Vasilica Grigoraș - ÎNTRE COMIC ȘI SOBRU

 

Vasilica Grigoraș: ÎNTRE COMIC ȘI SOBRU

 

Finele anului 2022 a fost bun cu mine. În noiembrie și decembrie am primit în dar de la prof. univ. dr. docent Nicolae Mătcaș trei cărți a câte două volume. Fiecare volum alcătuit din circa 350 de pagini și cuprinzând în jur de 1300 de epigrame/catrene. Nu am precizat aceste date cantitative pentru a scoate în evidență valoarea lucrărilor, ci să confirm încă o dată, dacă mai era nevoie, capacitatea și puterea de observație și de muncă a autorului, harul și delicatețea de a surprinde „tot ce mișcă în țara asta” (nu în sens eminescian), ci tot ce mișcă fără noimă, rațiune și luciditate în lumea de azi în minunata noastră patrie și pe multe din meridianele globului. Un portret minunat și realist al autorului este conturat cu deosebit respect și atenție sporită de scriitoarea Veronica Bâtcă: „Serios, glumeț, tacticos, sobru, relaxat, adunat și… solemn. Mai cu seamă solemn: în fața vieții, în fața profesiei, în fața Patriei, în fața omului, în fața femeii, în fața poeziei și, în mod aparte, în fața Cuvântului. Asta-i măsura pasului cu care-și străbate existența.”

„Cartuș & revolver – Sare și piper: Delicii epigram(at)ice”, Iași, Editura PIM, 2022, un titlu extrem de sugestiv care ne deschide întrucâtva ușa înțelegerii conținutul cărții, restul depinde de puterea noastră de a pătrunde în universul, înțelesul și semnificația versurilor și slovelor scrise de autor. De obicei, se spune: „ca la noi, la nimenea”, însă poetul Nicolae Mătcaș infirmă această zicere. Cu atenție distributivă și distincție intelectuală percepe viața reală așa cum este ea pretutindeni. Analizează profund comportamente și atitudini ale oamenilor de rând, le ironizează blând, șfichiuindu-le cu pana domoală a unui epigramist de certă valoare. Maniera de a scrie despre manifestările diforme și grobiene ale mai marilor lumii este cu totul alta. Îi dă în vileag, pune harapnicul pe ei, îi persiflează pe un tot ironic ascuțit, percutant. Semnalează și face cunoscute publicului cititor manifestări, situații concrete, demascând faptul că ceea ce se întâmplă la noi are loc și în lume. Astfel, în vol. I: „Mai nou, un prezident, la Casa Albă,/ Și-a aranjat tot neamul – ca-ntr-o salbă./ Zadarnic crede că ne-a tras pe sfoară,/ Căci nepotismul nostru-i rege-n țară.” (La noi și la ei); Și ce dacă?? Totul se rezolvă: „Curțile o iau cu-ncetul:/ Greu dosarul. Amânare./ Poate, -n timp, moare parchetul,/ Poate inculpatul moare…” (Tergiversare ca în bancul cu măgarul). Autorul nu rămâne impasibil la ororile războiului declarat Ucrainei de Rusia: „Ivan Putincă – mintea-n loc să-ți steie!/ Nu-i ca Turbincă: votcă, drog, femei./ Lui nu-i ticnește-o singură Crimee!/ Lui nu-i ajung o sută de Crimei!” (Nesătulul). Venirea în România a unor soldați din NATO este surprinsă sarcastic în vol. II: „Până să le stea în cale/ Ditamai rachetelor,/ Protectorii, în escale,/ Dau târcoale fetelor.” (Scutierii de la Deveselu nu ard gazul de pomană).

Pentru a cunoaște mai bine personalitatea și opera poetului N. Mătcaș, ne vine în ajutor epigramistul și jurnalistul Georgică Manole: „Eu cred că Nicolae Mătcaş nu scrie pentru a se afla în treabă. El o face ca cititorul să găsească şi gramul acela de morală. Dacă îi citim biografia, opera scrisă, aceste două volume, putem concluziona că Nicolae Mătcaş se află într-o permanentă stare de veghe, un veritabil soldat al românismului.”

O altă carte a distinsului literat și lingvist Nicolae Mătcaș, român cu iubire de țară și neam, cu demnitate și devotament pentru adevăratele valori umane, cetățean de onoare în țara poeziei, a epigramei, este „Punct ochit – punct lovit”, editura PIM, același an: Epigrame și cvasiepigrame densigrame (vol. I) și Epigrame și cvasiepigrame cu nevroame (vol. II). În primul volum ne aduce la cunoștință, ne atrage atenția că viața în România este deosebit de grea pentru popor, „Că tot înghețăm în casă,/ Cârma a-ntocmit scenariul,/ Spre-a reține că îi pasă,/ Să ne-nghețe și … salariul.” (Colac peste pupăză), însă împricinații acestei stări de lucruri sunt absolviți de orice vină: „Condamnat în propriul stat,/ Pus la zdup, de toți uitat,/ Iar transfug în stat vecin,/ Noii ștabi în brațe-l țin.” (Care-o fi secretul oare?). Parcă trase la indigo, fapte reprobabile se regăsesc și în „case mai mari”: „Bull Terrier-ii, la Bruxelles,/ S-au bătut pe ciolănel./ Doar al nostru, mărginel, / Niște oase-a strâns și el.” (La împărțirea ciolanului la Bruxelles). Din volumul II, înțelegem că totul are o explicație, pe lângă multe altele. În funcții cheie sunt numiți, instalați și susținuți nemeritat de „proptele” politice ori administrative indivizi neistruiți, needucați, doar: „Cu licențe inventate,/ Cu lucrări, de fapt, ce nu-s/ Sau, în mare, plagiate…/ S-a retras. Cu capul sus.” (Toată pasărea pe CV-ul ei piere) și „Ca s-acceadă-n post ușor,/ Bunul Domn le-ar fi icoana,/ Doar că Dumnezeul lor/ Nu-i și-al nostru: e satana.” (Cu mâna pe Biblie)

Știam de apariția celor două cărți menționate mai sus, însă mare mi-a fost surpriza să primesc de la publicistul Nicolae Mătcaș și cartea „Vocabule terne – Perle eterne”, apărută la Editura Tipo Moldova din Iași, 2022, tot în două tomuri: Vol. I: Catrene dolmene, Vol. II: Catrene coraligene. Epigramele din ambele volume, prin puterea de a pătrunde în profunzimea stărilor și situațiilor pe care le ridiculizează au chipul unor lespezi mari de piatră care produc trémor și furori prin sobrietatea și luciditatea mesajului pe care îl degajă, îl transmite. Spicuim din vol. I: „Stăpânul de-și face silă,/ N-o să-ți moară el de milă./ Mila ce-i de la străin/ E ca umbra de la spin.” (Mila străinului) și din vol. II: „Se cerea o lege dată/ Să-l scoată basma curată./ Și-a intrat legea-n vigoare,/ Doar că neica-i la răcoare” (Contrar așteptărilor).

Toate aceste cărți au apărut la timp potrivit: în preajma sărbătorilor de iarnă. Momente de întâlniri cu cei dragi, de socializare și comunicare cu familia, cu prietenii, dar și răgaz pentru a oferi sufletului, prin lectură, o stare de bună dispoziție și antren, iar minții, posibilitatea de a conștientiza ceea ce se petrece astăzi neplăcut și apăsător pentru oameni. Spun acestea, pentru că întâlnim în aceste cărți, pe lângă un șugubăț și finuț haz, și un umor acid, șerpesc, luând în colimator tarele lumii, apucăturile și dezechilibrele provocate de ființe umane fără suflet, egoiste, egocentriste, parvenite…. Apreciindu-i scriitura epigramistică, scriitorul Georgică Manole precizează: „Nicolae Mătcaş face un voit joc al alternanţelor dintre comic şi sobru, cu o perceptibilă dominaţie din partea celui de-al doilea. Deşi aflate în contradicţie, ambele sunt modalităţi de cunoaştere a naturii realităţii.”

Trăitor și cunoscător al vieții din Republica Moldova și din România, distinsul profesor universitar, scriitor N. Mătcaș a reușit să se individualizeze prin munca de-o viață, prin slujirea binelui public și a frumosului, prin dezvoltarea lingvisticii și literaturii române. După umila mea știință, mi-aș permite să spun că este o personalitate de rang înalt, cu talent remarcabil în literatura română, în general și în genul satirico-umoristic. Această apreciere este completată și argumentată și de poetul Theodor Răpan: „Citind, recitind poemele lui Nicolae Mătcaș, constatăm că fiecare lectură aduce un spor de cunoaștere, întrucât valoarea creației crește cu fiecare nouă interpretare și cu deschiderea de noi orizonturi în înțelegerea ei. Este o certitudine faptul că ne aflăm în fața unei înalte conștiințe creatoare și civice.”

Cred că explicația autorului Nicolae Mătcaș este extrem de importantă în înțelegerea corectă a manierei de abordare și creare a speciei literare în patru versuri: „Catrenele mele cuprind, în mare, fapte şi evenimente reale alarmante la zi peste care nu poţi trece indiferent, ele referindu-se la vâltoarea vieţii cotidiene cu dornele, neplăcerile, necazurile, durerile ei, acestea reclamând, dacă nu poţi fi indiferent, o luare de atitudine civică de sesizare, indignare, combatere, respingere; nu toate sunt haz de necaz, jocuri de cuvinte, luare în băşcălie; nu toate se pretează, vreau să spun, la ironie, umor, poante, drept pentru care eu însumi mă jenez să le numesc epigrame, apelând la substitute mai puţin pretenţioase gen „catrene”: alergene, migrenogene, spasmogene, frigorigene, fumigene, spumogene, pirogene etc.”

 

*Semnal editorial publicat în Revista de cultură și atitudine PLUMB, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, An XIX, februarie 2023, nr. 191.