimeea prezenta ucraineana era mai
mult formala. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparține, adică bunurile pe
care le avea înainte de căsătorie. Cererea Rusiei este una normala (din
perspectiva dreptului istoric si nu cel internațional) din moment ce aceasta
era un inel de nunta;
14. Sper ca nu ați uitat cazurile Canalul
Bastroe si nava Rostok.
UCRAINA NAZISTA
Documentele declasificate recent de către
Rusia la cererea reprezentanților Consiliului Popoarelor Rusiei (Consiliul
Federației Rusiei) au început sa apară deja pe situl Ministerului Apărării al
Federației Ruse. Președintele Putin a ordonat Arhivelor Ruse de Război sa
ridice secretul de stat impus asupra lor de pe vremea lui Stalin.
Documentele descriu crimele si
atrocitățile săvârșite de către naționaliștii ucraineni în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial cu sprijinul larg al populației ucrainene si sunt
înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului. Ele arata un naționalism
ucrainian cu adevărat subuman, plin de o ferocitate si o ura bestiala fata de
tot ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian.
În comparație cu Ucraina, Germania nazista
a fost un stat de drept. Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un
copil naiv. Daca Hitler urmarea doar exterminarea evreilor, tiganilor si
handicapatilor, ucrainenii exterminarea tuturor naționalităților conlocuitoare,
în primul rând exterminarea rușilor. Si nu oricum, ci în chinuri cât mai
cumplite.
Documentele despre atrocitățile săvârșite
de ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost închise de
Stalin care a impus secretul de stat asupra lor de teama ca nu cumva rușii sa
se revolte aflând conținutul lor si sa ceara exterminarea întregului popor
ucrainian, fapt care ar fi dus la un cutremur în interiorul URSS.
De fapt încă din 1944 mareșalii ruși i-au
cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar care sa-i judece pe criminalii
ucraineni vinovați de genocid si sa-i execute. Ei l-au atenționat pe Stalin ca
ucrainenii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi trăit si sub
ce regimuri, nu puteau trai fără sa ucidă. Stalin, ca marxist-leninist nu a
fost de acord cu o astfel de teorie si a refuzat sa ia masuri punitive de
amploare împotriva ucrainenilor, mulțumindu-se sa aprobe doar cercetarea
criminalilor ucraineni cu adevărat odioși, care au fost judecați si spânzurați.
După moartea lui Stalin, Partidul Comunist
al Uniunii Sovietice si Hrușciov au menținut regimul de documente secrete
asupra arhivelor de război de teama ca Israelul sa nu ceara URSS-ului despăgubiri
pentru genocidul ucrainian. Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS si
responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut în
sarcina Moscovei care, firește, nu voia sa plătească Israelului 300 de miliarde
de dolari pentru crime pe care nu le săvârșiseră rușii.
Astăzi, însă, Ucraina este un stat
independent si poporul ucrainian poate sa-si asume responsabilitatea propriului
trecut. Dar astăzi trecutul este falsificat pe scara larga, așa ca președintele
Putin a ordonat Ministerului Apărării al
Rusiei sa ridice secretul de stat de pe documentele privind genocidul
ucrainian. Documentele sunt terifiante si arata ca Ucraina anilor 1940-1945 a
fost mai nazista decât Germania nazista si mai odioasa si mai fanatica decât
SS-ul german si decât
Gestapoul.
Armata Ucraineană avea regimente întregi
de calai care se ocupau numai cu uciderea la ordin a populației civile de alte
naționalități. Se exterminau sate si orașe întregi de ruși. Voluntarii erau
extremiști de dreapta si cruzimea lor era înfricoșătoare. Când prindeau ruși
ori evrei îi schingiuiau înainte de a-i omorî. Asta în numele apărării
Ucrainei. Cele mai multe atrocități au fost comise de naziștii ucraineni în
Ucraina de Sud-Est (Donețk, Lugansk, Harkov etc). Adică taman în locurile unde
astăzi actuala Armata Ucraineană trage cu tunurile în satele si orașele
rușilor, așa cum făcea în anii 1941-1943.
Opinia publica indusa azi în eroare de o
propaganda mincinoasa nu știe ca rușii din Republica Populara Donețk si
Republica Populara Lugansk si-au declarat independenta în acest an si cer
ajutorul Rusiei tocmai de teama ca evenimentele din 1941-1945 sa nu se repete
si rușii sa fie exterminați de ucraineni.
Fasciștii ucraineni au ucis în anii
1941-1943 un număr de 5.200.000 (cinci milioane doua sute de mii) de civili din
Ucraina (naționalități conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusa) si au
omorât aproape 900000 (noua sute de mii) de evrei. Numărul polonezilor uciși a
fost de 200.000 (doua sute de mii). Au fost executați peste 400.000 (patru sute
de mii) de militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani sau se
predaseră. În acest fel omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainene
întrec cu mult numărul victimelor nazismului german si plasează Ucraina pe
locul I între statele naziste.
Cuprinși de fanatism si de admirația
pentru Hitler, aproape trei milioane de bărbați ucraineni în putere au cerut sa
plece în Al Treilea Reich ca sa muncească voluntar pentru nemți în fabricile si
pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germana sa poată extermina tot poporul
rus.
La 30 iunie 1941 batalionul fascist Lvov
sub comanda lui R. Sukovici a executat cu glonț în ceafa trei mii de polonezi
ucraineni, inclusiv trei oameni de știința cunoscuți pe plan mondial. În zilele
care au urmat batalionul a mai executat un grup de șapte mii de ruși compus din
femei, bătrâni si copii. În timp ce femeile si copii erau executați prin
tăierea gâtului cu cuțitele, în curtea ”Catedralei Metropolitane Sfântul
Andrei” mitropolitul catolic ucrainian ținea un serviciu divin de mulțumire
rugându-se pentru ”victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”.
Biserica Catolica Ucraineană a
binecuvântat toate crimele si masacrele diviziei naziste ucrainene „Galicina”.
Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul si genocidul de la Babi Yar, o râpa
din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie 1941 peste 50.000
(cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de tigani si circa
40.000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei si fete) pe care
SS-iștii ucraineni i-au dezbrăcat la pielea goala apoi au început sa violeze
femeile si fetele neținând cont ca parintii si rudele lor erau de fata. După
violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor si evreicelor le tăiau sânii
si le presărau sare pe râni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre
prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte pe grătar.
Atrocitățile au atins o asemenea culme
abominabila ca soldații germani, revoltați, au refuzat sa mai participe la
masacru si s-au retras, lăsându-i pe călăii ucraineni sa duca la capăt
genocidul. Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai bestial cu arme de foc
descărcate în gât sau stomac (ca sa moara în chinuri) sau loviți în cap cu
topoarele ori cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost aruncate
în râpa si râpa acoperita cu pământ.
Batalionul de masacru condus de fascistul
ucrainian Vojnovski a omorât 350.000 (trei sute cincizeci de mii) de ruși în
marea majoritate femei si copii si peste 160.000 (o suta șaizeci de mii) de
evrei. La aceste omoruri au dat o mâna de ajutor țăranii ucraineni fasciști si
muncitorii ucraineni fasciști care aveau o ura atât de mare fata de evrei si
ruși încât s-au dedat la acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au primit
medalii si ranguri naziste iar Vojnovski a primit gradul de maior în Armata
Germana.
Ucrainianul Sutnevici care ucisese si el
circa trei mii de evrei a primit doar gradul de căpitan în Armata Germana.
În satele Lipniki, Certozi, Mikulici,
Vladimir, bandele de ucraineni ucideau copii rușilor si polonezilor luându-i de
picioare, învârtindu-i si dându-i cu capetele de pereți. Daca erau prea mulți
copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni si părinții erau aruncați după
ei, apoi fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest fel numai
într-un singur județ 15.000 (cincisprezece mii) de persoane.
Ura ucrainenilor împotriva rușilor si a
evreilor era așa de mare încât daca o fata ucraineană se căsătorise cu un evreu
sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o violau. Zeci de tinere nesuportând
o astfel de umilință au alergat si s-au înecat în Nistru. Cele care nu se
sinucideau erau prinse si spintecate de cei care le violaseră (adică de tații
si frații lor) în felul următor: li se baga vârful cuțitului în vagin si erau
spintecate de jos în sus.
Toate aceste lucruri se petreceau în anii
1941-1945 în Ucraina Socialista. Adică în mijlocul unui popor care deși trăise
20 de ani în ideea prieteniei între popoare promovata de socialism, a uitat
într-o noapte toate aceste idei si a devenit la fel de primitiv si sălbatic
precum oamenii cavernelor.
Astăzi, după 20 de ani de existenta sub
deviza valorilor europene si în spiritul european al promovării minorităților
naționale, pe care ei singuri le clamează, ucrainenii si-au reluat marșurile
naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul săvârșit asupra
evreilor, polonezilor si rușilor, iar Armata Ucraineană trage cu tunurile în
blocurile de locuințe, în școlile si spitalele din orașele rusești din
sud-estul Ucrainei.
Este limpede ca indiferent sub ce deviza
ar trai poporul ucrainian, nazismul si fascismul nu pot fi eradicate din
Ucraina. Este interesant sa vezi ca român, ca întreaga noastră clasa politica
si toți conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa politica ucraineana fără
sa vadă ca Ucraina tine azi între granițele ei teritorii românești care totalizează încă o Republica Moldova pe care
ea, Ucraina o ocupa în mod nejustificat si cu binecuvântarea politicienilor din
București, aserviți Occidentului.
Oare de ce nu sufla politicienii noștri
români nici o vorbulița despre acest teritoriu?
În al treilea rând, citind aceste
documente nu trebuie sa crezi ca Israelul nu va cere Ucrainei despăgubiri
pentru crime si genocid. În mod normal, aceste despăgubiri ar trebui sa ajungă
la circa 200 de miliarde de euro.
Israelul va cere aceste despăgubiri, dar așteaptă ca apele sa se limpezească în
Ucraina. Adică sa vadă cine va rămâne între granițele Ucrainei.
Deocamdată, numai Crimeea, Donețk si
Lugansk si-au declarat independenta si au devenit republici ruse libere.
Acestea nu se considera parte a statului ucrainian si, evident, nu vor plăti
despăgubiri.
Aici e vorba de clasele conducătoare, care
au fost la putere si nu de oamenii de rând, care nu au nicio legătură cu
politica. Ei au reprezentat, întotdeauna, o masa de manevra pentru politicienii
din trecut ca si din prezent.
Ucraina ar trebui să se mute la ea acasă
iar noi ar trebui să fim mai hotărâti cu cei care ne umilesc!
De la: Constantin Arcu
--
http://ilazu.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu