Ioan Gionea - HORA CĂLUGĂRILOR

 

HORA CĂLUGĂRILOR

 

Ca tot românul crescut şi educat în regimul communist, am îndrăgit să ascult,să citesc şi să retransmit  apoi şi altora …bancuri,  acele mici istorioare hazlii,cu umor mai mult sau mai puţin subtil, care ne descreţeau frunţile în acele vremuri mohorâte şi lipsite de orice perspectivă  civilizată… Bancurile au fost şi rămân în continuare o ilustrare a capacităţii recunoscute a românilor de a “face haz de necaz”, în orice situaţie s-ar afla…  

 

În acelaşi timp, bancurile mi-au ridicat şi nişte întrebări, la care nu am putut afla nici până astăzi răspunsuri satisfăcătoare…

 

• Cine sunt autorii de bancuri?
• Unde se spun/publică ele prima dată?
• Cum se difuzează bancurile ?
• Cine şi cum le modifică, ajungâdu-se la mai multe versiuni ale aceluiaşi banc ?
• Cum ajung bancurile să circule concomitent în mai multe ţări şi în limbi diferite?...

 

Nu cred că acest subiect, în ciuda interesului său potenţial, ar putea reprezenta o temă de cercetare pentru o teză de diplomă sau de doctorat, datorită în special lipsei de lucrări de specialitate publicate în acest domeniu…În schimb, cred, că nişte « studii de caz » pentru un număr de bancuri ar fi o posibilitate distinctă …

 

Pe această temă, aş dori să vă împărtăşesc mai jos, ceea ce am trăit personal, legat de procesul de creare a unui banc(şi nu unul din cele mai ortodoxe…)    

 

Lucram pe la sfârşitul anilor 1970 în Bucureşti ,la Ministerul Comerţului Exterior, în  Secţia de Organizaţii Economice Internaţionale. Într-o zi am fost abordat de către un coleg, cu numele de Liviu Păunescu, un expert în grupul  care se ocupa de Acordul GATT. El m-a întrebat:

 

-          Nelule, tu ai auzit istoria despre “Hora Călugărilor”?

 

Nu mi-am dat seama imediat dacă Liviu vorbea serios sau era pus pe glumă şi cum am avut întotdeauna un complex al lipsei de cunoştinţe în cele duhovniceşti, am răspuns precaut:

 

-          Nu, Liviule, din câte pot să-mi amintesc nu am auzit aşa ceva...

-          Atunci, ascultă...Se spune că la un schit de călugări, la miezul nopţii, toţi călugării ies în pielea goală în curtea schitului, aşezaţi în şir indian, fiecare cu mâinile sprijinite pe şoldurile celui din faţă şi încep să avanseze ţopăind în ritm...regulat ca într-o formă de horă ... După câteva momente, călugărul din fruntea şirului strigă:

 

„ Astă horă nu e bună

         C-ai in c..., dar n-ai în p...”  

 

La scurt timp, călugărul aflat la coada şirului, a strigat şi el:

 

„ Strângeţi hora , nu fiţi hoţi

Să ne intre-n c... la toţi...” 

 

Imediat, Liviu, cu un zâmbet triumfător  m-a intrebat:

- Ei, ce zici, Nelule, nu-i aşa că e bun bancul ?

Destins deja din momentul de cumpănă, i-am răspuns:

- Liviule, nu e rău, dar după parerea mea, bancul tău pare a fi cam...incomplet...

Liviu se uită la mine precum elevul, care primeşte comunicarea că a trecut examenul de admitere, dar...fără loc...

- Cum adică, incomplet?

- Vezi tu, bancul nu menţioneză nimic despre călugării de la mijlocul şirului...

- Păi, e de înţeles că ei nu ar avea ...nemulţumiri...

- Dar, totuşi, un călugăr... mijlocaş trebuie să exprime o opinie şi să strige şi el ceva...

- Şi ce ar putea să strige?

 

Cu facilitatea mea de a rima, dobândită in cursul liceului şi exersată în calitate de textier al brigăzii MCE la ...”Cântarea României”, am improvizat pe loc un distih:

 

- Cred că un călugăr din mijlocul şirului, ar putea să strige astfel:

 

            „ Hora merge bine-aşa

            Nu schimba...poziţia!”. 

 

Liviu a izbucnit în hohote de râs...În următoarele două zile, bancul „reformat” a făcut înconjurul ministerului...Ca să-i dea o tentă juridică completării mele la „Hora călugărilor”, Liviu a intitulat-o ...”Amendamentul Gionea”...

............................................................................................................................................................

Vă îmbrăţişează colegial (era cât pe ce să spun...călugăreşte)...

  

Ioan Gionea

DESPRE NUME DE VINURI...

La celebrarea aniversării zilei mele de naștere, în urmă cu câteva săptămâni, am primit din partea unei invitate o sticlă de vin australian cu un nume neobișnuit: "CATAMONGSTPIGEONS ".Pe card-ul atașat, invitata s-a scuzat că nu testase vinul anterior (deci nu-i cunoștea calitatea), dar că l-a ales datorită numelui foarte pitoresc.

Recent am dat și eu peste un nume de vin australian care m-a intrigat.

"POET'S CORNER".

Mintea mea, calată pe jocuri de cuvinte epigramatice, mi-a sugerat să propun o schimbare de numa a vinului din urmă, prin adăugirea unei litere suplimentare, care să conducă la...

"POET'S... CORONER".

 

Vă place?

Gionea

 

 

EXCELENTA INTERVENTIE, Ben