PAULA ROMANESCU - Zece albi spǎlaţi cu sârg

 

Paula ROMANESCU

Fiindcǎ nu-i corect politic sǎ mai numeşti negrul negru,

drept material al clientului ne rǎmâne albul...

 

Zece albi spǎlaţi cu sârg

(Parodie amarǎ)

 

~*~

 

Zece albi spǎlaţi cu sârg

Şi corect politic

De-un greier

Pe creier

Au plecat la târg

Sǎ cumpere-n grabǎ

Cu plata ’nainte

O lume întreagǎ

La minte –

Alta de se poate,

C- asta, din pǎcate,

Este în rǎzboi

Pe viaţǎ şi moarte

Cu noi!

 

Pân’ sǎ dea de lumea nouǎ

Au mai rǎmas nouǎ

Fiindcǎ unul, citind DEX-ul

S-a decis sǎ-şi schimbe sexul.

 

Nouǎ albi puţin frustraţi

Cǎ-s surori, nu fraţi,

Am mers la un bal

Într-un sat global,

Dar n-au prea dansat

Fiindcǎ au aflat

Ca unul şi-a luat

Chiar un doctorat

Cu un plagiat

Şi au reclamat

Pânǎ la Senat

Cǎ plagiatorul

Intrat în ogorul

Privilegiat

Nu-i decât un tont

Neo-semidoct

La minte necopt...

Senatul l-a luat

Şi l-a-nscǎutat

Secretar ... de stat

Degeaba şi, pot

La datu-ndǎrǎt...

Şi-au mai rǎmas opt…

 

Opt albi traşi la faţǎ

De-o albastrǎ viaţǎ

Au mers într-o noapte

Cu-o oalǎ cu lapte

S-o vândǎ la piaţǎ

Pe-un fir de verdeaţǎ,

Dar s-au  înverzit

De ciudǎ, cumplit,

Când au prins de veste

Cum cǎ pe la spate,

Unul, stele coapte

Vindea... Şi-uite-aşa,

Au mai rǎmas şapte.

 

Şapte albi cu şase case

Luate cu acte false

S-au delimitat

Crunt scârbiţi de unul

Care a dat tunul

De s-a fost mutat

Şi s-a-nscǎunat

Galben Împǎrat

Într-un vechi palat

Cu alei umbroase…

Şi-au mai rǎmas şase.

 

Şase albi din fire slabi

La fibra strǎbunǎ

Au visat ei câte-n lunǎ,

Dar nişte nababi

(Nu ştiu dacǎ şvabi!)

Meşteri la opinci

L-a-ncǎlţat în glumǎ

Pe unul cu gumǎ

De-a şters-o expert

Pânǎ-n Parlament…

Şi, tot în opinci

Au mai rǎmas cinci…

 

Cinci albi cu opinci de fier

Au mers la Bruxelles

Şi-au bǎtut din pinteni

Cǎ pân’ la armindeni,

Musai sǎ primeascǎ

Ginta româneascǎ

Rutǎ asfaltatǎ

’N balta shenghenatǎ.

Dar circul nu-i teatru:

Unul fǎcu saltul

Spre gardul înaltul

(Altul decât zidul

Rece, şi cortina,

Ce-au împǎrţit vina

Între cei cu banul

Şi cei cu ciocanul!)

Fiindcǎ o frumoasǎ

Meşterǎ la coasǎ

Pe câmpul global,

Fǎrǎ vreun semnal,

A pornit asaltu’…

Şi-au mai rǎmas patru.

 

Patru albi cu pumnu-n bot

Au pus de-un boicot :

Unul a bǎut ţiţei,

Şi-au mai rǎmas trei.

 

Trei albi fǎrǎ dicţie

Într-o coaliţie

Fǎrǎ de fisuri,

S-au prins şi, ne-au prins

În mreje de taxe

Şi laţ de facturi,

Când, nostalgici, unii

Priveau înapoi

Spre cei care-au fost

Când nu erau noi

Democraţi, şi nici

Demagogi peltici,

Iar cei mulţi simţeau

Cǎ viaţa-i un vis

Prea de tot amar

Cu iz de coşmar...

Unul s-a desprins

Cam cu tǎrǎboi

Din rotund triunghiul

Cu prea multe sfere

(Toate de putere!)

Şi-au mai rǎmas doi…

 

Doi albi pe un câmp de ploi

Au pus de-un rǎzboi –

Muzicii sǎ-i prindǎ tonul.

Unul a atins butonul...

 

..............................................

 

...Spre Planeta cea Albastrǎ

A privit uimit Cel Unul

Prin a cerului fereastrǎ,

Şi-a-nţeles cum cǎ nebunul

A fǎcut din lutul sfânt

Care i-a fost trup, din duhul –

Raţiune, şi Cuvânt,

Şi Luminǎ jucǎuşǎ,

Un deşert fǎrǎ de nume…

Şi, din lacrimi şi cenuşǎ

A purces sǎ meştereascǎ

Alt amar – o nouǎ lume!

 

 

~*~

PAULA ROMANESCU