MARIAN ILIE - Frumos am îmbătrânit

 

Frumos am îmbătrânit

- e-cantopoem -

 

 

Frumos îmbătrâneam deja, Doamne

copil adăstând fără teamă la

umbra Cuvântului Facerii Tale -

un sunet fără început și sfârșit

prăvălindu-se-n sufletul meu

precum o cascadă la care-alergam

să respir Armonie

supus majestuos Vrerii Tale

doar mie și fraților mei întru Ceru-Ți

știută  cumva arătată de Tine

când înmuguream

sub ferestrele lumii...

 

Totul era o poveste în verdele

verde din alte tărâmuri  cu magi

deghizați în copii intuindu-și

durerile de mai târziu

ca-ntr-un cântec anevoios de

singurătate depănată  așa  la o cană

cu vin lâng-o moară țesută endemic

pe-un râu

 

http://www.youtube.com/watch?v=Mb3iPP-tHdA

 

Cum mângâie, Doamne-Armonia-Ți

- timid  lunecos  ca lumina

când somnul îl curmă  cu

altă visare-n cuvintele altei limbi

simplu  sfios  precum eu

sub ferestrele Tale-nfloream…

 

Prin cârciumi  singurătăți

despletite și oacheșe

întindeau  spre meseni

buze reci de pahar

din care atinșii sorbeau

spirit frapat cu iluzii

în lungi ritualuri barbare

 

Și eu înfloream  cu cerul

cu stelele  noaptea  balsam

așternându-mi pe simțuri

parabola Armoniei

 

http://www.youtube.com/watch?v=wvu27EQ1r3s

 

Uimește și mângâie - bucură

cascada aceasta ce mă inundă

sub apele căreia timpul

trece prin mine precum pe

deasupra ar trece o pasăre…

 

Nu știu cine și când m-a furat

din copilăria aceea frunzoasă

poate valul eternului fluviu

să mă fi luat-dus-revărsat

întru marea cea mare  de unde

acum mă tot uit înapoi

regăsind și în mine și-n jur

Armonia

 

http://www.youtube.com/watch?v=St6jyEFe5W

 

Frumos am îmbătrânit

Doamne, frumos !

 

~*~

MARIAN ILIE