Vasilica Grigoraș - LECTURA – FARUL DIN MAREA CUNOAȘTERII

 

Vasilica Grigoraș: LECTURA – FARUL DIN MAREA CUNOAȘTERII

 

Văzând că de la o vreme știrile din țară sunt cât se poate de triste, urâte și nimic pozitiv și constructiv nu se mai întâmplă în țărișoara noastră și în lume, am fost plăcut surprinsă anul trecut (2022) când Parlamentul României a adoptat proiectul de lege privind instituirea zilei de 15 februarie ca Ziua națională a lecturii. A nu se înțelege că-i laud pe parlamentarii noștri, nici pe departe. Când mă gândesc la faptul că mulți dintre cei care au ajuns pe treptele cele mai înalte ale administrației de stat și se fălesc în fața tuturor cu lucrări de diplome (facultăți, masterate, doctorate) dovedite a fi plagiate, nu-mi inspiră niciun respect. Dar, asta este altă poveste. Revin. Fiind vorba de instituirea Zilei naționale a lecturii, gândul mă duce spre mijlocul veacului al XV-lea, când prin descoperirea tiparului de către Gutenberg, omenirea a intrat într-o nouă „Galaxie” care a deschis drumul spre autocunoaștere, autoperfecționare, autodepășire. Începând cu tipărirea primei cărți din lume (fragment din Judecata de apoi, 1445), s-au publicat treptat cărți cu subiecte și informații din toate domeniile cunoașterii umane: spiritualitate, istorie, filosofie, științe…

A scrie este un act creativ și este cunoscut și unanim acceptat faptul că SCRISUL este o artă. În scris se aștern pe hârtie gândurile, ideile, trăirile, sentimentele oamenilor, cunoștințe, informații, descoperiri… Cunoașterea a evoluat și va evolua continuu, lucru ce presupune o muncă susținută de a ține pasul cu tot ceea se întâmplă în lume. Și cum altfel, decât prin lectură, dar nu orice fel de lectură, ci una atentă, temeinică, focusată pe bună înțelegere, pe conexiuni între diferite domenii, perioade istorice, țări, popoare… Cu alte cuvinte, personalități de marcă ale culturii și civilizației umane au ajuns la concluzia că și cititul (LECTURA) este artă.

Nimeni nu se naște cu toate informațiile necesare viețuirii în societate, și nu oricine poate să scrie, să transmită semenilor cunoștințe noi, însă este absolut necesar ca întreaga populație să citească, să se informeze. Cititul, ca și scrisul conține idei cu un puternic rol și impact uman și social. Face posibilă acumularea și transmiterea a tot ceea ce a dat la iveală gândirea umană. Prin citit selectăm ceea ce ne este de folos pentru învățătură, cunoaștere, împlinirea viselor și realizare profesională. Cititul este liantul dintre generații. Lectura este o necesitate a omului, este oxigenul rațiunii, dar și jocul care ne delectează. Este un exercițiu al gândirii și un antrenament în arena cunoașterii cu reguli bine stabilite. Lectura presupune prudență în selecția surselor din noianul celor existente, presupune profunzime și concetrare, reflecție asupra a ceea ce am citit și alegerea a ceea ce ni se potrivește. Pe de altă parte, prin lectură ne putem acomoda la anumite principii viabile în timp. Doar astfel putem ajunge la o cunoaștere elevată, la o înțelepciune chibzuită. Doar astfel ne putem forma viguros din toate punctele de vedere (intelectual, fizic, profesional…).

Cunoașterea umană este temelia culturii universale, civilizației și vieții omenilor, iar farul mării cunoașterii este lectura. Deprinderea de a citi are nevoie de o perioadă de inițiere, de mentori, modele și instrumente adecvate. E nevoie și de efort. Interesul pentru lectură se cultivă treptat, cu blândețe, tact, seriozitate, și de ce nu, prin exemplu personal. Lipsa lecturii duce la ignoranță, oroare de cultură, de artă, spiritualitate, de cunoaștere, în general. Nu reușim să ne cunoaștem țara, neamul și limba, renunțând astfel la tradiții, obiceiuri… Nu cunoaștem adevărata noastră evoluție și prestanță în lume. Unii ar spune că știința acestor lucruri nu ne ține de foame… Ba da, ne ține și de foame – foame a minții, foame a inimii, foame a întregii ființe. De ce? Organismul are nevoie de hrană sănătoasă, iar creierul are nevoie de un anumit tip de nutriție și vitamine cu beneficii vitale pentru om și omenire. Totalitatea acestor elemente formează ceea ce numim CUNOAȘTERE. Cum putem obține această hrană? În primul rând prin studiu, informare și documentate, iar cel mai la îndemână mod să facem acest lucru este lectura cărților întrucât „Cărțile sunt albinele care poartă polenul însuflețit de la o minte la alta.“ (James Russell Lowell)

Așa cum există o istorie a scrisului, există și o istorie a cititului din care aflăm că pentru a ne forma deprinderi constante, de lungă durată și să ne fie de folos ceea ce citim, trebuie să începem acest proces de la vârste fragede. Doar astfel, cititul devine o artă prin care ne putem hrăni din izvoarele învățăturilor înaintașilor și contemporanilor noștri. Un rol important îl au lecturile particulare, dar și cele de grup pe bază de recomandări de la persoane educate, instruite, acreditate să facă acest lucru. Noi, adulții să luăm în serios acest lucru și să-i obișnuim pe cei mici să citească. Pentru a le stimula dorința de lectură, să le citim cărți de când sunt foarte mici, să le povestim ceea ce citim, să le facem recomandări de lectură, iar treptat (foarte important) să le dăm libertatea de a alege ceea ce doresc să citească și de a înțelege trecând prin propriul filtru informațiile respective. Adică, să devină independenți în ceea ce vor să citească și să înțeleagă conform dotării lor intelectuale și a cunoștințelor acumulate în timp, să le folosească în funcție de pasiunile lor sau în interes profesional. Să cumpărăm și să oferim cărți copiilor, să-i obișnuim să dăruiască la rândul lor cărți. E adevărat că s-au scumpit cărțile, însă din fericire în România există un sistem echilibrat de biblioteci: școlare, universitare, publice (județene, municipale, sătești) care au colecții cu caracter enciclopedic, din toate domeniile cunoașterii.

Vă recomand ca din când în când să jucați împreună cu copiii rolul lui Habarnam pentru a-i proteja să nu ajungă ei de-adevăratelea Habarnam. Jocul este o ghidușă improvizație, o mică speculație… În primele clase ale copiilor mei, când au început să citească, întâlneau cuvinte noi, al căror sens nu-l cunoșteau. Veneau repede la mine și mă întrebau ce înseamnă cuvântul: x, y, z… Mă prefăceam că nu știu. „HABARNAM”, mă cheamă – era răspunsul la întrebările lor și le arătam spre bibliotecă, unde era așezat pe un raft un dicționar, pe care l-am numit – cartea „ȘTIE TOT”. Îi sfătuiam să ia cartea în brațe, să caute cuvântul respectiv, rugându-i să-mi citească și mie ce descoperă, ca să învăț și eu. Au acceptat acest lucru și ne-am bucurat că s-au acomodat foarte repede cu „interogarea” dicționarului. Când au mai crescut și și-au dat seama de „trucul” meu, ne-am distrat grozav. Le-am spus de când erau micuți că „Un copil care citeşte va fi un adult care gândeşte.” (Sasha Salmina) O dată formată deprinderea, va citi toată viața, va învăța continuu și va conștientiza că „Citim ca să aflăm că nu suntem singuri.” (C.S. Lewis) pentru că: „Cititul ne ajută să călătorim atunci când suntem nevoiţi să stăm într-un singur loc.” (Mason Cooley)

Prin fixarea ideilor, gândurilor descoperite prin lectură și transmiterea lor urmașilor sporește evoluția intelectuală, culturală, științifică… Omul, în sine devine mai bogat. Acest lucru este dovedit și de faptul că țările în care a pătruns devreme cultura și civilizația au avut o evoluție pozitivă. Așadar, este mare nevoie de voință și dragoste pentru a ne îmbrăca în seninul cunoașterii prin toate fațetele artei de a citi – arta de a gândi, arta de a ne comporta, arta de a ne descoperi și dezvolta, arta de a evolua… „Se înțelege, deci, că a ști să citești e o artă și există o artă de a citi.”, ne spune Emile Faguet. Citind cărțile care „sunt porți deschise asupra altor suflete și altor popoare.” (A. Maurois), devenim proprii noștri creatori și pregătim noile generații pentru un parcurs ascendent al dezvoltării sociețății. „Orice deschidere, orice informație nouă duce la dezvoltarea creierului. Deschideți cărți, așa aflăm cu toții pe ce lume suntem… Cât de frumoasă este această lume, pe care facem tot posibilul s-o distrugem! Informația nouă duce la activarea creierului. (prof. univ. dr, neurochirurg Alexandru Vlad Ciurea) Continuând ideea, pot spune: omule, indiferent de vârstă și îndeletniciri iubește cărțile și „Citește. Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filosofia vieții.” (Mihai Eminescu)

Atât Cunoașterea cât și Lectura trebuie scrise cu majusculă pentru că ele nu pot fi trecute cu vederea, puse la index sau la și altele, așa cum s-a întâmplat și se mai întâmplă chiar și azi. Ele nu sunt nici nume comune și nici nume proprii, ci mai degrabă sunt numele LUMINII care ne călăuzește pe căile timpului și ale existenței.

 

Vasilica Grigoraș