Poezia zilei, Ilie Constantin, n. 1939
~*~
Neguţătorul de săbii
I.
Demult, într-o cetate fără vreme
Trăia un om ciudat, un neiubit,
Pe care-l pomeneau cumplit blesteme
Şi bănuieli îl ocoleau cumplit.
Neguţător de săbii şi pumnale,
Străin de toţi, însingurat, uituc,
Prin larme de bazar călca agale
Cu urme tăinuite sub papuc.
Şi faţa lui se întorcea-n uitare,
Fără de văz, în sine navigând,
De parcă asculta fără-ncetare
Rostit de mii de voci acelaşi gând.
La început cătare-avu destulă
Negoţul lui, şi nesecat dever,
Jur împrejur cetatea nesătulă
Cerea surâsul spadelor, sever.
Şi luptători pieriseră-n tăişe,
Copiii celor morţi creşteau bărbaţi.
Doar omul cu privirile piezişe
Sta neschimbat prin mulţii ani schimbaţi.
Din vârsta lui oprită, nefirească,
Un cerc de teamă se lărgi treptat
În preajmă, năzuind să se lărgească
De parcă timpul s-ar fi depărtat.
Ei blestemau fiinţa lui, neruptă
De nici-un semn şi fără-ncovoieri
Şi-l bănuiau de mult că se înfruptă
Din roade care nu cresc nicăieri.
Şi ce putea să fie acea hrană
Ce-l veşnicea? Nu anii lungi, rămaşi
Din vieţi de tineri fără de prihană
Adăugaţi la viaţa lui – urmaşi ?
…Sta printre panoplii neguţătorul
Rememorându-şi straniul destin.
Trecutul se-ncâlcea cu viitorul
Şi însuşi se pândea ca pe-un străin.
Scribul subteran
Dintr-un garaj subpământean din Paris
mă uit la cer
şi-mi vorbesc într-un amestec de limbi
ca un aievea turn al lui Babel.
Iată-mă sub cerul cel mai nebun
cel mai nestatornic din lume,
unde norii au ancore lungi -
aruncate la întâmplare, ele se înfig
adânc în inimă, pe totdeauna.
Visele nu vor să mă urmeze,
zăbovesc în trecut.
Totul mă sfâşie aici, trecutul
e o fiară la pândă, care tot sare
spre săracul, subteranul şi bolnavul de orgoliu -
aiuritul scrib în aşteptare.
~*~
Ilie Constantin
(din Poezia românească din exil, Ed. ICR,
2006)
SURSA: http://ilazu.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu