CU
ROMÂNIE NELITATĂ, ÎN DRAGOSTE ȘI DOR DE DOR APROPIATĂ, CU ARTĂ, APROPIATĂ
PROFUNDĂ ȘI MARE, DE OBIECT, ÎN INFINIT, COLOANĂ FĂRĂ SFÂRȘIT, APROPIATĂ, CU
SUBIECT ȘI DE OBIECT
~*~
Să-ți
dea Dumnezeu sănătate, în vasta și artista realitate că bunul Dumnezeu să-ți
ajute ca să te faci bine, sănătos, om, cu suflet luminos și Hristos, chiar dacă
nu înțeleg, nu reușesc, nu izbutesc zdravăn, heruvimi, nu să înțeleg, drag, în
făinoșag, cum, Doamne tocmai, tu, ești phonexule, ești beteala, cum de ai făcut
pozna aiasta! În drag și făinoșag, că nu înțeleg și le îmbârlig, haz de necaz!
nu
înțeleg, că, în dor de dor, de ce nu ți ușor, că de ce, de ce e un bine și un
rău pe lume culme, bine, pe care tot noi trebuie, tot noi trebuie să domine, în
domino, că trebuie noi să-l ducem până-n pânzele albe să-l ducem sustenabil, în
bine, compatibil cu viața, că trebuie, bravule Ben, să mergem cu capul sus și
voinicește, în culori de neliniște, trebuie băiete cu bravo, ca Eminescu geniu
băiet fiind a poposit la izvor, în lumină de doină și codru alintându-se fără
modru cu alean netrăind, în pitoresc românesc, netrăind neomenesc și-n van, când
noaptea scade și ziua crește, că pur și simplu era sus nația limba română și, cu
îndemână, tânără și ferice că regele poeziei Alecsandri cuprins, voinice, rug
aprins, în hora lui Hai să dăm române, mână cu mână, inimă la inimă, lumină de
pomină, în hora română, cu note pe portativ imperativ creeativ pe slove și
bucove de ceaslov perspectiv, cu slavă de dragoste, stăpâne-române, cu aură și
nimb, în a Domnului Dumnezeu slavă și bravă ispravă, că românu-i făcut, în
veșnicie, de veșnicie, să domine, pe plaiuri și meleaguri române
pururi-purururea înfrățire cu fericirea, cu subiect și predicat sustenabi, în
impecabil perfect, cu infinitul apropiat, în pace, cu pace-liturghie și
vecernie, în mândrie și omenie, cu Românie nelimitată, în artă, apropiată,
nefiresc de străini ciuntită, dar de obiect apropiată, din noapte făcută
pururi, pur și simplu exemplu: zi luminată.
ÎN
DREPT, CU DREPT LA FERICIRE, PRIN MAREA ȘI NAȚIONALA UNIRE, DIN IUBIRE DE
ADEVĂR ȘI VIAȚĂ
Sunt
înțelepciuni, în, dinsensiuni,
cu
înțelepciune, cu pasiune, dragoste răbdare și binecuvântare de neam, de
geto-daco- Felix, fără asemănare și mare,
cu
onestitate și, cu cinste de la facerea lumii, exprimând răsăritul luminii ca
minune a minunii și a culmii-culmii, cu vederi în pretutindeni,
cu
eșantion de campion ca picătura de ploaie bătându-și tacticos ropotul ca un
Dromichete supus poruncii prin Deceneu, în vorbe drese a pro- naționalului
Decebal căruia i se puse multe și dese bețe-n roate și musca pe căciulă
războindu-se cu romanii și la Tape și la Sarmisegetuza, înfruntându-se cu
împăratul Traian, având greutăți și responsabilități ca cei botezați de
Zamolxis, în Bucegi la Babele și Sfinx, în timp real, rațional-monumental
național, cu universal și sens-consens, în creștin univers, versus pitoresc
firesc, în binecuvântare de Românie întregită, prin unire, cu omenie, în drept,
cu drept la fericire.
CUM
SUNTEM CEEA CE SUNTEM, ÎN IUBIRE, CU TOTUȘI IUBIREA PRO SĂNĂTATEA PÂNTULUI
Să
continuăm să uimim prin noblețe, util,durabil și nobil- sublim,
prin
ce-i inteligent nu ne prefacem, că ce facem serios, luminos-Hristos, de anume
cu renume, pentru o viață serioasă, bună și frumoasă, că suntem așa cum suntem
ceea ce e iubire, cu înfrățire, lapte și miere, în iubire, că suntem totuși
iubirea, cum zice, în testament tribunul pașoptist Avram Iancu artist-fluierist
altruist, măsură lucrului bun, bine făcut, a lucrului fără amăgire/ cu
închipuire, a lucrului cadou de Sfânt Crăcin, chiar și-n era ticăloșilor-mișei
ca rușii nemernici războinici egoiști și criminal-habotnici fără obiectivul
păcii/ obiectivul muncii, care zăhăiesc lumea și, chiar și, România lui Ce mult
Te Iubesc, în cult și a lui! DUMNEZEU RESPONSABILĂ SLAVĂ Dumnezeule, CĂ-ȚI
MULTUMESC PENTRU SĂNĂTATE și pentru toate, că provita trăiesc și, pentru acest
cult îți mulțumesc că-n deaăvârșire, mă împlinesc
și,
scriitoricesc, evadânând pe altarul soarelui, zeului Ra, în evadarea mea evadarea
mea cu drag și făinoșag, evadarea,
din
închisoarea iadului/ becisniciei și mizeriei!
Știi
ce plăcere e să trăim ca Eugen cu talent înăscut, ca Eugen Barbu, și cu talanți
îmulțiți, cum zicea Alex.Ștefănescu despre Adrian Păunescu parlamentar român
artist și altruist ceaușist, pentru ca
să trăim nota bene, artist incognito ca intrusul lui Marin Preda, în viața ca o
pradă al cel mai măgulit pământean astral între astrele cerului și a pământului
ca pământeni, dar și mare singuratic între risipitori de iubire între
pământenii români din pretutundeni și, în totuși iubirea ca manifest pentru
sănătatea pământului!
~*~
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu