Pe
urmele luptei de la Posada (1330). Izbânda lui Basarab I la Turnul lui Doancă
Dr.
Constantin Ioniţescu
24
Aprilie 2024
- Complexul funerar de la Titești (Țara Loviștei) -
Vâlcea, ridicat de Voievodul Basarab I după lupta de la Posada (1330),
desfășurată pe Valea Băiașului, în dreptul Turnului lui Doancă.
- Zidul de piatră și bazinul de apă de pe Turnul lui
Doancă.
Aici a fost o cetate, folosită de Basarab I, pe care
maghiarii au consemnat-o ca Cetatea de sub Arghiș.
Istoricul Plonez Maciej Strijkowschi, în anul 1575, a
trecut prin Țară Loviștei și a consemnat că a văzut locul luptei dintre Carol
Robert de Anjou și Basarab I, loc pe care cavalerii Maltezi au ridicat trei
stâlpi de piatră, pe care există o inscripție chirilică referitoare la
evenimentele din 1330. „... Carołus Węgierski kroi, gdy bez przyczyny podniósł
woyne na Bazarada hospodara Multanskiego, porazon iest fortelem na glowe od
Multanow y Wolochow, tak, iz w maley drużynie ledwo sam kroi z pogromu ubiezal
do Wegief. Na tym mieyseu gdzie bitwa była hospodarowie Maltańscy monaster
zmutowali i slupy murowane trzy z kamienia postawili, ktorem ia sam widział
roku 1574 z Turek iadac, za Giurgieciem miasteczkom, dwa dni chodu od Sybinova
miasta Siedmigrockiego, idąc przez góry ...”.
Traducere:
„Carolus al Ungariei taie, când fara motiv a ridicat
un razboi pe Bazaradul lui Hospodar Multanski, este lovit de o smecherie în cap
de la Multani ți Volochs, astfel încât într-o echipă mică, abia taie de la
destrama la Wegief. În acest loc unde a avut loc bătălia, hospodarii maltezi au
mutat mănăstirea și au ridicat trei stâlpi de cărămidă din piatră, pe care eu
însumi i-am văzut în 1574 de la turci, urmând Giurgiec până la orașe, la două
zile de mers de Sybinov, orașul Transilvaniei, plimbare prin munți”.
Interpretarea inscripției a fost făcută de dl. prof. George Voica, din care
reiese că în luptă a murit un băiat al voievodului Basarab I. Pe un stâlp de
piatră este consemnată, pentru prima dată în România, existența voievodului
Tihomir (Radu Negru Vodă), și a voievozilor Litovoi și Seneslau”.
Radu Negru Vodă, primul voievod al Țării Romănești,
consemnat în Letopisețul
Cantacuzinesc și atestat de către voievodul Basarab I,
după Lupta de la Posada, 1330 Negru Vodă a fost un bun conducător, urmat de
popor atunci când a trecut Munții Carpați pe Valea Dâmboviței, la Câmpulung, în
1290, fiind forțat de împrejurările timpului. Concluzia o tragem din
Letopisețul Cantacuzinesc și din istoria cu sasul Laurențiu, ce a fost comite
de Câmpulung.
„Atunce s-au ales dintr-înșii boieri carii au fost de
neam mare.Și puseră banoveții un neam ce le zicea Basarabi să le fie lor cap
(adecă mari bani) și-i așezară întâi să le fie scaunul la Turnul Severinului,
al doilea scaun s-au pogorât la Strehaia, iar al treilea scaun s-au pogorât la
Craiova. Și așa fiind multă vreme au trecut tot ei, oblăduind acea parte de
loc. Iar când au fost la cursul anilor de la Adam 6798 (1292), fiind în Țară
Ungurească un voievod ce l-au chemat Radu Negru Voievod, mare herțeg pre Amlaș
și pre Făgăraș, ridicatu-s- au de acolo cu toată casa lui și cu mulțime
noroade: rumâni, papistași, sași, de tot felul de oameni, pogorându-se pre apă
Dâmboviței, început-au a face țară noao. Întâi făcut-au orașul ce-i zice
Câmpulung. Acolo au făcut și o biserică mare, frumoasă și înaltă. De acolo au
descălecat la Argeș și iară au făcut oraș mare și și-au pus scaunul de domnie,
făcând curți de piatră și case domnești. Iară noroadele ce se pogorâseră la
dânsul, unii s-au întins pre sub podgorie, ajungând la apa Siretului și până la
Brăila, iar alții s-au întins în jos, peste tot locul, de au făcut orașe și
sate până în marginea Dunării și până la Olt. Atunci și Basarabeștii, cu toată
boierimea ce era mai nainte peste Olt, s-au sculat cu toții de au venit la Radu
-Vodă închinându-se să fie subt porunca lui și numai el să fie peste toți
stăpânitor. Și de atunci s-a numit de-i zic Țara Românească. Iar titulușul
domnului s-a făcut precum s-arată mai jos: Întru Hristos, Dumnezeu, cel bun
credincioși cel bun de cinste și cel iubitor de Hristos și singur biruitor, Io
Radu Voievod, cu Mila lui Dumnezeu domn a toată țara Românească, dintru Ungaria
descălecat și de Amlas și Făgăraș herțeg”.
Istoricul Dionisie Fotino, în cartea „Istoria generală
a Daciei”, a scris: „După ce Negru Vodă și-a extins domnia sa peste Țeara
muntenească, a venit la dânsul Banul Craiovei (din familia Basarabilor), și s-a
închinat și supus de bună voie, iar Negru Vodă a lăsat pe Banul Craiovei
autonom în cârmuirea celor cinci județe și i-a conferit vargă de argint ce ne
înfățișează, paloșul și varga lui Hermès, ca însemne naționale ale puterii și
demnității suverane a Domnilor Țerei Românesci”.
Voievodul Basarab I, fiul și urmașul la tron, a
continuat întărirea și dezvoltarea țării cu
diplomație, înțelepciune și luptă, dezvoltând
relațiile cu vecinii din jur. Amândoi voievozii au cunoscut bine teritoriile
țării Românești, fapt reieșit după Lupta de la Posada, desfășurată în Țara
Loviștei, cucerită de ei, în 1311 de la urmașii contelui Conrad de Tălmaci. Pe
Valea Băiașului s-a desfășurat Lupta de la Posada, zonă binecunoscută încă din
timpul când împăratul Traian a pătruns, pe Valea Oltului în Dacia, ocolind
Muntele Cozia, pe la Radăcinești, apoi a pătruns spre Olt, pe această vale, ajungând
la Rasovița, unde a construit trei castre. În această zonă a întâmpinat
orezistență din partea dacilor ce aveau o cetate pe o înaltă stâncă numită
„Turnul lui Doancă”, scenă redată și pe Columna lui Traian, metopa LVIII.
Studiu făcut și publicat de istoricul arheolog Teohari Antonescu în 1910.
Reminiscențe ale cetății se găsesc și azi, ziduri de apărare, bazin de apă, pe
așa numitul Turn al lui Doancă.
Voievodul Basarab I, cunoscând locul, atât topografic
cât și strategic, l-a atras în luptă, pe acest loc, pe regele Ungariei, cu
colosala lui armată, căruia nu i-a lăsat nici o șansă de scăpare, motiv pentru
care l-a avertizat că, dacă pătrunde în țară cu armata, nu va avea scăpare.
Timp de pregătire a avut destul pentru a construi o ambuscadă, după cum a scris
istoricul polonez Maciej Strijkowschi, în 1575, ce intenționat a trecut prin
această zonă.
Voievodul Basarab s-a folosit de cavaleria lui de
circa 3000 de călăreți pe care i-a avut cu el în Bulgaria, la solicitarea
țarului Mihail Șișman, în iulie 1330, și de valahii din țară, localnici de pe
valea Oltului, Țara Loviștei, zona Argeșului și a Vâlcii, precum și tătarii
„Alani” existenți în zonă, și care au lăsat numele de localități precum „IAȘI”
de lângă Curtea de Argeș, cât și lângă Târgu Jiu.
Azi, publicând aceste note (spre stupoarea multor
istorici din toate timpurile), doresc
să spun că cetatea Arghiș a fost consemnată în
diplomele eliberate de cancelaria lui Carol Robert de Anjou, pe locul unde s-a
desfășurat lupta, și de unde cavalerul Baco, cu oamenii lui, a sosit în acest
loc, pe Valea Oltului, la chemarea voievodului Toma, reușind să-l scape pe
regele Carol și câțiva oameni, din acest iad al războiului.
Ambasadorul Baco, cavaler fiind, cunoștea bine zona,
deoarece el, înainte de aceste
evenimente, a mai fost în misiuni la Basarab, de la
Curtea de Argeș, precum și la voievodul Bogdan, fiul lui Micula de la Râmnicul
Vâlcea, după cum reiese din documente.
Această cetate există cu adevărat încă din timpul
împăratului Traian, ea purtând în popor numele de „Turnul lui Doancă”,
localizată pe Valea Băiașului, la circa 5 km de vărsarea răului în Olt, în
dreptul mânăstirii Cornet. În apropriere, romanii au construit trei castre la
Copaceni, Racovița.
Voievodul Basarab, în memoria valahilor morți în
luptă, precum și a fiului său Tugomer-Tihomir (numele bunicului), la Posada, a
ridicat un complex funerar în aproprierea castrului roman de la Titesti, pe
vechea cale a lui Traian. Aici primiseră loc de găzduire refugiații cavaleri
templieri din Transilvania după ce ordinul Cavalerilor Templieri fusese scos în
afara legii de către Papa Clement al V lea și regele Franței, Filip cel Frumos.
Totodată, a ridicat în memoria voievozilor Litovoi, Seneslau, și probabil
Bărbat (literă pierdută atunci când s-a descoperit piatra), precum și a
voievodului Tihomir, tatăl lui.
Numele voievodului Tihomir-Tugomer apare notat de două
ori pe placa de piatră, în rândul 4, apare ca voievod (Țar) ...[slavă țarului
Tihomir], iar în rândul 5, pe placa de piatră,sub forma epigrafică, apare un
coif în fața literei T („Tihomir”), adică decedat.
Aceste înscrisuri se pot vedea pe ilustratele redate
mai sus. Pe primul stâlp de piatră este consemnată existența Munteniei ca țară
[Eu Basarab, voievodul Munteniei], fiind unicul document scris în sec. XIV, sub
formă epigrafică, în concordanță cu cele consemnate în Letopisețul
Cantacuzinesc. Aceste documente ne arată că în luptă a murit prințul moștenitor
al lui Basarab I, Tihomir-Tugomer, („Slavă lui Tugomer Basarab, slavă în
veci!”). Este scrisă litera „g” în chirilică și o cruce deasupra, și litera „l”
în chirilică, adică leat. De menționat faptul că înscrisul de pe aceste pietre,
cu litere chirilice, a fost studiat în anul 1971 de către prof. univ. Damian
Bogdan, slavist, cu o bogată experiență, și publicat în revista „Studii
vâlcene”.
Cavalerul decedat în Lupta de la Posada a fost
înmormântat la Curtea de Argeș, în sarcofagul din Biserica Domnească, Mormântul
nr.10.
În 1920, în urma săpăturilor arheologice din Biserica
Domnească „Sf. Nicolae”, prof. Virgil Drăghiceanu și prof. Nicolae Iorga au
descoperit un sarcofag intact, în care își doarme somnul de veci un tânăr
cavaler cu părul castaniu, al cărui craniu prezintă semnele unei puternice
lovituri în frunte, îmbrăcat ca un prinț, cu multe inele de aur, o pafta de aur
la brâu, precum și nasturi de aur la veston, cu stema basarabilor.
Paftaua, consider că reprezintă un dar de logodnă,
primit de tânăr înainte de război,
reprezentând un castel gotic cu doi tineri la balcon,
iar la parter, o doamnă frumoasă cu trup de lebădă, ce pare a le spune
tinerilor „viață fericită, cu mulți copii”. Coafura doamnei seamănă cu cea a
reginei Elisabeta, din alte tablouri pictate în timpul vieții. Paftaua are
simbolurile regale ale Capețienilor.
Evaluare:
IstoriePe urmele luptei de la Posada (1330). Izbânda
lui Basarab I la Turnul lui Doancă
© 2019 ART-EMIS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu