IOAN MICLAU-GEPIANU - STRIGĂ STRĂMOȘII (Revăzută și adăugită)

 

STRIGĂ STRĂMOȘII

(Revăzută și adăugită)

 

 

~*~

 

Motto:

”...Omul de rând și simplu, pândit de-al zilei greu,

Votează cu speranța la bunul Dumnezeu!

Căci votul pentru el e-un vis de mântuire,

De rele și de drumuri sfârșite-n rătăcire!”

Ioan Miclău-Gepianu

 

De-a istoriei suspine strig strămoșii azi din Ceruri,

Peste noi adunând focul și a iernilor mari geruri,

Vin năvalnicele valuri, când de vânturi, când de ape,

Din adânc icnind Pământul parcă-ar vrea și el să crape!

 

Cât amar și câtă trudă știți voi, oare, c-am purtat,

Să lăsăm viitorimii loc și trai mai minunat?

Degerând, flămânzi, în lupte pierzând sângele curat,

V-am pus temelia școlii, prea puțin ați învățat!

 

Strigă Basarab și Dragoș cu un duh a lui Hristos:

”Deșteptează-te Române, nu visa fără folos!

Oare ți-ai uitat mândria și viteaza ta chemare,

Cum din codrii tăi cei falnici răzbătea pe-ntinsa zare?

 

Mihai, Mircea, Stefan, Țepeș, pe-a lor cai albiți de spume,

Vin prin valurile vremii cu-a lor steag cinstit de lume,

Horia și Iancu-n bucium foiesc Munții Apuseni,

Nelăsănd străbuna vatră la veneticii mireni.

 

Pe când voi viitorimea, sfârtecați pacea-n politici

Cu grămada de partide, ce-aduc sterpele lor critici,

Ridicați pulberi și cețuri, rătăcind calea frăției,

Ce strămoșii o zidiră scut și leagăn României!

 

Întrebat-ați voi și Neamul ce în sufletul lui are,

Și ce cale-i potrivită spre continua-nălțare?

Ori de vise-ale măririi nu vedeți acea-ntristare

Ce în inimile multe sună a înmormântare?

 

Din voi trage-se poporul, ori voi sunte-ți din popor?

Având datoria sfântă spre prezent și viitor?

Vă mai zguduie în sânge dorul Neamului străbun,

De-a vedea Românul mare, nelăsat la umilința celor

ce supun?

 

Voi vă supuneți la altii, ce-s străini de-anoastre vise,

Parcă ei au fost fondorii cronicelor noastre scrise,

Ce ne-arată obiceiul, portul, limba din vechime,

Năzuințele și vatra și-a Românului mărime!

 

Dar luați Letopiseții ăstui Neam ce îl distrugeți,

Mai amarnic ca dușmanii despre care vă tot plângeți!

Ridicați un suflet mare, cârma Țării să o ție,

Cel puțin ca să rămâneți c-o fărâmă de mândrie!

 

~*~

IOAN MICLAU-GEPIANU