IOAN MICLĂU-GEPIANU - IO, PE VALEA NILULUI

IOAN MICLĂU-GEPIANU : DIN MITOLOGIILE LUMII (3)

 

IO, PE VALEA NILULUI

 

 

~*~

 

”… Rar pătrunde muritorul la ce zeii pritocesc, ori au deja pe cântar,

Numai dragostea e legea, e cununa împletită din iubire și amar.

Însăși Afrodita vine, se coboară într-a omenirii dramă,

Profețindu-i Hypermestrei a fi cea mai bună mamă!

Hessiod, poetul antic, ce-ntre muze-și trăia timpul,

Află știri de câte certuri se împovăra Olimpul!

Hera cheamă pe Artemis, zeitatea Castității,

Ca să afle vești mai multe despre lumea nedreptății;

Zeitatea vine-n grabă pe un noure umbros,

Zicând: ”IO, iar îi născu lui Zeus* pe Epaphos!”

Zeus, mult îndrăgostit, pe nori veșnici călători,

Repede ajunse-n valea Nilului umbrit de flori,

Unde IO fugi pătrunsă de speranțe și fiori!

Aici Zeus o găsește, din vițea o face zână,

Iar sub chiparoșii falnici se plimbau mână de mână!

Hera îi trimite-ndată Dionei** vestea cea mare,

De prea multă gelozie negăsindu-și alinare!

Inzadar urnea Olimpul cu a ei nobleță rară,

C-ar fi fiica lui Inachus, colo, neam de sap-agrară;

Zeitatea mult suspină, se simțea prea umilită

De bărbatu-i zeu ce are, dintre muritori iubită!

Dar cu cât gonea zeița gândul ei cel mai gelos,

Cu-atât suferea mai aprig, fără-a prinde vr-un folos!

Hera zbuciumată strigă:

”Tot Olimpul se dărâmă, zeii sse-mbrâncesc în lupte;

Ce lumini aducem oare?

Ce gândiri avem sub frunte?”

Creanga lui Epaphos crește floarea regilor de-Egipet!

Peste veacuri Aigyptos îl înfrânge pe-al său frate Danaos,

Iar acesta cu-a lui fiice căutându-și libertatea în corăbii se reped,

Îngroziți găsind salvarea pe-a Mediteranei cale.

Spre-acel loc al amintirii, vatra vechiului Argos

Al strămoașei sale IO cea plânsă, fiica regelui Inachos;

Rugători de ocrotire, iar la Zeus cer primire,

Însăși Dionysos vine cu-a lui cântec de iubire,

Iar Apollo, zeul Soare, venind dinspre Troia veche,

Încordară lire de-aur pentru-a zeului ureche.

Astfel Zeus se îndură și prin legile-i eterne,

Ocrotirea le-o acordă, dreptul libertății ferme!

Aici regele Pelasg le primește și întreabă cu uimire:

”Cine sunt? De unde vin?” În sfîrșit, aflară taina,

Că-s din rădăcini frățești, risipind de-ndată spaima,

Acea spaimă ce cuprins-a Danaidele fugite;

Căci mai bine vor să moară decât a fi ispitite,

Și la fiii lui Aigyptos să se lase iar pețite!***

Dar și dragostea e lege, precum visele și cântul:

” Cerul sacru este dornic a îmbrățișa Pământul” -

Astfel zise Aphrodita, lege dând pentru popor!

Atunci fiii lui Aigyptos în corăbii urc cu dor,

Să-și găsească-a lor mirese, să ajungă să le ia,

Rugând zeii să aprindă pentru ei din cer o stea!

Pe-a Mediteranei valuri vin corăbii argintate,

Iar în ele solii nunții veseli se-ncercau s-arate

Danaidelor din Argos**** ce-s în drama libertății, neschimbate,

Câtă dragoste aduc, numai ele să accepte a fi grabnic măritate!

Mare groază, multă jale și-ntristare s-a întins peste Cetate,

Când solia egipteană le cerură de mirese! Groaznic ele plâng și fug!

Se reped Aigyptoșii să le prindă să le-mbarce cum apuc!

Dar atunci ca din senin regele Pelasg apare,

Însoțit de luptători, el opri îndată drama, fiicelor dând apărare!

Solia însă răspunde: ”Să știi că ai dat semnalul unui război viitor”.

Regele Pelasg dă știre: ”Argeenii apăr dreptul celui venit rugător!”

Zeitățile au însă multe alte gânduri și deznodăminte!

Nu pătrunde muritorul la ce Zeus pritocește ori au zeii pe cântar,

Vorba e că, în final, danaidele-s convinse să se dăruie mirese, tainic dar!

Dar făcură jurămint, ca în noaptea nunții, fiecare negreșit,

Să-și înjunghie-al ei mire, astfel au s-aducă groazei un sfârșit!

Groaznic omor săvârșiră, s-au cutremurat și munții,

Chiar Olimpul cu-a lui zeități ce veșnic aduc lumii îndreptare,

La aceste crime, greu le era a aduce vreo salvare sau iertare!

Zise Apollo: Căci o dragoste forțată, nu-i o taină-n căsnicie.

Dar nici grabnica idee de-a ucide, nu-i să fie!

Numai Hypermestra însă, l-a iubit pe al ei mire,

Pe Lynkeus Aigyptos, aducând mare uimire:

”S-a aprins raza luminii tragediilor elene,

Dezvelind esența vieții, o găsiră în IUBIRE!

 

~*~

IOAN MICLAU

* În mitologiile vechi greco-romane Zeus și Jupiter

erau aceeași persoană.

** Dione, era și ea nevasta lui Zeus, uneori identică Afroditei

*** Invitate la căsătorie

**** Legendele spun că Danaos a avut 50 de fiice, iar Aigyptos 50 de fii.