22
iunie 1941-2022. 81 de ani de la declanşarea Războiului Sfânt de reîntregire
Prof.
univ. dr. Gheorghe Buzatu
22 Iunie 2022
81
de ani de la Declanşarea Războiului Sfânt pentru refacerea României Mari şi
zdrobirea comunismului
La 12 ani de la scrierea și publicarea
articolului prezentat mai jos, tragedia Poporului Român se repetă sub dictatura
noii Uniuni Sovietice reîncarnată sub drapelul pe care, în locul secerii și
ciocanului, se destrăbălează 12 stele
putrede și corupte. Caracatița Forumului Economic Mondial de la Davos și
gruparea „Bilderberg” vrea cu orice chip depopularea planetei (fără ei,
desigur), fie și printr-un cataclism nuclear (Redacția ART-EMIS)
22
iunie 1941
„OSTAȘI,
V'am făgăduit din prima zi a noii Domnii
și a luptei mele naționale să vă duc la biruință;
Să șterg pata de dezonoare din cartea
Neamului și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri. Azi a sosit
ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoșești și a bisericii,
lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna.
OSTAȘI,
Vă ordon:
Treceți Prutul!
Sdrobiți vrăjmașii din răsărit și
miazănoapte.
Desrobiți din jugul roșu al bolșevismului
pe frații noștri cotropiți.
Reîmpliniți în trupul țării glia străbună
a Basarabilor și codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre.
OSTAȘI,
Plecați azi pe drumul biruințelor lui
Ștefan cel Mare ca să cuprindeți cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoșii
noștri cu lupta lor.
Înainte.
Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aci
straja dreptății și zid de cetate creștină.
Fiți vrednici de trecutul românesc.
OSTAȘI,
Veți lupta cot la cot, suflet de suflet,
lângă cea mai puternică și glorioasă armată a lumii. Îndrăzniți să vă măsurați
vitejia și să vă dovediți mândria camarazilor nostri.
Ei luptă pe pământul moldovean, pentru
granițele noastre și pentru dreptatea lumii.
Fiți vrednici de cinstea pe care v'a
făcut-o istoria […].
OSTAȘI,
Înainte.
Să luptați pentru gloria Neamului;
Să muriți pentru vatra părinților și a
copiilor voștri;
Să cinstiți prin vitejia voastră amintirea
lui Mihai Vodă și a lui Ștefan-cel-Mare, a martirilor și eroilor căzuți în
pământul veșniciei noastre cu gândul țintă la Dumnezeu;
Să luptați pentru desrobirea fraților
noștri, a Basarabiei și Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieții și a
căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori;
Să luptați pentru a ne răzbuna umilirea și
nedreptatea.
V'o cere Neamul, Regele și Generalul
Vostru.
OSTAȘI,
Izbânda va fi a noastră.
La luptă.
Cu Dumnezeu înainte!”
„Războiul mondial din 1939-1945, cel mai
mare conflict armat din istorie în privinţa proporţiilor şi a consecinţelor
sale, directe ori indirecte, apropiate ori îndepărtate, se înscrie ca un
eveniment major al trecutului umanităţii. Iar, în context, participarea
României la conflagraţie, începând cu data memorabilă de 22 iunie 1941,
incontestabil una dintre Zilele Astrale ale Istoriei Neamului, nu mai puţin
decât 24 Ianuarie 1859, 9 Mai 1877 sau 1 Decembrie 1918, toate determinând
deopotrivă şi în chip crucial evoluţia şi destinul nostru pe largi spaţii şi
decenii în devans. Este motivul pentru care editorii Jurnalului de război al
Mareşal Ion Antonescu au decis şi tipărit integral, graţie Editurii « Tipo
Moldova » din Iaşi, în trei volume, sub titlul « Pace și război», însumând
peste două mii de pagini, monumentalul document, probă şi pledoarie strălucită
pentru acţiunea politico-militară perfect justificate a României împotriva
U.R.S.S. din 1941-1944.
Conflagraţia mondială din 1939-1945 în
ansamblu şi Războiul din Est al României îndeosebi reprezintă evenimente care
deja s-au instalat detaşat în preferinţele şi preocupările istoricilor, şi nu
numai ale lor, fapt de pe urma căruia s-a acumulat, în ultimele decenii cu
predilecţie, o literatură internaţională uriaşă, fără egal în nici un alt
domeniu al trecutului.
Apariţia Jurnalului era cu atât mai mult
necesară cu cât, din scopuri străine cercetării ştiinţifice moderne şi
obiective a trecutului neamului sau pur şi simplu ostile României Eterne, sunt
încurajate, în interior şi exterior, cele mai fantastice teorii şi scenarii
despre Războiul din Est şi, mai ales, despre personalitatea Mareşalului Ion
Antonescu şi deciziile luate, despre aşa-zisul holocaust etc.
Examinând desfăşurarea şi semnificaţia
campaniei din Est, generalul Platon Chirnoagă a observat, în calitatea-i de
istoric militar deosebit de avizat al evenimentelor: armatele române s-au
luptat trei ani „ca să-şi salveze independenţa şi hotarele”, iar bătălia
Moldovei s-a încheiat „printr-un uriaş dezastru militar... în care s-a decis
soarta poporului român”. Iar în continuare: « (Poporul român) a fost înfrânt
datorită superiorităţii formidabile în oameni şi armament a inamicului, dar şi
datorită ajutorului pe care l-au dat Anglia şi S.U.A. acestui inamic, printr-o
alianţă nenaturală şi ilogică a democraţiilor occidentale, apărătoare ale
libertăţilor naţiunilor, cu totalitarismul ruso-comunist. Prin această alianţă,
cele două Mari Puteri Occidentale au contribuit în mod decisiv la înfrângerea
României. Prin ajutorul pe care i l-a dat până la urmă (Occidentul), Rusia
Sovietică a reuşit să zdrobească mai întâi puterea poporului român, apoi să-l
subjuge şi să-i impună regimul de sclavie al comunismului” ».
Prezenţa României pe Frontul de Est a avut
consecinţe incalculabile, imediate şi pe termen lung, la care trebuie adăugate
pierderile de război, iar mai presus de toate, sacrificiile de vieţi omeneşti.
După 1945, Rusia învingătoare, aflată între „arbitrii păcii”, nu a voit şi nu a
ştiut să-şi reprime spiritul de răzbunare, impunând României un tratament
extrem de sever, ce mergea de la rapturi teritoriale flagrante şi până la plata
ultimei pretenţii a celui din urmă cetăţean sovietic. La tot ceea ce ea dorea
să rezerve României, s-a adăugat, după 1945, faptul că, o dată învingătoare şi
cu forţele militare sau de securitate instalate pe teritoriul românesc, Rusia a
exportat în România sistemul comunist, care a afectat, grav şi pe durata mai
multor decenii, procesul firesc al evoluţiei istorice a poporului român. Este
imposibil de precizat dacă, astăzi încă, în momentul apariţiei prezentei
sinteze (22 iunie 2010 - n.r.), consecinţele acestei nenorociri nu se resimt şi
cursul natural al istoriei noastre a fost pe deplin reluat?
Purtat în condiţiile generale create şi
întreţinute de marii beligeranţi, Războiul României a fost total, ceea ce a
antrenat pentru statul român cheltuieli imense, care, în mod precis, n-au ajuns
încă a fi pe deplin evaluate. Nimic nu a fost însă mai presus de pierderile
omeneşti, şi acestea încă netotalizate sistematic. Câteva cifre sunt, desigur,
semnificative. Aşa, de pildă, în campania pentru eliberarea Basarabiei şi a
nordului Bucovinei s-au înregistrat, de-a lungul a numai 33 de zile, 24 396
victime omeneşti, dintre care 5.011 morţi, restul fiind răniţi ori dispăruţi.
Bătălia Odesei din toamna anului 1941 nu a fost „mai simplă” cu cei 17 729
morţi, 63 345 răniţi şi 11 471 dispăruţi, cifre depăşite de episodul Stalingrad
(luptele din perioada 15 noiembrie 1942 - 15 martie 1943): 15 566 morţi, 67 183
răniţi şi 98 692 dispăruţi.
Cumulând datele cunoscute până în prezent
cu informaţiile desprinse din arhivele militare, conchidem că pierderile
omeneşti pe Frontul de Est au totalizat aproximativ 625.000 morţi, răniţi sau
dispăruţi.
În ansamblu, Campania din Răsărit, cu
succesele şi eşecurile, nu mai puţin cu consecinţele ei dezastruoase (Convenţia
de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 și Tratatul de Pace din 1947, ulterior
celelalte „acorduri” financiar-economice şi politice), cu obligaţiile lor
înrobitoare şi răşluirile de teritorii istorice, cu ocupaţia sovietică brutală
combinată de comunizarea forţată a ţării şi consecinţele sale dezastruoase, a
influenţat pentru decenii evoluţia României. Efectele le resimţim din plin şi
în prezent[1].
-----------------------------------
[1]
https://www.art-emis.ro/istorie/22-iunie-1941-declansarea-razboiului-sfant-de-reintregire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu