”CUM AM IEȘIT EU,
TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE”
(prozopoem)
PROBABIL că tot ceea ce voi scrie eu, mai jos, a fost
spus și răs-spus, în istorie, de mii și milioane de ori. De milioane și
miliarde de oameni. ÎN MOD SIGUR, însă, GLOATE (precum cea pe care vă voi
prezenta-o mai jos), absurdă și inutilă, ca Zeii - și, mai cu seamă, absurdă și
teribil de gălăgioasă, tot ca Zeii (mai ales în zilele noastre !) – veți fi
văzut și răs-văzut, domniile voastre, în
fiece zi.
MIRACOLUL este, însă, altul - și anume că, TOCMAI în
mijlocul zvârcolirilor absurde, ale gloatelor absurde – UN OM POATE SĂ DEVINĂ
(...și să se și păstreze !) – ABSOLUT SINGUR ! - ...”UN EL ÎNSUȘI ÎN EL ÎNSUȘI...PRIN EL ÎNSUȘI”... !
MINUNAT !
...Și, ori de câte ori veți mai fi văzut și auzit,
ceea ce am de gând să vă descriu eu, mai jos – eu vreau să vă povestesc EU ȘI ”NUMAI EU” ! – ...așa, de parcă aș fi
PRIMUL ȘI SINGURUL OM DIN LUME ! – pentru ca să fiu aproape sigur că domniile
voastre NU veți pricepe, ÎN VECI DE VECI
– MIRACOLUL !
Și, în general – NIMIC !
*
...Suntem, undeva, în VESTUL VESTULUI SĂLBATICO-SĂLBĂTICIT
(să ”precizăm” așa, pentru a-i
mulțumi pe inumerabilii cârtitorii tâmpiți, care cer, mereu... ”precizări”...) într-un oraș destul de
bine întemeiat și strașnic de prosper
(nu vă scremeți amintirile geografice, că nu veți ghici niciodată !).
Dintr-o casă (casa A – ...na, ca să vă astup gurile cele spurcate !) iese,
și intră în altă casă (casa B...hmmm...),
un tânăr, blond, înalt și frumos, cu ochi albaștri visători...dar cam tomnatic
(asta, cu ”tomnaticul”, o zic tot ”de dragul” cârtitorilor... - ...câte nu
voi face eu, aici și acum, pentru acești atât de indigești semi-oameni...! -
...”semi”, pentru că cealaltă
jumătate nu există și nici n-are șanse să se arate, vreodată...).
Eh...au rămas, pe dinafară, numele...Bine : pe ”plimbărețul de două case” îl vom
numi : ESCROCUL NEVINOVAT (pe scurt :
EN). Pe cel la care intră (un individ grăsun, veșnic întins pe o sofa,
majoritatea timpului moțăind, cu ochii criptic-închiși ...filosofic !) îl vom
numi : BURDUHĂNOSUL VISĂTOR (pe scurt : BV)!
Ei bine, iată cum au stat lucrurile, la întâlnirea
celor doi :
...Când a intrat EN la BV – BV dormea dus. Supărat că
a fost deranjat, deschise un ”ochi cârpit”
:
-Iar ai venit după bani ?
-Păi, altfel, de ce să fi venit ? Că tu nu ești al
naibii de atrăgător...
BV se trezi, deodată, cu amândoi ochii deschiși...dar
și în capul oaselor :
-Știi, oare, cât îmi datorezi, până acum ?
EN medită scurt - și răspunse :
-Sigur că știu ! Ceva, între 6 milioane și 300 de
milioane de dolari !
BV păru satisfăcut - și continuă discuția :
-Și, acum, ce ai de gând să faci cu banii, dacă ți-i
voi împrumuta ?
-Frumos îți șade, ție, BV, s-o faci pe
zgârcitul...TOCMAI TU ! Vreau să țin o conferință, în fața întregului oraș. Să
zicem...(și dădu nume unei sume destul
de măricele, de dolari...).
-Și cum se va numi conferința asta, a ta ? – întrebă,
mai mult de formă, și deja plictisit, BV, după ce-i înmână, lui EN, ”ca-n transă”, banii.
EN se încruntă, gânditor, trei clipe, apoi :
-Cred c-am să-i zic (și pun și afișe, peste tot !) : ”CUM AM IEȘIT EU, TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP
ȘI DIN ETERNITATE”!
BV se scărpină după ureche...și se culcă la loc, pe canapeaua-sofa,
având grijă să se acopere, cu plapuma, până la gură :
-Bine... – fonfăi el, de sub plapumă. Să vii să-mi
spui cum a fost, da ?
Și așa se despărțiră cei doi..”oameni de afaceri”...
Urmă, firește, tipărirea afișelor...lipirea lor, pe stâlpi,
garduri și pereți...Nu ne interesează.
Fu aleasă, drept loc de conferențiere, o vestită
cârciumă, din acel oraș hiper-prosper ...și cu oameni extrem de curioși, deci
absurd de gălăgioși : o cârciumă uriașă, cu sute de mese lungi, cu scaune - cu
o Tribună Enormă, pentru muzicanți...”tot
tacâmul” !
...EN se sui la Tribună, extrăgându-se, cu greu, din
viermuiala, monstruoasă, a gloatei hiper-curioase și absurd-gălăgioase. În
spatele Tribunei fusese montat un AFIȘ GIGANTIC, plin, până la refuz, cu
fotografii mari, reprezentând
SEMI-ADAMIȘTI (”semi-”, pentru
că li se vedeau doar omoplații goi, coapsele goale...deci, pozaseră, toți, CU
SPATELE LOR INEXPRESIV !).
-Ne-am strâns, aici (începu EN), în primitoarea crâșmă
a hiper-prosperului nostru oraș, spre a discuta despre...ADAMISM...deși avem,
doar, imagini cu semi-ad...
Ei, din momentrul ăsta se dezlănțui MIRACOLUL :
gloata, până atunci părând compactă, se împărți și despărți în două fuioare
lungi de bătăuși : unii se băteau, fiind PRO-(SEMI)ADAMIȘTI – ceilalți,
ANTI-(SEMI)ADAMIȘTII (din spirit de contradicție, sau fiind chiar convinși... -
...dracul să-i știe !), pentru că, țesători fiind ei (patroni și muncitori în
marile țesătorii ale urbei), îi voiau, pe semi-adamiști, ceva mai sensibili
față de...textile.
Așa că, din acest moment al începerii păruielii
generale, nimeni nu-i mai dădu atenție lui EN. Fiecare își vedea de ”coafura” adversarilor, aflați în ringul
crâșmei gigantice ! Acesta (adică, EN), deci, deși stătea deasupra (și, cumva,
și în mijlocul...!) unei sufocant-iritante mlaștini plebeiene, excesiv de
zeloase, care se zvârcolea cumplit, sufocant-sonoră (...câte un scaun TOT se
întâmpla să-i treacă, ”printre urechi”,
și lui EN...)... – ...PLUTEA, SE SIMȚEA
VAG-SUSPENDAT...se simțea atât de ”aerisit”...de
parcă stătea ÎN MIJLOCUL UNEI URIAȘE BULE DE ARGINT ! - atât de MAJESTUOS-SERENISSIM-SINGUR,
încât titlul propusei sale conferințe, ”CUM
AM IEȘIT EU, TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE” – se justifica
și se adeverea întrutotul.
În acea URIAȘĂ BULĂ DE ARGINT se înghesuiau,
frenetic-extazial, TOATE GÂNDURILE UNIVERSULUI ! – pe care EN își permitea,
PRINCIARO-SUPRA-DIVIN – să NU le gândească !!!
”Veniți, cât mai
multe GÂNDURI veniți ! – forfotiți, fojgăiți, colcăiți, INOMBRABILELOR GÂNDURI
COSMICE, în JURUL FRUNȚII MELE ! - pentru că, în felul acesta, voi avea SPOR
MAJOR, în A VĂ UCIDE ! – DEFINITIV ! - ...iar, prin ASASINAREA GÂNDURILOR
COSMICE, voi produce atât ASASINAREA ISTORIEI-TIMP – cât și a EMFAZEI, PLINĂ DE
TRUFII ZEIEȘTI – a ETERNITĂȚII ! Veniți, voi, GÂNDURI COSMICE – veniți,
buluciți-vă cât mai GROSOLANO-ABSURD – pentru ca eu să devin MĂCELARUL
VOSTRU...MĂCELARUL PROPRIULUI MEU ”EU” ! - ...și,
astfel, să devin UMBRA SERENISSIMĂ A NEANTULUI...A INTANGIBILULUI-INIMAGINABILULUI
NEANT !”
Asta-și spunea, renunțând la ÎNSĂȘI PROPRIETATEA
SPUSELOR SALE ! – VICTORIOSUL ANONIM...cândva, numit, cu sublimă, superbă
indiferență sarcastică – ”EN” !
*
...Reușise, printr-o stratagemă simplă și la îndemâna
oricui (”divide et impera”), să se
extragă, TOTAL, din timp și spațiu... -
...dar și să iasă din ”bătaia”
privirilor ”ETERNILOR ZEI” ! - ...să
devină COMPLET INVIZIBIL...să nu-l mai doară, nici măcar în turul pantalonilor,
de timp, ori de eternitate...ori de ”evenimentele
umane” (vorbă să fie !), ori de nazurile
preferențialo-capricioase zeiești. Nicio grijă, NICIUN SOI DE EXISTENȚĂ (în
PREZENT-TRECUT-VIITOR... – ....dar nici în VALURILE PLICTICOS-EXTATICE, ALE
VEȘNICIEI !), nicio responsabilitate (nici măcar faptul-realitate relativă, că
vreo câteva zeci de ”participanți la
conferință” zăceau însângerați, pe jos, între cioburile, umede, ale zecilor
de sticle smulse rafturilor și sparte, ca ofrande aduse NEBUNIEI !... - ...dar,
în definitiv, Conducătorii Lumii, Zeii, Autenticii Oameni de Afaceri...se simt
ei, cumva, reponsabili de milioanele de victime umane terestre...de spargerea
în bucăți și de sugrumarea Pământului...aaa???!!!). Da, EN se simțea SUPRA-ZEU
UNIC...adică, MARELE ȘI TOTAL INEXPRESIVUL ARBITRU COSMIC, ABSOLUT INDIFERENT,
FAȚĂ DE CEI ARBITRAȚI...
Se simțea atât de ”în
plus”, adică, INUTIL ȘI ABSURD, IZOLAT DE ORICE FOȘNET (DE TUFIȘ - ORI DE
PĂSĂRI ALE PARADISULUI !), CUM NUMAI SUPRA-ZEII AUTENTICI (an-istorici și
an-eternizați !) SE POT SIMȚI...
...Gloata, atât de frenetic-entuziastă, în
îndeletnicirea ei, ciufulitoare și caftitor-dărâmătoare-paraditoare, nu observă
că, drept prin mijlocul strașnicei înghesuieli-amestecături (teribil
de...DECISO-VIOLENT-ACTIVE!), trecea o reprezentantă a ”sexului frumos” (acum :
COMPLET INDIFERENT !)...frumoasă ea, nu-i vorbă, dar, parcă, ”frumoasă” nu tocmai la momentul
potrivit...
Era o fată (deci, o vom numi, ușor, comod, simplu :
FATA !), de vreo 18 ani, cam prea băiețoasă, îmbrăcată, vorba scriitorului, din
cap până-n picioare, în ”harnașament”
de cowboy : ”învârtea, în mână, un lasso
– purta o cămașă cu tighel alb și o eșarfă cu buline, legată lejer, la gât ;
avea o curea, lată, de piele, cu multe ținte argintii și două tocuri de pistol,
din piele gofrată ; în ele, două pistoale, cu mâner de fildeș ; purta pantaloni
eleganți de călărie, băgați în cizme de călărie nou-nouțe și cu cusăturile
albe, vizibile ; pe ceafă îi atârna un
sombrero larg, a cărui panglică – pare-se, din argint împletit - era lăsată, în jos, pe cămașă, capetele
nefiind înnodate ”[1].
Ajunsă sus, la Tribună, FATA se alătură lui EN. Stătu,
privind NU gânditoare, ci COMPLET INDIFERENTĂ, la viermuiala plebeiană, de
dedesubtul ei. Apoi, catadicsi a zice, cu un glas surprinzător de curat și
cristalin (rotind, leneș, inutilul și teatralul ei lasso...) :
-Da, acum,
simțind, și eu, de aici, de la TRIBUNĂ, de deasupra împuțitelor sudori
temporale ale GLOATEI, dar și ale ZEILOR-PARIORI-PE-BĂTĂUȘI ! ...simțind, zic,
de aici, de la Tribună, AERUL RAREFIATO-EXTATIC AL BULEI ARGINTII, TOTAL
EXTERNATE, FAȚĂ DE ORICE CREAȚIE-INCREAȚIE ! - ...îți înțeleg scopul și esența CONFERINȚEI !
Aici, sus, la Tribuna de deasupra MLAȘTINII UMANO-ZEIEȘTI, simți, CLAR ȘI
ABSURD DE MĂREȚ ȘI TRUMFĂTOR - ”CUM POȚI
IEȘI, TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE” !
El se șterse, la nas, cu mâneca hainei. Ea continuă :
-Ești un AUTENTIC ORIGINAL...FĂRĂ NICIO PICĂTURĂ DE
ORIGINALITATE ! - ...ÎN TOT CE FACI, REPETÂND, ÎNTOCMAI ȘI METAFORIC, ISTORIA
ÎNTREAGĂ...ȘI TOATE VARIANTELE, ABSOLUT INUTILE, DE ETERNITĂȚI !
Și, fără nicio trecere :
-Te iubesc UNIC. ABSURD. SURD ȘI ORB. Da, te iubesc,
până la osteneala cea din urmă, a IMPOSTOAREI
ETERNITĂȚI !
Și nu s-au sărutat. Nu s-au îmbrățișat și n-au vorbit.
S-au luat, doar, de mână - și s-au
strecurat, prin spatele Tribunei (naiba știe pe unde ANUME !)... - ...și,
firește, au dispărut, ca printr-o GAURĂ DE ȘARPE...
Doi ZEI AUTENTICI.
Că, apoi, au divorțat, sau au făcut copii-bastarzi,
ori s-au căsătorit...nu interesează, PE NIMENI.
TRĂIEȘTE. SUPRAVIEȚUIEȘTE. ȘI, ÎN PRIMUL RÂND ȘI
ÎNAINTE DE TOATE : NU TE AMESTECA, DOAMNE FEREȘTE, CU GLOATA – FIE EA UMANĂ,
FIE ZEIASCĂ !
ABIA ATUNCI DISPARI, TOTAL : DIN OCHII LUMII, DIN
OCHII ZEILOR, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE...!
*
...EN, om corect, s-a dus, de mână cu FATA, la BV - și
i-a dat seamă de banii cheltuiți, pentru organizarea conferinței...și de lipsa,
TOTALĂ, de beneficii materiale, de pe urma conferinței cu pricina.
...N-au suflat, însă, niciun cuvințel, despre
MIRACOLUL EXTRAGERII, TOTALE ȘI SIMULTANE, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE. Și
despre EXTAZIANTUL, ÎNMIRESMATUL ABSURD, AL ACESTEI EXTRAGERI TOTALE...care-ți
oferă AMEȚEALA DEMENT-EXTATICĂ, a BALANSULUI DINTRE PĂMÂNT ȘI CER...!
Adică, nu i-au împărtășit, nici măcar VEȘNIC
SOMNOROSULUI BV – beneficiile moral-imoral spirituale. NIMIC.
NIMIC. Pentru că tot degeaba ar fi făcut-o. Nu-l
interesa, pe BV, decât SOMNUL ÎMBELȘUGAT – ”ÎNSTĂRIT-COPIOS”.
UN MIRACOL NU SE POVESTEȘTE : SE TRĂIEȘTE, MISTIC,
TOTAL.
TOTAL INTIM.
Așa, ABSURD și ÎNMIRESMAT DE FALSĂ UNICITATE... -
...precum ȘI ESTE, de mii și milioane/miliarde de ani, pe TERRA.
De EONI – în UNIVERS.
***
Adrian Botez
ÎN LOC DE POSTFAȚĂ la volumul AMURG
FĂRĂ BURG de Adrian Botez -PARTEA A IV-A-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu