Înviere
Ioan
Miclău-Gepianu: SĂRBĂTOAREA SFINTELOR PAȘTI
PRAZNICE
ÎMPĂRĂTEȘTI
HRISTOS A ÎNVIAT!
”...Cea
mai veche și cea mai însemnată sărbătoare a creștinilor este Paștile, ziua
Învierii Mântuitorului, ”sărbătoarea sărbătorilor”. Data Sfintelor Paști se
schimbă, fiind în legătură cu prima Duminică de după lună plină, ce urmează
echinocțiului de primăvară(…)”.
Cartea
de Rugăciuni, Ediție îngrijită și împodobită de Pr. Al.Stănciulescu-Bârda, Ed.
Parohiei Malovăț, 2006, pag.87
*
ECHINOCȚIU
~*~
Echinocțiul
e balanța Naturii,
Iubit
și veșnic dar,
Când
bunele surori împart lumina lumii
Și-a
timpului hotar.
Egală
e ziua cu noaptea
Pe-ntreg
rotund Pământ,
Iar
cerul își alinie oastea
Pe-un
drum etern și sfânt.
Veghind
la hotare de soare,
Planeta-i
bun soldat
Ce
patrulează în jur cu ardoare,
Pe-orbita
consemnului dat.
Căci
cât de lung e anul,
Când
ziua e mai mare,
Când
noaptea, ca și banul,
Când
stabil preț nu are.
Un
echinocțiu social,
Divinul
să ne dea,
Balanță-n
habitatul mondial am vrea
Și-al
vieții drag de-apururea să stea!
~*~
Ioan
Miclău-Gepianu
RUGĂCIUNE
CĂTRE MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS
ȘI SFÂNTA SA MAICĂ, FECIOARA MARIA!
~*~
”Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, lăudat este numele Tău
și
al Sfintei Tale Maici Născătoare de Dumnezeu Fecioara Maria în întreaga Lume.
Eu cânt și mă veselesc de Sfănta Înviere și Paștile de azi, nădăjduind la marea
mila TA, spre iertarea păcatelor lumii, știute sau neștiute”. Amin!
”Prea
Sfântă Născătoare de Dumnnezeu, Fecioară Maria, lăudat fie deapururi numele Tău
și a Fiului Sfânt Iisus Hristos Dumnezeu. Eu cânt și mă veselesc de Sfânta
Inviere a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu nădejdea în suflet a-mi da și
mie bucuria vieții mele prin lumina cea îndreptătoare spre calea cea adevărată
a dreptei credințe”.
~*~
Ioan
Miclău-Gepianu
FLORIILE
de
Vasile Alecsandri
Iată
zile-ncălzitoare
După
aspre vijelii!
Vin
Floriile cu soare
Și
soarele cu Florii.
Primăvara-ncântătoare
Scoate
iarba pe câmpii,
Vin
Floriile cu soare
Și
soarele cu Florii.
Lumea-i
toată-n sărbătoare
Ceru-i
plin de ciocârlii.
Vin
Floriile cu soare
Și
soarele cu Florii.
Păcat,
zău, de cine moare
Și
ferice de cei vii!
Vin
Floriile cu soare
Și
soarele cu Florii.
Copiliță,
nu vrei oare,
Nu
vrei cu mine să vii,
Când
Floriile-s cu soare
Și
soarele cu Florii?
Să
culegem la răcoare
Viorele
albăstrii?
Hai!
Floriile-s cu soare
Și
soarele cu Florii.
Eu
ți-oi da de orice floare
Mii
de sărutări și mii.
Hai!
Floriile-s cu soare
Și
soarele cu Florii:
Iar
tu, dulce zâmbitoare,
Te-i
face că te mânii,
Hai!
Floriile-s cu soare
~*~
ÎNVIEREA
de
Mihai Eminescu
Prin
ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al
morții rece spirit se strecură-n tăcere;
Un
singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise
în tratajul străvechii evanghelii.
Cu-n
muc în mâini moșneagul cu barba ca zăpada,
Din
cărți cu file unse norodul îl învață
Cum
moartea e în luptă cu vecinica viață,
Că
de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada.
O
muzică adâncă și plină de blândețe
Pătrunde
tânguioasă puternicele bolți:
”Pieirea,
Doamne sfinte, căzu în orice colț,
Înveninând
prin însuși izvorul de viețe.
Nimica
înainte-ți e omul ca un fulg,
Și-acest
nimic îți cere o rază mângâioasă,
În
pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A
noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.
Apoi
din nou tăcere, cutremur și sfială
Și
negrul întuneric se sperie de șoapte…
Dousprezece
pasuri răsună… miez de noapte…
Deodată-n
negre ziduri lumina dă năvală.
Un
clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n
altar se uită și preoți și popor,
Cum
din mormânt răsare Hristos învingător,
Iar
inimile toate s-unesc în armonie:
”Cântări
și laude-nălțăm
Noi,
Ție unuia,
Primindu-L
cu psalme și ramuri,
Plecați-vă,
neamuri,
Cântănd
Aleluia!
Hristos
a înviat din morți,
Cu
cetele sfinte,
Cu
moartea pre moarte călcând-o,
Lumina
ducând-o
Celor
din morminte!”
-o-
LA
PAȘTI
de
George Coșbuc
~*~
Prin
pomi e ciripit și cânt,
Văzduhu-i
plin de-un roșu soare,
Și
sălciile-n albă floare
E
pace-n cer și pe pământ.
Răsuflul
cald al primăverii,
Adus-a
zilele-nvierii.
Și
cât e de frumos în sat!
Creștinii
vin tăcuți din vale
Și
doi se întâlnesc în cale
Își
zic: Hristos a înviat!
Și
râde-atâta sărbătoare
Din
chipul lor cel ars de soare.
Și-un
vânt de-abia clătitor
Șoptește
din vazduh cuvintele:
E
glasul celor din morminte,
E
zgomotul zburării lor
Și
pomii frunțile-și coboară
Că
Duhul Sfânt prin aer zboară.
E
liniște. Și din altar
Cântarea-n
stihuri repetate
Departe
pănă-n văi străbate
Și
clopotele cântă rar:
Ah,
Doamne! Să le-auzi din vale
Cum
râd a drag și plâng a jale!
Biserica,
pe deal mai sus,
E
plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga
lume este plină
De-același
gând, din cer adus:
În
fapta noastră ne e soartea
Și
viața ne e tot, nu moartea.
Pe
deal se suie-ncetișor
Neveste
tinere și fete,
Bătrâni
cu iarna vieții-n plete;
Și-ncet,
în urma tuturor,
Vezi
șovăind câte-o bătrână
Cu
micul ei nepot de mână.
Ah,
iar în minte mi-ai venit
Tu,
mama micilor copile!
Eu
știu că și-n aceste zile
Tu
plângi pe-al tău copil dorit!
La
zâmbet cerul azi ne cheamă
Sunt
Paștile! Nu plânge, mamă!
~*~
-
Ca Arhiereu, Iisus Hristos Domnul îi trimite pe Sfinții Apostoli zicându-le:
”Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi”, iar Sfântul
Evanghelist Matei ne spune că, în Galileea, Hristos cel Înviat S-a arătat
ucenicilor și le-a zis: ”Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer și pe pământ. Drept
aceea mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al
Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit
vouă și iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor. Amin”
(Mt.28,18-20). Cu acest mandat au plecat la propovăduire, vestindu-l pe
”Hristos cel Înviat din morți”.
”Altarul
Străbun” – scriere nouă
Melbourne,
Australia
2009
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu