Ion Măldărescu - Teritoriul românesc între interesul străin și dezinteresul național (3)

 

Teritoriul românesc între interesul străin și dezinteresul național (3)

Ion Măldărescu

25 Februarie 2023

 

Țară lăsată de izbeliște

 

Din nefericire pentru România - așa cum anticipam și în articolul anterior - situația referitoare la ceea ce se întâmplă în Delta Dunării se complică, cu fiecare zi în adaos. Ucraina, detașată de orice avertizare și complet nepăsătoare la firavele intervenții ale reprezentanților noștri, plusează în continuare, aruncând pe piață niște motivații, în care nu a crezut niciodată. Nu cred nici alții, dar le acceptă fără împotrivire și intervin. Intervin în  defavoarea României.

 

Da, Delta Dunării este în pericol. Nu așa însă cum lasă Partea ucrainiană lasă să se înțeleagă și cum recepționează deformat Partea română. Căci - ca de fiecare dată - prim-ministrul bâjbâie, miniștri de resort se eschivează, iar Președintele încă nu se pronunță. Cugetă, analizează, așteaptă, căci vorba proverbului „și așteptarea este înscrisă în legile omenești!”. Numai că, ceea ce se petrece sub ochii indiferenți ai mai marilor noștri, ca și ai puternicilor „prieteni”, pentru România riscă să devină o mare problemă.

 

Cum se va rezolva?! Dacă cineva mai are vreo îndoială, nicicum. Adică, potrivit vox populi: „câinii latră, ursul merge”. De astă dată, navighează, chiar dacă împotriva unui curent care, în scurt timp, va deveni o briză românească, care va mai adia olecuță, înainte de a se disipa în ceața în care a fost România împinsă, cu decenii în urmă. După care, situația se va „normaliza”. Ce fac în acest timp organismele, în care ne-am înghesuit și noi? Nimic. Căci, pentru cine mai crede că în zonă sunt doar interese ucrainiene, le-o spunem clar: se înșală amarnic. Aici, altfel de interese se derulează. Și, vrem ori nu vrem să acceptăm, acestea fac parte dintr-un altfel de plan, stabilit cu mult timp înainte. Sau, este cineva chiar atât de naiv, încât să creadă că stă în puterea Ucrainei - cu deosebire în actuala conjunctură – să arunce atâta grămadă de dolari, în albia care se adâncește și se lățește, pe zi ce trece?! Fals, fals și de neimaginat consecințele, care se vor răsfrânge nu numai asupra Deltei, ci asupra întregii Românii.

 

Da, în timp ce încă se tergiversează și se menajează problema, ursul înoată, navighează cum îi convine lui, căci o face în propria-i albie, chiar dacă lăturile se aruncă hăt departe, până peste malurile românești. Ce tratate internaționale, care acorduri s-au încălcat?! Asta este valabil pentru neisprăviții, care încă se mai încred în forța dreptului, astăzi, când cu toții suntem martori la dreptul forței. Numai cine nu vrea, nu vede ce se întâmplă, cu adevărat, în arena internațională, când în fața leilor au fost aruncați iepuri. Dar, noi nu insistăm, mai mult decât se cuvine, așa, din teama de a nu deranja cumva. Pe cine, anume? Nu mai este cazul să exemplificăm. Oricum, ca în oricare altă asemenea ipostază, României i se recomandă mult tact și comprehensiune. Și, în aceeași notă conciliantă, Comisia Europenă ne asigură ferm că „ar aprecia feedbackul României cu privire la propunerea Ucrainei de a adăuga estuarele Chilia și Bâstroe la rețeaua TEN-T” . Cum vi se pare o astfel de poziție? Favorabilă României, în niciun caz.  De urmare, pentru a nu escalada dincolo de interesul major, să-i dăm crezare ministrului nostru de Externe și să acceptăm, cu capul plecat, că: „E o situație excepțională, pe care am tratat-o ca atare. Înțelegem astfel să sprijinim Ucraina într-un moment extrem de dificil”. Da, și noi înțelegem asta, dar până la un punct.

 

Dacă în privința UE nu aveam nicio îndoială, în ceea ce-i privește pe decidenții României, le-o spunem, categoric: Domnilor este prea mult! Înțelegem cu toți greutățile cu care se confruntă un stat vecin și, ca oricărui vecin, i-am sărit în ajutor – deși, în cazul Serbiei, altfel am reacționat –  că așa ne îndrumă educația, credința și civilizația asumată în secole. Dar, ceea ce se întâmplă, acum, în relația cu Ucraina, depășește orice accept și frizează, nu numai bunul simț, ci însăși rațiunea termenului consacrat de bună vecinătate.

 

Domnilor conducători ai României, dați dovadă de un dram de patriotism și ieșiți cu demnitate din carapacea în care v-ați ascuns ori ați fost împinși și demonstrați tuturor că România este o țară demnă și face cinste strămoșilor săi. Ori, vă temeți!? Tot ce se poate și, pe de-a întregul explicabil, când ai în țară o armată de circa 10.000 de soldați străini. Străini de țara, care le suportă subzistența, cu atâta generozitate, în considerarea ajutorului de care trebuie să beneficieze Ucraina. Străini însă și de interesul românesc, care niciodată nu le va deveni obiectiv fundamental.