LA
MARGINILE MĂRII
~*~
De
fiecare dată
marea
se-alegea
cu
un cer și mai tânăr,
din
ochii tăi,
când
te prindeam în brațe.
Era
pe vremea
când
soarele
își
plăsmuia flăcările
și
arșița
învăpăindu-și
chitarele.
''Ar
fi totuși timpul,
i-a
zis soarelui,
din
timp de netimp
să
le răsară
luceafărul
ca
spic peste seară.''
Cu
fiecare-nvăluire
dezvăluia
chipul
altui ecou
din
nerostirea noastră.
Ne-a
trebuit
o-ntreagă
zi spre înțeles
că
pentru noi fusese grăirea
despre
cântecul nou
al
buzelor.
La
picioarele tale -
cântecul
meu,
val
după val, dor lângă dor,
sub
luceafăr de spic,
peste
seară,
către
rostirea noastră!
Marea,
la
margini de noi se făcea
din
ce în ce mai albastră
până
la ultimul nor.
~*~
Dumitru
Ichim
Kitchener,
Ontario
Maestre, nu am cuvinte să mulțumesc lui Dumnezeu că în această lume zbuciumată de întuneric, răutate, urât și singurătate ne-a trimis pe îngerii (angelos=trimis) să împartă cu noi. din Pâinea Fiului Său. Sănătate și mulțumim pentru frumos!
RăspundețiȘtergeremulțumim
RăspundețiȘtergerenu are sunet
RăspundețiȘtergere