Întâlnire
la Iași cu Madeleine Davidshon
Prof.
Nicoleta Marinescu
E-mail:
nicole.marinescu@gmail.com
Iaşiul, metropolă a istoriei, ştiinţei,
culturii şi spiritului românesc, nu se dezminte niciodată atunci când rememorăm
momentele importante pe care le-a trăit de-a lungul anilor: „fosta Capitală
a Moldovei“, „oraşul celor trei Uniri“, al „marilor zidiri şi
iubiri“, al „Junimii“, al Convorbirilor literare, al Vieţii
Româneşti. Are numeroase „întâietăţi“ naţionale.
De această dată,
mă voi referi la prima academie
știinţifică de anvergură europenă din Ţările Române: Societatea de Medici și Naturaliști din Iași, înființată în 1830 cu
obiectivul de a fi cerc de lecturi medicale. Se dezvoltă cu prima bibliotecă
medico-naturalistă din Moldova,
înființează primul Muzeu Istorico-Natural din țară (1834). Tot în
această perioadă, se pun bazele primelor instituții medico-militare din țară, se
stimulează utilizarea limbii române în știință, se înființează prima Grădină
botanică (1856), primul Observator astronomic (1850)... Societatea Medicilor și
Naturaliști rămâne nucleul dezvoltării viitoare a orașului într-o paletă
bogată de domenii. Iaşiul rămâne credincios conceptului că „tradiţia
reprezintă atributul dăinuirii pe acest pământ şi un bun exemplu pentru
viitorime“.
Oraşul cărturarilor,
poeţilor, savanţilor nu este numai al ieşenilor. Spre el se îndreaptă de peste
un secol şi jumătate, anual, mii de tineri, care i-au sporit la rându-le
atmosfera spirituală şi faima culturală.
Existenţa sau
studiile în Iaşi - după cum recunosc mulţi români şi străini - devin un
privilegiu, transformă, dar şi impun conduite şi trasee profesionale demne de
renumele oraşului şi al universităţilor sale.
La Iași s-au format specialiști în diverse
domenii, persoanalități afirmate în diferite țări ale lumii. În afara
cunoștințelor solide profesionale studenții ieșeni și-au dezvoltat, de-a lungul
anilor, aptitudini în diferite ramuri ale literaturii și artei. Printre cei
mulți mai ales medici. Dintre
mediciniștii care învățau cu mult sârg în sala de lectură a Bibliotecii
Societății de Medici și Naturaliști se aflau, în anii 60 viitorii soți
Madeleine și Sergiu Davidsohn. Departe de Iaşi, la mii de kilometri distanţă,
nu puteau să nu îşi amintească de locul în care s-au format, de parfumul teilor
prezent şi în sălile de lectură, de profesori şi bibliotecari plecaţi în lumea
umbrelor...
Madeleine sau
Mada, cum i se mai spune, s-a născut la Dorohoi, un mic târgușor de provincie
moldav: Ӕn care... la Podul
Botoşenilor stăteau, aşezaţi pe scăunele, evreii, în faţa caselor lor,
socializând cu trecătorii, împărtăşind bucuriile şi necazurile comunităţilor,
sfătuind...,” ca fiică a avocatului
Mihael Rozin și a farmacistei Mali Rozin.
”a
absolvit cursurile universitare ale Facultăţii de Stomatologie din Iaşi. În
timpul facultăţii l-a cunoscut pe Sergiu
Davidsohn, absolvent al Facultăţii de Medicină Generală, care i-a devenit
ulterior soţ. Mada este mama a doi băieţi: Larry, absolvent al Institutului
Technion, Secţia Inginerie Mecanică, Master în Mecanică Fină şi lucrează
în industria fină de optică medicală şi Maayan, absolvent al Universităţii
din Ierusalim, Facultatea de Botanică - Biotehnologie şi Genetică,
Master în Biotehnologie, actualmente lucrând în industria medicală. În
urma căsătoriei lui Lary cu o absolventă a Institutului de Grafică şi
Fotografie Computerizată şi a lui Maayan cu o absolventă de Drept (avocat),
Mada a devenit bunică.
În 1973, în timpul războiului de Yom Kipur, s-a stabilit în Israel. De atunci şi până în prezent
lucrează la Kupat Holim, la secţia de copii a Policlinicii Centrale din Haifa.
În timpul liber, Mada îşi aşterne pe hârtie gândurile şi imaginaţia,
creând o lume de poveste, care o pasionează dintotdeauna.
”Deşi s-a ocupat cu scrisul încă din adolescenţă, s-a hotărât
târziu să publice.” În 1999, debutează cu un volum de versuri. După propria
mărturie: ”Toate scrierile mele sunt rupte din mine... Sunt un om la fel ca oricare altul, poate
numai cu singura diferenţă că am simţit încă de timpuriu nevoia unei lumi
parelele cu cea de toate zilele, o lume imaginară numai a mea, în care să-mi
pot dezbrăca halatul de medic, ba chiar şi halatul de casă, fără să-mi fie jenă
de ridurile sau imperfecţiunile mele.
Sunt un doctor care scrie, pentru că prin profesie am privilegiul de a mă afla
în vecinătatea sufletului uman dezbrăcat de orice artificii. Sufletul omului
vorbeşte, povesteşte poveşti fără număr. E destul să-ţi pleci urechea. Pentru
unii, el râmâne mut. Pentru alţii, el este un izvor nesecat de inspiraţie.
Scriu de multă vreme, dar mi-au trebuit mulţi ani până să mă hotărăsc a-mi
publica scrierile.
Odată cu lenjeria, rochia şi rujul de buze, îmbrac un surâs pe care încerc să-l
păstrez ziua întreagă.
Îmi place să mă plimb, dacă am timp, preferabil pe malul
mării. Iubesc cântecul valurilor, mirosul mării, culoarea ei veşnic
schimbătoare, nemărginirea care incită imaginaţia.
Îmi place să joc bridge, chiar şi până la orele târzii ale nopţii. O fac
întotdeauna cu pasiune. Alteori îmi termin seara cu televizorul sau o carte.
Dorm puţin, 4-5 ore pe noapte îmi sunt suficiente, iar când toată casa se
linişteşte, când toate luminile se sting, imaginaţia mea începe să lucreze,
construieşte personaje, situaţii, acţiuni pe care le notez pe carnețelul de
lângă pat. Dimineaţa, pe caietul de schiţe ele prind viaţă, iar sâmbăta, de
obicei, începe adevărata creaţie şi selecţie în faţa ecranului de computer. Oare ce ascunde orizontul dincolo de ochii
mei sau în abis, dincolo de puterea mea de percepţie? ”
Premiile, chiar de la debut, încep să curgă : Premiul
Fundaţiei Ianculovici - Haifa, decernat pentru literatură (1999);
Premiul Festivalului Naţional de Poezie „Nicolae Labiş”
(2004); Premiul „Mihail Sadoveanu" pentru Proză în
cadrul ediţiei a XV-a a Salonului Internaţional de Carte Românească, Salonul de
carte de la Iaşi, primind Diploma pentru Cel Mai Bun Român al Anului ;
Diploma de Excelenţă pentru Omul Anului 2010 de către Preşedintele
Centrului Cultural Israeliano – Român, Diploma de excelență oferită de
Societatea Medicilor și Naturaliști (2022) cu prilejul lansării ultimului
volum.
Talentul şi munca Madeleinei
Davidsohn au făcut ca activitatea sa literară şi publicistică să fie
recunoscută şi omagiată nu numai prin premii şi distincţii, dar şi
prin integrarea sa ca membră
în cadrul Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română și a Uniunii
Scriitorilor din România şi a Asociaţiei Scriitorilor Medici din România.
În prezent, Madeleine continuă să colaboreze cu importante edituri şi cu reviste din ţară şi din străinătate,
dintre care: Ultima oră, Minimum, Viaţa
noastră, Cetatea Culturală Cluj, Semnalul, Plai Strămoşesc, Contemporanul.
Ideea Europeană, Convorbiri literare etc. Semnează și în paginile Însemnărilor ieșene.
”Madeleine Davidsohn are masa de
lucru mereu acoperită de manuscrise, de schiţa unui nou roman şi de multe
proiecte de viitor”, după cum mărturisește în pagina sa pe Internet : http://madadavidsohn.com . O pagină bine
structurată, bogată în informații, o carte de vizită a unei scriitoare cu o
intensă activitate editorială, o pagină pe care vă invit să o consultați. Cu
siguranță vă va face mare placere întâlnirea în online cu Mada.
Recent, a revenit în Iașii teiului în floare
lansându-și un ultim roman scris în perioada pandemiei, în zilele când eram
obligați să stăm în casă, pictând, brodând, ascultând muzică, privind
televizorul să aflăm ce se mai întâplă ”ACUM”. Lumea antisocială, fără putință
de comunicare au făcut-o să caute
salvarea în tovărășia unor personaje de roman. Scrisul a fost salvarea,
refugiul într-o lume virtuală creată de imaginație. Așa s-a născut al 16-lea
roman în cei 23 de ani creație.” Despărțirea de limba română în care am
crescut și de care mă aflu acum la 50 de ani depărtare, m-a făcut temătoare.
Sunt conștientă că limba se schimbă. Când scriu folosesc dicționare,
bibliografii, manuale de gramatică , de sinonime și expresii.”
Romanul Adăpost pentru dragoste, ultima
sa creație literară prezintă o idilă dintre o EA căsătorită și un El căsătorit,
ambii avocați. EA divorțează pentru EL. Telefonându-i să-i spună vestea cea
mare, află că este căsătorit. Trăiri
descrise cu mult rafinament de autoare, într-o perioadă în care sufletul
fiecăruia dintre noi era parcă mai lovit, mai sensibil din cauza pandemiei care
ne schimba sensul vieții. O poveste de dragoste dintre doi adulți, doi
intelectuali, doi avocați scrisă cu multă sensibilitate și trăire într-o limbă
română foarte corectă, cu subtilități lingvistice în care se regăsește tehnica
povestirii în povestire, un vechi procedeu utilizat în toată literatura
universală. Multe dintre personaje au rădăcini românești, cum menționează
criticul literar Ioan Holban, prefațatorul romanului. Personaje născute în
târgușorul moldav prăfuit, ACUM trăitoare într-un Tel Aviv viu, agitat, mereu
în mișcare, cu reflecții privind vremurile trăite cândva în România, comparate
cu cele de azi, din cele două țări.
Comparațiile apar mereu. Întâlnirea cu un alt EL, evreu crescut de o familie de
musulmani e momentul decisiv în care EA realizează că: ”Dragostea mea și-a
găsit adăpost!”
”Poveștile oamenilor sunt în fapt esența
vieții! Ce-i viața decât o poveste personală a fiecăruia dintre noi, cu micile
ei victorii sau cu eșecurile ei? Dar nu numai atât! Fiecare dintre poveștile pe
care le auzi, devin poveștile tale. Ele se integrează în propria-ți
biografie!”, mărturiește autoarea prin vocea eroilor săi.
Observația scriitorului Mihai Batog-Bujeniță
este, consider, o caracteristică a tuturor lucrărilor semnate de ”…Madeleine
Davidson este o scriitoare cu o mare forţă a naraţiunii, cu o uriaşă capacitate
de a crea, inteligent şi cu o fineţe absolut specifică, o intrigă cu multe
subtilităţi prin care evoluează personaje complexe, perfect conturate în doar
câteva cuvinte. Şi acesta fiind un secret al autoarei. Ştiinţa de a scoate din
cuvânt exact cât şi ce trebuie să exprime în locul şi în situaţia creată.
Aceasta, sunt convins, fiind şi ea o magie care se mai numeşte şi talent."
Madaleine Davidshon, trăitoare pe alte
meleaguri, pe alt continent, nu poate uita locurile nașterii sale, locurile în
care s-a format ca specialist, unde s-au pus bazele OMULUI ce a devenit. Revine cu multă încântare pe meleagurile din care a făcut, ca Picasso ”dintr-o pată
galbenă, un soare!” Un îndemn al marelui
pictor pe care îl urmează: ”Aprinde culorile pe care le ai în tine!”
Bibliografie
Davidsohn,
Madeleine. Adăpost pentru dragoste.
Iași : Editura 24 ore, 2022
Madeleine Davidsohn– mårturisiri despre Adåpost pentru
dragoste [online]. Accesat la 13 iunie 2022. În :
Viața noastră-jurnal din Israel. Serie nouă nr. 81 din 5 iunie 2022. 6 Silvan
5782 p. 22
Madeleine Davidshon .[online].Accesat
la 13 iunie 2022. Disponibil la : http://madadavidsohn.com/
Baran, Dana;
Târcoveanu, Eugen. Societatea de Medici și Naturalișri: 190 ani de existență.[on
line].Accesat 13 iunie 2022. Disponibil la: https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/societatea-de-medici-si-naturalisti-din-iasi-a-190-de-existenta--256951.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu