Scrisoare
pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXIII(2023), nr. 487(1 – 15 Februarie)
Dragii mei enoriași!
Scrisoare lui Eminescu(XV)
,,Bădie Mihai,
Citesc și recitesc
poeziile matale și sunt tot mai uimit de câtă știință și teologie ai putut să
strângi între tâmplele-ți atât de tinere! Toată știința și religiile lumii din
vremea ta le-ai adunat, le-ai mestecat cu gândurile tale, le-ai pătruns până în
cele mai ascunse cotloane, apoi, din plămada aceea ai zămislit versuri fără
seamăn, ca niște cupe de cristal în care ai turnat rubiniul strugurelui copt.
Tratate întregi scrise de savanți vestiți le-ai pritocit în câteva rânduri cu o
măiestrie genială, de care numai tu puteai să fii în stare.
Le-ai citit pe toate,
dar ai rămas tu însuți: român și creștin. Gândirea ta nu te trădează. Ca albina
ai adunat nectarul cunoștințelor și științelor și le-ai filtrat prin concepția
ta sănătoasă, creștin-ortodoxă. Citesc versurile tale și parcă înțeleg mai bine
primele versete ale Bibliei, sau pasaje întregi dintr-a patra Evanghelie. Citesc în Facere: ,,La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi
pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa
adâncului de ape era întuneric”.
Citesc și-n Evanghelia după Ioan:
,,La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut;
şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”.
Citesc și versurile
matale: ,, La-nceput, pe când fiinţă
nu era, nici nefiinţă,/Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,/Când nu
s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns.../Când pătruns de sine însuşi odihnea cel
nepătruns./ Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?/ N-a fost lume
pricepută şi nici minte s-o priceapă,/ Căci era un întuneric ca o mare făr-o
rază,/ Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază./Umbra celor
nefăcute nu-ncepuse-a se desface,/Şi în sine împăcată stăpânea eterna
pace!.../” Totul vădește o
admirație profundă față de Creator, totul se constituie ca un imn de laudă
închinat Atotțiitorului.
Citesc în Facere: ,,Întuneric era deasupra
adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor”. Citesc și
versurile matale: ,, Dar
deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l/ Cum din chaos face
mumă, iară el devine Tatăl!.../Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba
spumii,/E Stăpânul fără margini peste marginile lumii.../De-atunci negura
eternă se desface în făşii,/De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii.../De
atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute/Vin din sure văi de chaos pe
cărări necunoscute/Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,/Sunt atrase în
viaţă de un dor nemărginit”.
În măreția aceasta a
creației, în centrul ei, este pus omul, îngemănare de lut și divină suflare,
s-o cunoască, s-o stăpânească, s-o folosească, să-i fie rege și s-o redea apoi
Creatorului întreagă, frumoasă, neștirbită. Fără scânteia dumnezeiască altoită
pe trupul pământesc, scânteie menită să-l înalțe spre culmile celeste, oamenii
n-ar ar fi fost decât biete creaturi pământene fără trecut și fără viitor,
mărginite doar la instincte și trebuințe trupești. Marele Meșter ne-a dat
uneltele necesare, ne-a dat viața, ne-a arătat calea, ne-a dat mintea și voința
ca să cucerim înălțimile și frumusețile cerului, dar, din păcate, ne-am
poticnit. Ne-a luat valul patimilor , setea de putere și cea de chiverniseală, am iubit mai mult Pământul
decât Cerul, prezentul decât eternitatea: ,, Iar în lumea asta mare, noi
copii ai lumii mici,/Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;/
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi/Ne succedem generaţii şi ne
credem minunaţi;/Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,/În acea
nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul/Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă
suspendată,/Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată./Precum pulberea se
joacă în imperiul unei raze,/Mii de fire viorie ce cu raza încetează!”
Clipa ne-a fost mai
de preț decât veșnicia și astfel ne-am trădat menirea noastră dintru început.
Pe toate le-am ținut minte, un lucru l-am uitat, acela că suntem trecători pe
acest pământ și cu fiecare pas ne apropiem de moarte: ,,Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,/Avem clipa, avem
raza, care tot mai ţine încă.../Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n
întuneric,/Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...”
Nu numai omul este trecător. Pământul însuși este trecător. Are un
început în existență și va avea și un sfârșit. Nimic nu e statornic sub soare.
Citesc versurile matale și parcă aș citi din Apocalipsă: ,, Soarele,
ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş/Cum se-nchide ca o rană printre nori
întunecoşi,/Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ'/Ei, din
frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi;/Iar catapeteasma lumii în adânc s-au
înnegrit,/Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;/Timpul mort
şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,/Căci nimic nu se întâmplă în întinderea
pustie,/Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace,/Căci în sine împăcată
reîncep-eterna pace...”/
Având conștiința
aceasta a nestatorniciei, înțelegem mai bine cât de nebunească e goana celor ce
își sacrifică viața, munca, fericirea pentru a strânge averi nemăsurate, pentru
a obține funcții și demnități tot mai înalte, pentru a-și satisface până la
refuz poftele de tot felul. Versurile matale sunt convingătoare în acest sens:
,,Începând la talpa însăşi a mulţimii omeneşti/Şi suind în susul scării pân'
la frunţile crăieşti,/De a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi,/Făr-a
şti să spunem care ar fi mai nenorociţi.../Unul e în toţi, tot astfel precum
una e în toate,/Deasupra tuturora se ridică cine poate/”. Filozofi și
oameni de știință vestiți în patru zări se pierd în uitare, căci fiecare
generație își are valorile ei, prioritățile ei și drumul ei. ,,Pe când alţii
stând în umbră şi cu inima smerită/Neştiuţi se pierd în taină ca şi spuma
nezărită -/Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?.../Ca şi
vântu-n valuri trece peste traiul omenesc”/.
Slava lumii? Umbră
trecătoare peste munți și văi, biată iluzie cu care se-mbată atâția nefericiți
pământeni! Recunoștința posterității? Altă gogoriță la fel de răspândită și
amăgitoare pentru atâtea minți fără busolă.
Parcă aș citi în Ecclesiast: ,,Deșertăciunea
deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune!” Tu, bădie, le-ai încondeiat mai
bine: ,, O, sărmane! ţii tu minte câte-n lume-ai auzit,/Ce-ţi trecu pe
dinainte, câte singur ai vorbit?/Prea puţin. De ici, de colo de imagine-o
făşie,/Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie;/Şi când propria ta viaţă
singur n-o ştii pe de rost,/O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?”
Sentința nu întârzie
să apară: ,, Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi... orice-ai
spune,/Peste toate o lopată de ţărână se depune./Mâna care-au dorit sceptrul
universului şi gânduri/Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru
scânduri...!”/
Gândurile și
versurile matale atât de convingătoare sunt precum glasul prorocului din
vechime, care îndemna să lăsăm cele trecătoare și să ne străduim să dobândim pe
cele netrecătoare; să-L alegem pe
Dumnezeu drept reazim în lumea aceasta și drept liman pentru cea de dincolo.
Toate sunt efemere, trecătoare, pentru cel necredincios; toate au un rost, o
rânduială, o țintă pentru cel credincios. Nu știu cât ți-ai propus tu, bădie,
să fii apostol al lui Hristos, dar, prin mesajul pe care l-ai transmis prin
versurile tale, ai devenit cu siguranță. Dumnezeu să-ți răsplătească truda și
gândurile înaripate și atât de creștinești și încărcate de durerea unei lumi
întregi.
Cu bine, bădie, și-o
să-ți scriu curând!
*
Cuvinte
părintești. Suntem în pragul Postului Mare al Sfintelor Paști și socotim potrivit să
lăsăm pe Sfinții Părinți să ne vorbească și să ne sfătuiască despre Înfrânare:
,,Înfrânarea mâniei,
limbii, pântecului şi plăcerilor este de cel mai mare ajutor sufletului”(SF. ANTONIE CEL MARE); ,,Obişnuieşte-te cu înfrânarea şi, cu timpul, înfrânarea îţi va fi un
tovarăş uşor de suportat... Traiul înfrânat şi cumpătat este o icoană a vieţii
viitoare nestricăcioase”(ASTERIE AL AMASIEI); ,,Părinţii au dat tuturor o
singură regulă pentru înfrânare: să nu se amăgească nimeni cu saturarea
pântecelui şi să nu se lase furat de plăcerea gâtlejului... De bucate numai
atât să ne slujim, cât să trăim, nu ca să ne facem robii pornirilor poftei.
Primirea hranei cu măsură şi cu socoteală dă trupului sănătatea, nu îi ia
sfinţenia... Pentru curăţia desăvârşită a sufletului nu ajunge numai reţinerea de la bucate, dacă nu se adaugă la
ea şi celelalte virtuţii. De aceea, smerenia, prin ascultarea cu lucrul şi prin
ostenirea trupului, mari foloase aduce, înfrânarea de la iubirea de argint
călăuzeşte sufletul spre curăţenie, când înseamnă nu numai lipsa banilor, ci
şi lipsa poftei de a-i avea. Reţinerea de la mânie, de la întristare, de la
slava deşartă şi mândrie, înfăptuieşte curăţia întreagă a sufletului. Iar
curăţia parţială a sufletului, cea a neprihănirii, adică, o înfăptuieşte în
chip deosebit înfrânarea şi postul... Lupta noastră cea dintâi trebuie să fie
înfrânarea stomacului şi supunerea trupului nu numai prin post, ci şi prin
priveghere, osteneală şi citiri, apoi aducerea inimii la frica de iad şi la
dorul după împărăţia cerurilor”(SF. CASIAN ROMANUL);
,,Trebuie
să ţinem seamă, că neînfrânarea la vorbă face să crească necuviinţa până ajunge
mojicie”(CLEMENT
ALEXANDRINUL); ,,Cu adevărat este fericit
şi de trei ori fericit cel care s-a înfrânat, pentru că înfrânarea este o mare
virtute... Este înfrânare a limbii, a nu vorbi multe şi a nu spune fleacuri, a
stăpâni limba şi a nu ocărî, a nu supăra cu vorba, a nu blestema, a nu grăi ce
nu se cuvine, a nu critica pe fratele, a nu descoperi secrete. Este şi
înfrânare de auz: a stăpâni auzul de vorbe deşarte. Este şi înfrânare a
ochilor: Să-ţi stăpâneşti privirea, să nu te uiţi la ceea ce nu este
cuviincios. Este şi înfrânare sufletească: a stăpâni mânia, iuţimea,
supărarea. Este şi înfrânare a slavei deşarte: a nu dori să fii slăvit, a nu
căuta mărire, cinste, laude, a nu te îngâmfa. Este şi înfrânare a gândurilor: a
nu te îndulci de gândurile aprinzătoare. Este şi înfrânare în mâncare: stăpânindu-ţi
pofta de a nu mânca decât la masă, la ora fixată, nedorind mâncăruri scumpe şi
alese, stăpânindu-ţi duhul lăcomiei de diferite bucate, a nu mânca în nesaţiu.
Este şi înfrânare de la băutură: a nu căuta chefurile, a nu bea vin fără
trebuinţă, fără măsură, ca să ajungi la beţie. Este şi înfrânare a poftelor de
dezmierdare vicioasă: stăpânind simţurile, patimile şi voia trupului... Acela
este cu adevărat înfrânat, care pofteşte bunătăţile nemuritoare şi,
îndreptându-şi mintea către ele, fuge de plăcerile trupeşti, se îngreţoşează
de senzualitate, ca de ceva care afundă în întuneric; nu-i place a privi la
feţele femeieşti, nu se robeşte de înfăţişare trupească, nu se îndulceşte de
mirodenii... Neînfrânatul uşor se vânează de orice necuviinţă, căci el este şi
pofticios şi obraznic(….). Înfrânarea
este nervul răbdării(….). Mare lucru este înfrânarea ochilor, a pântecelui şi a
limbii, dar, dacă mai este pe lângă dânsa şi bogăţia de îndurare, luceşte ca
lumina(….). Cine îşi înfrânează ochii se uşurează, dar cine rătăceşte cu
privirea îşi pune pe grumazi sarcină. Dacă ochii sunt ispitiţi să privească la
deşertăciuni, opreşte-i degrabă, pentru a nu cădea în ruşinea desfrânării. La
aprinderea trupului nu te atinge de organele cele ascunse, spre a nu te aprinde
mai mult”(SF. EFREM SIRUL).
*
In memoriam: Pr. Dumitru Bălașa. Părintele Dumitru
Bălaşa(1911-2002) din Drăgăşani a fost binecuvântat de Dumnezeu cu o viață
destul de îndelungată. E o vârstă cu adevărat matusalemică pentru omul zilelor
noastre atât de hărţuit şi stresat, atât de ocupat şi încruntat. În asemenea
situaţii, specialişti din cele mai diverse domenii de activitate şi cercetare
iau interviuri, fac investigaţii, pentru a afla secretul miraculos al
longevităţii. Ajung, fără îndoială, la anumite concluzii.
L-am cunoscut pe părintele Dumitru Bălaşa din vremea când
eram elev la seminar. Nu pot spune că i-am fost foarte apropiat şi i-am
cunoscut viaţa în toate intimităţile ei, dar cred că l-am cunoscut suficient de
bine pentru a putea scoate în evidenţă câteva aspecte, pe care le consider
interesante pentru oricine doreşte să-l cunoască pe dânsul şi modul său de
viaţă.
De mic s-a cununat cu munca. A trăit în mediul
rural şi nu a evitat niciodată eforturile pe care le-a necesitat munca
agricolă. S-a străduit să fie mereu premiant sau printre premianţii din şcolile
pe care le-a absolvit. S-a hrănit şi a trăit cumpătat, ferindu-se de excese, de
vicii de tot felul. Şi-a descoperit de timpuriu pasiunea pentru istorie. A
studiat istorie şi a făcut istorie de tânăr. A lucrat în umbra şi sub
îndrumarea unui mare istoric precum C. S. Nicolăescu-Plopşor, apoi a devenit el
însuşi, rămânând aşa până în prezent. L-a interesat totul. L-a interesat
prezentul şi trecutul, dar n-a ezitat să scruteze viitorul. L-au încolţit
adesea vrăjmaşii, pigmeii, cei ce nu l-au înţeles şi l-au duşmănit, l-au
jăcmănit, l-au calomniat, în puşcărie l-au băgat, încercând să-l scoată din
circuitul ştiinţific şi cultural al ţării, din structurile Bisericii.
În sufletul lui a fost de multe ori furtună, au
fost îndoieli şi temeri, dar mereu s-a găsit şi un sâmbure de speranţă. Mintea
isteaţă l-a ajutat întotdeauna să iasă cu bine din situaţii complicate. A avut
o credinţă puternică şi L-a socotit întotdeauna pe Dumnezeu drept reazimul cel
mai de preţ. A avut privilegiul să aibă alături aproape o jumătate de veac un
tovarăş de nădejde, regretata maică preoteasă Ana Bălaşa, dar şi copiii care
i-au făcut cinste şi i-au adus bucurii.
S-a dovedit din tinereţe a fi un intelectual de
rasă şi poate tocmai de aceea a fost atacat cu perfidie. A primit loviturile cu
demnitate, s-a apărat cât a putut, iar când a fost îngenuncheat a primit totul
ca pe un dat al voii lui Dumnezeu şi a aşteptat vremuri mai prielnice. Mulţi intelectuali din perioada interbelică
n-au mai ieşit din puşcării şi au putrezit în morminte fără cruce. Alţii au
ieşit cu chiu cu vai din închisori, dar au fost marginalizaţi şi izolaţi.
Majoritatea nu şi-au mai revenit niciodată pe linia de plutire. Părintele
Bălaşa nu a fost un învins. Poate a pierdut câteodată vreo luptă, dar n-a
pierdut războiul. În noile condiţii postbelice, ca proaspăt eliberat din închisoare,
se părea că are viitorul pecetluit.
Stejarul fusese lovit de furtună, dar ramurile i
se ridicau din nou în bătaia vântului. Iată că părintele Bălaşa a găsit
modalitatea de a se face util. S-a refugiat într-un domeniu greu accesibil,
spre care nu se îndreptau mulţi: istoria medievală şi modernă. Erau perioadele
în care se mai putea face o cercetare veritabilă, în care se mai putea ajunge
la nişte concluzii cinstite, nepolitizate, care treceau de furcile cenzurii.
Părintele Bălaşa a început atunci o cercetare de Sisif, publicând documente şi
pisanii, făcând monografii de locaşuri, de monumente, de personalităţi, de sate
şi oraşe, apoi de judeţe şi regiuni. Nimeni nu avea motiv să-l provoace, să-l
spioneze. Îl lăsau să lucreze noaptea la lumânare, dar el se făcea că nu
observă şi-şi vedea mai departe de treabă. Era conştient de valoarea lucrului
ce-l făcea, era conştient de perenitatea cercetărilor sale. Trăia zi de zi cu
bucuria căutătorului de comori, care descoperă în nisip firele de aur. Reviste
bisericeşti şi laice, ba chiar ale Academiei şi institutelor de cercetări
istorice îi căutau materialele şi socoteau un adevărat privilegiu, când le
primeau de la părintele Bălaşa, fiindcă-i cunoşteau competenţa şi seriozitatea.
Nu erau specialişti prea mulţi în domeniul cercetat de părintele Bălaşa şi
pentru ca publicaţiile să nu rămână „ştirbe“ îl solicitau. Cenzura n-avea
motive să latre şi să sfâşie. Ceea ce făcea părintele nu o deranja, nu intra în
sfera ei de interes. Doar căţeluşii stăpânirii îşi mai înfigeau colţii pe la
spate, sperând să nu fie recunoscuţi, descoperiţi, justificându-şi astfel
propria lor existenţă.
Uşor-uşor, părintele Dumitru a devenit o
personalitate şi o competenţă incontestabilă şi a fost acceptat, - la început
cu teamă şi curiozitate, apoi cu încredere şi prietenie -, de istorici şi
oameni de ştiinţă la congrese, simpozioane, sesiuni ştiinţifice. Avea
întotdeauna un cuvânt de spus, iar punctele sale de vedere erau respectate şi
apreciate. Sutele de articole şi studii, cărţile, conferinţele, interviurile,
solicitările de tot felul în plan ştiinţific şi cultural, i-au redat tonusul
vital, au constituit pentru el fortifiantul, care l-a ajutat să supravieţuiască
până la o vârstă venerabilă. Avea și în pragul celor 90 de ani planuri pentru
şapte vieţi, scria, era prezent la tot felul de reuniuni, publica şi
coresponda, dovedea tuturor că şi la 90 de ani poţi fi tânăr.
Istoria a fost iubita vieţii, dar şi cetatea de
scăpare adeseori. A scris istorie, a făcut istorie şi va rămâne în istorie.
Dumnezeu
să te ierte, iubite Părinte!
*
Iarna. A nins și pe la noi
în această perioadă și ne-a reamintit că, de fapt, calendaristic, suntem în
plină iarnă. Tocmai de aceea redăm mai jos o frumoasă poezie cu acest titlu
aparținând lui Nicolae Labiș, încercând să conturăm mai bine tabloul
acestui anotimp:
Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie
*
File de jurnal – 12 ian. 1984(I). ,,M-am dus la Severin. Am fost la judecătorie
și am angajat ca avocați pe Domnul Alexandru Bălănescu și pe Domnul Andronie
Vișan. Domnul Avoc. Bălănescu m-a asigurat că o să intru în analele
tribunalului. Directorul Colegiului de Avocați a început să-l înjure pe
mitropolit că se amestecă unde nu-i fierbe oala. Sunt banii satului, e clădirea
satului. Satul a angajat lucrarea, satul trage la răspundere pe contractant.
Domnul Avoc. Andronie Vișan mi-a spus că un copil
furase. Instanța l-a chemat de câteva ori cu citație. Nu s-a prezentat. L-a chemat
cu însoțitor, cu miliția, nimic. Copilul absent. Enervat, judecătorul a dat
dispoziție să se facă adresă la toate posturile de miliție din țară, ca să fie căutat și adus
arestat. Cineva a ridicat mâna din sală: ,,- Dumneata ce vrei?” ,,- Păi, eu
sunt, domʼle judecător, nu mai scrieți!”
L-au arestat. ,,- De ce
mă arestați, domʼle judecător, că eu am fost prezent în sală de fiecare dată?”
,,- Și de ce nu te-ai prezentat, idiotule?” ,,- Păi, am vrut să văd ce faceți!
Nu credeam c-o să fie chiar așa!” ,,- E adevărat că ai furat?” ,,- Sigur că e
adevărat! N-am furat însă numai atât. Am mai furat și de la cutare și de la
cutare, însă aceia nu m-au prins!”
I-au dat trei ani școală
corecțională.
Am dat o telegramă Pr.
Prof. Nicolae Necula, ca să nu mai vină la Malovăț. N-a acceptat. Am vorbit la
telefon cu inspectorul Pr. Virgil Preda de la Craiova. Era foarte pornit
împotriva mea. Cum îndrăznesc să-i cer pictorului să facă o ilegalitate, să
execute o lucrare fără deviz și fără contract? S-a menționat în procesul verbal
de recepție că ,,urmează să vină și să execute lucrările respective, dar acele
lucrări trebuie plătite cu acte în regulă”. M-a atenționat că eu în mod
intenționat l-am indus în eroare pe Ivănescu ca ,,să-l am la mână!” Îmi venea
să-l înjur oltenește, dar, de!”
*
Ajutoare și
donații. ►În această perioadă parohia noastră a primit câteva
ajutoare și donații, astfel: Doamna Rădulescu Gica(Tr. Severin), fiică a
satului Bârda: 300 lei; Domnul Popescu Dan(Tr. Severin), fiu al satului
Bârda: 250 lei; Doamna Dr. Lua-Rusu Maria(Tr. Severin), Doamna Pătru
Aurelia-Mădălina(Timișoara) și Doamna Chiriac Ana-Maria(Sibiu),
fiica ale satului Bârda, Domnul Dima Vasile din Malovăț: câte 200
lei; Domnul Rochian Tudor(Tr.
Severin), fiu al satului Bârda: 150 lei; Domnul Botea Constantin(Șimian-MH),
fiu al satului Bârda, Doamna Anica Bordeci din Tr. Severin, Doamna
Marinescu Ana din Tr. Severin : 100 lei; Doamna Rolea Viorica din
București, fiică a satului Bârda: 50 lei.
Domnul Ionașcu
Marinelu din Malovăț a achitat 200 lei
pentru contribuția de cult. Domnul Bobiț Valeriu din Malovăț a mai
achitat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 150
lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
►În ziua de Joi, 23 Februarie vom efectua o vizită la Centrul de
Psihiatrie de la Gura Văii. Vom duce 50 porții de mâncare(ciorbă de
perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac, suc și apă
minerală), 50 perechi șosete, 50 perechi chiloți și îmbrăcăminte
pentru adulți. Rugăm pe enoriașii noștri să-și verifice garderobele și, dacă
socotesc că anumite articole de îmbrăcăminte, fie de iarnă, fie de vară, sau
lenjerie, nu le mai fac trebuință, să binevoiască să le doneze. Le colectăm la
cele două biserici, urmând să le ducem la Gura Văii în ziua menționată. Cei
internați la acel centru sunt oameni bolnavi psihic și își distrug foarte
repede îmbrăcămintea. Le-am dus și anul trecut și le-a fost de mare folos.
Orice donație în acest sens este binevenită.
Am comandat mâncarea firmei de catering ,,Costea”. Am cumpărat deja 50
perechi ciorapi plușați, 50 indispensabili, 50 flanele de piele. Patroana
magazinului, chinezoaică, aflând destinația articolelor cumpărate, a mai
adăugat și dânsa cca. 10 kg. flanele, jachete și alte articole de
îmbrăcăminte. Iată că la fapta bună se pot uni oamenii, indiferent de
limbă, etnie, religie. Mai avem de cumpărat 10 icoane, suc și apă minerală.
►Urmare cutremurelor cumplite din Turcia și Siria, care au produs pierderi
de mii de vieții omenești și pagube materiale incalculabile, Patriarhia Română
a luat inițiativa de a contribui împreună cu enoriașii săi la eforturile de
ajutorare ale sinistraților. În acest sens s-a deschis o colectă, la care sunt
poftiți toți oamenii de bine să contribuie după cum vor și după cum pot. Se
primesc numai donații în bani, pentru care se va elibera chitanță din partea
parohiei, urmând ca sumele colectate să fie centralizate și trimise
patriarhiei. Parohia noastră a donat deja 500 lei, urmând ca să mai
suplimentăm suma pe parcurs.
►În ziua de 3 febr. preotul Dvs. s-a prezentat la biserica din Valea
Boierească. Acolo a venit preotul paroh Florențiu Carăbea, preotul Nicolae
State de la Rm. Vâlcea și un sculptor din Rm. Vâlcea. S-au făcut măsurătorile
și negocierile cuvenite și sculptorul a fost angajat să execute ușile de la
altarul acelei biserici din lemn sculptat. Ușile împărătești și cele diaconești
costă împreună 10.000 lei și vor fi gata până la Sf. Paști de anul acesta. O
familie din parohia noastră, care nu vrea să i se știe numele, a donat deja 3.000
lei, sumă ce a reprezentat acontul pentru această lucrare.
*
Publicații. ●În această perioadă
preotul Dvs. a reușit să mai publice
câteva materiale, astfel: Proverbul și Religia, în ,,Datina”, Tr.
Severin, an. XXXII(2022), nr. 8125(2-3 iul), p. 10; nr. 8130(9-10 iul.), p. 10;
nr. 8135(16-17 iul.), p. 10; nr. 8140(23-24 iul.), p. 10; nr. 8145(6-7 aug.),
p. 10; nr. 8150(13-14 aug.), p. 10; nr. 8154(20-21 aug.), p. 10; nr. 8159(27-28
aug.), p. 10; nr. 8165(3-4 sept.), p. 10; nr. 8169(10-11 sept.), p. 10; nr.
8174(17-18 sept.), p. 10; nr. 8179(24-25 sept.), p. 10; nr. 8184(1-2 oct.), p.
10; nr. 8189(8-9 oct.), p. 10; nr. 8194(15-16 oct.), p. 10; nr. 8199(22-23
oct.), p. 10; nr. 8204(29-30 oct.), p. 10; nr. 8209(5-6 nov.), p. 10; nr.
8214(12-13 nov.), p. 10; nr. 8219(19-20 nov.), p. 10; nr. 8224(20-27 nov.), p.
10; nr. 8229(3-4 dec.), p. 10; nr. 8231(10-11 dec.), p. 10; nr. 8236(17-18
dec.), p. 10; nr. 8241(24-25 dec,), p. 10; nr. 8245(31 dec.), p. 10; an.
XXXIII(2023), nr. 8249(7-8 ian.), p. 10; nr. 8254(14-15 ian), p. 10; nr.
8259(21-22 ian.), p. 10; nr. 8262(28-29 ian.), p. 10; nr. 8267(4-5 febr.), p.
10; nr. 8272(11-12 febr.), p. 10; Europa, Europa…!, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023),
nr. 1163(19 ian.), p. 12; Avocatul diavolului, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XV(2023), nr. 1165(2 febr.), p. 12; Oferta de
carte – ian. 2023, în ,,Magazin critic”, Tg. Jiu, 3 febr. 2023, ediție
on-line(https://www. magazincritic.ro);
,,Ion din lume fără nume”, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XV(2023), nr. 1166(9 febr.), p. 12; ,,Scrisoare
pastorală” – 486, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 22 ian. 2023,
ediție on-line((https://armoniiculturale.ro);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 6 febr. 2023, ediție
on-line(https://
ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”,
Toronto(Canada), 15 febr. 2023, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Șăitanul
sirian, în ,,Observatorul mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023),
nr. 1167(16 febr.), p. 12;
●Parohia Noastră a reeditat cărțile Părintelui Dumitru Bălașa, Țara
Soarelui Răsare și Marele atentat papal și cartea preotului Dvs. Dicționarul
proverbelor religioase, vol. III.
●Parohia noastră a publicat vol. II din cartea preotului Dvs. Aleea cu statui(354 pag.).
Un vechi proverb
românesc spune: ,,Dacă vrei să-l cunoști pe cineva, pune-l într-o funcție mai
înaltă și privește-l de jos în sus!” Rânduiala a fost ca de cele mai multe ori
eu să fiu cel mai de jos și să privesc în sus la cei zugrăviți în paginile
volumelor de față, așa încât am avut prilejul să observ aspecte deosebite,
unele relatate aici pentru prima dată, care au pus într-o altă lumină, de cele
mai multe ori mult mai obiectivă, oamenii și faptele lor. Nu am avut în
obiectiv să critic pe cineva, să hulesc sau să laud fără rost; am descris doar
felul cum s-au purtat cu mine, cum mi-au vorbit, cum s-au manifestat, cum i-am
înțeles. Se poate întâmpla ca în unele cazuri aspectele pe care le scot la
lumină din psihologia și mentalitatea, din comportamentul unor oameni să-i
coboare de pe niște statui oficiale pe care fuseseră așezați. Am spus adevărul
și nimic mai mult. Sunt multe dezvăluiri din viața unor oameni, pozitive sau
negative, care-i fac pe unii să urce pe socluri binemeritate, iar pe alții să-i
doboare. Portretele zugrăvite în paginile de față ajută cititorul să înțeleagă
că nu toți cei de pe socluri sunt statui de bronz sau de piatră, ci unii sunt
scânduri vopsite sau, de ce nu, vălătuce de paie. Asta-i viața! În paginile
acestei cărți întâlnim oameni de seamă ai culturii românești, precum Nicolae LUNGU, Mitrop. FIRMILIAN, Patr.
JUSTINIAN, Prof. Dr. Pătru MEILĂ, Prof Dr. Wolfgang MIEDER, Patr. JUSTIN, Prof.
C. NEGREANU, C. S. NICOLĂESCU-PLOPȘOR, Pr. Gh. PASCHIA, Acad. Șt. PASCU, Adrian
PĂUNESCU, Arhim. Teofil PÂRÂIANU, Mitrop. Antonie PLĂMĂDEALĂ, Prof. Mihai
RĂDULESCU, Prof. C. RĂDULESCU-MOTRU, Prof. I. I. RUSSU, Hakim Mohammed SAID,
Arhim. Iuliu SCRIBAN, Dr. Artur SILVESTRI, Prof. Norman SIMMS, Nichita
STĂNESCU, Pamfil ȘEICARU, Pr. Prof. N. ȘERBĂNESCU, ȘTEFAN CEL MARE, Maria
TĂNASE, Cristina ȚOPESCU, Vasile VETIȘANU, Ion VIDU, Grigore VIERU, Tudor VLADIMIRESCU, Mitrop. Nestor VORNICESCU,
Arhiep. Pimen ZAINEA, Gh. ZAMFIR, și mulți alții. Unii dintre ei se
destăinuiesc, scoțând la lumină pagini biografice unice. Materialul inclus în
volumele de față zugrăvește nu numai personalități, oameni, ci și epoci mai
apropiate sau mai îndepărtate. Sunt multe amănunte inedite de acest gen, care
se pot constitui într-un document memorialistic inestimabil.
*
Zâmbete. ☺Soţia e obligată
să-i dea de mâncare soţului, deoarece, conform Tratatului de la Geneva, orice
prizonier are dreptul la o masă caldă; ☺,,- Ce limbi străine învăţaţi voi la
şcoală?” ,,- Engleza, franceza, chimia
şi matematica!” ☺Turistul într-un sat din Ardeal: ,,– Auzi, bade, în satul
ăsta, unde faceți voi palincă?” ,,–
D-apăi, domnule dragă, vezi dumneata biserica aia?” ,,– Da!” ,,– No, numa acolo
nu!” ☺Înainte de Facebook numai familia
ta ştia că eşti prost. Acum știe toată lumea. ☺Numai în limba română poate fi
întâlnit un asemenea grad de rudenie:O mamă de bătaie, soră cu moartea!
*
Excursii-pelerinaje.
Joi, 23 martie, vom organiza o
excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin-Bârda-Motru-Tg.
Jiu-Mănăstirea Vișina-Mănăstirea Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea
Prislop-Mormântul Părintelui Arsenie
Boca-Sarmisagetuza-Caransebeș(catedrala)-Mănăstirea Teiș-Mănăstirea Piatra
Scrisă-Orșova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Costul: 60 lei/persoană.
*
Program. În cursul lunii
Martie avem următorul program de slujbe: 1 Mart.(sfințirea
apei/semințelor și pomenirea morților la Bârda, la ora 8.30; sfințirea
apei/semințelor și pomenirea morților la Malovăț, la ora 10; slujbă de seară la
Bârda, la ora 17); 2 Mart.(spovediri și împărtășiri la biserică și în
sat la Bârda, dimineața; slujbă de seară la Malovăț, la ora 17); 3 Mart.(spovediri
și împărtășiri la biserică și în sat la Malovăț, dimineața; slujbă de seară la
Bârda, la ora 17); 4 Mart.(Malovăț-Bârda); 5 Mart.(Bârda); 11
Mart.(Malovăț-Bârda); 12 Mart.(Malovăț); 18 Mart.(Malovăț-Bârda);
19 Mart.(Bârda); 25 Mart.(pomeniri dimineața, la Bârda; slujbă la
Malovăț); 26 Mart.(Malovăț). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu