Ioan Miclău-Gepianu - Povestea Mâinilor + VÂRFUL CU DOR

 

POVESTEA MÂINILOR

 

Motto:

”...Visele sunt rodul activități și emoției ființei, iar munca

o continuare a creației sale întotdeauna necesară”.

Ioan Miclău-Gepianu

 

Povestea Mâinilor

 

~*~

-Oh, ce bună e odihna,

Pe la umbrele de cetini

Ori la plăji muiate-n aur,

Viața ta pe val s-o legeni!

 

Astfel mâinile odată,

Surori dragi, unioniste,

Se Jăleau una la alta,

Că nu pot să mai reziste.

 

Osteneala le sleise,

Stomacul învinuiesc

Că ar fi ca un netrebnic,

Înghițind tot ce muncesc.

 

Așa dar, jalbă făcură

La judecătorul Creier,

Cum că n-au să mai muncească,

Ci-asculta-vor cânt de greier!

 

Creierul de mult căzuse

Cu stomacu-n cârdășie,

Nu stătu, deci, mult pe gânduri,

Ci le-a zis: -Așa să fie!

 

Oh ce bună e odihna,

Pe la umbrele de cetini

Ori la plăji muiate-n aur,

Viața ta pe val s-o legeni!

 

Dar după o bună vreme,

Căci nimic nu-i pe vecie,

Bunele surori se miră:

- Ce am dragă? Cum ți-e ție?

 

- Nu știu dragă, doar privirea-mi

Parcă încețoșată-mi este;

- Ah dar uite eu cum tremur,

Nu-i deloc prea bună veste!

 

Nici stomacu trândăveală,

Nu prea bine se simțește,

Ia ascultă cum se-nvârte

Și de foame chiorlăiește!

 

- Ah, se văicărea stomacul,

Creierul n-a avut minte;

Prea v-am zugrumat, surate,

Cu plăcinte, creierul devine linte!

 

Creierul simțind ocara,

Amețit, privind prin ceață:

- Tu stomac, nechibzuit ești,

Ca și mielul la verdeață!

 

De-azi, cât veșnicia fi-va,

Mâinilor mă declar frate

Și cu socoteală numai,

Mai primi-vei a ta parte!

 

Mâinilor apoi le zise:

-Haideți dragilor de voi,

Să ne înfrățim la muncă,

Să ieșim iar din nevoi!

* 

VÂRFUL CU DOR

 

Bună ziua , munților,

Cu cărări din stânci și flori,

Porți deschideți zorilor,

Căci așteaptă un neam mare,

Să se-nalțe către soare!

 

Bună ziua, crăișor!

Iancule, fecior din munți,

Tu ești acel vârf cu dor,

Ce din fluier chemi în noi,

Duhul bravilor eroi!

 

Viitorul deșteptării

E-al iubirii, sfântă rază,

Cu-a lor vărfuri până-n ceruri

Munții noștri aur poartă,

Iancule, ne-adu aminte,

C-am cerșit din poartă-n poartă!

 

Și nu vrem să cerșim iar,

Ci pe-a noastră sfântă vatră,

Pe al Patriei altar,

Să zidim o viață bună,

Toți, din suflet și din har!

 

~*~

Ioan Miclău-Gepianu