Chestiunea
HuuU.E. și legiferarea minciunii
Marian
Ioan
16
Aprilie 2024
Pericol!
Ne paște un mare pericol! Nici n-am curaj să-l
definesc, dar rezultă de la sine. Citez din presa on-line din 10 aprilie 2024:
„Preşedintele Klaus Iohannis a declarat că România trebuie să intensifice
eforturile pentru a consolida rezerva de personal militar, pentru a revitaliza
industria naţională de apărare şi pentru a moderniza infrastructura de
transport”.
Trec peste chestiunea cu revitalizarea industriei de
apărare căci știe oricine că pentru ca o industrie să existe și să lucreze e
nevoie de meseriași și personal tehnico-ingineresc. Iar nici ingineria, nici
vreuna dintre meserii, nu sunt specialități militare ca să zici că ai nevoie de
personal militar ca să revitalizezi industria de apărare. Militarii definesc
caracteristicile tehnicii militare care trebuie fabricată, dar producerea
efectivă nu impune grade pe umerii producătorilor.
Nu pot trece, însă, peste chestiunea modernizării
infrastructurii de transport. Este inacceptabil așa ceva! Pentru că, în
România, s-au mai modernizat drumuri, poduri, căi ferate cu militarii, dar ăia
erau comuniști, nu?! Chiar au fost codamnați, blamați, de diverși jurnaliști
capitaliști democrați, civilizați, precum nimicul acela numit mihai giurgea (cu
litere mici).
Păi, ce facem, tovarășe președinte provenit din
profesor de meditații în domeniul escrocheriilor imobiliare și al traficului de
copii, ne întoarcem în comunism? Ăsta e pericolul ce ne paște.
Fuuugiiiți! Ei, unde!? În Ucraina, unde dracu'. Că, la
sparanghel încă nu s-a dat drumu', americanii nu ne primesc fără viză, iar
italienii și spaniolii și-au făcut plinul la femei de serviciu.
Cerere către HuuU.E.
Am mai descris situația din cartierul meu, unde, la
tot pasul se vorbește ucraineană, dau peste vânzătoare care nu știu românește,
numai ucrainește. Dau peste profesori/profesoare/medici ucraineni. Cartierul în
care pe zidurile niciunei școli nu este nici-o inscripție, cu excepția unei
școli aflate față în față cu Primăria Sectorului 3, pe care scrie mare „Slava
Ucraina!”.
În acest context, având în vedere că, în curând,
românii îi vor alege pe cei pe care-i vor trimite la HuuU.E., de unde nu vor
mai da socoteală niciunui român pentru ce fac acolo, formulez o cerere către
HuuU.E., cu speranța că un ales al românilor o va duce acolo.
Cererea mea sună așa:
„Dezonorantă HuuU.E.,
Te rog să dai dispozițiile necesare, astfel încât, în
România, să se înființeze urgent «Universitatea Națională Română de Limbă
Ucraineană».
Pentru finanțarea construirii acestei universități,
guvernul României va tripla taxele și asigurările de sănătate ale românilor,
căci ale ucrainenilor vor rămâne tot gratuite, și se va tăia din fondurile
alocate pentru repunerea în funcțiune a canalelor de irigații, (că alea erau
comuniste)”.
Cam atât. Cine cunoaște vreun pretendent românesc la o
funcție de europarlamentar este rugat să-i înmâneze această cerere.
Legiferarea minciunii
Iată ce zice deputatul U.S.R. Emanuel Ungureanu din
Parlamentul României, conform presei on-line din 13 aprilie, referindu-se la o
afirmație a ministrului sănătății, care se întreba de ce o fi fost anonimă
reclamația cu privire la situația din secția A.T.I. a spitalului „Sf.
Pantelimon”: „El nu a înțeles nimic din ceea ce ar fi trebuit să fie legea
avertizorului de integritate. Noi cetățenii care nu avem acces pe o secție ATI
închisă trebuie să știm că dacă se întâmplă acolo probleme, persoana care reclamă
problema este protejată de lege, este protejată de eventuale reacții venite de
la cei care ar putea să facă abuzuri. Problema lui era de ce e anonimă sursa”.
Car’va’zică, acest tovarăș deputat, susține că
adevărul nu trebuie să fie asumat de cel care-l spune. În mintea lui, dar și în
caracterul lui, integritatea presupune să-ți ascunzi numele. Altminteri, dacă
spui adevărul și-ți declini identitatea nu e bine. Pentru mine, este evident că
se dorește favorizarea minciunii. Căci, anonimii vor spune ceea ce li se
comandă de cei care-i instalează acolo unde au ei nevoie și nimeni nu va mai
putea să-i la întrebări. Ceea ce prezintă asemenea specimene nu va fi adevărul
obiectiv, ci „adevărul dorit/comandat”.
În mod evident, și medicina, ca și sportul, ca și
învățământul, ca și milităria, s-a politizat. Acuma nu mai sunt nu știu câte
mii de membri de partid care împrăștie lozinci, ci sunt milioane. Iar lozincile
pe care le împrăștie nu mai sunt ale unui partid, ci ale multor partide și ale
multor oengheuri. Căci, acum, împrăștiatul de lozinci a devenit preocupare de
bază a foarte multor români.
Adevărul este că nu se dorește evidențierea
adevărului. Dacă s-ar dori, cei care ar devoala adevărul ar fi premiați, nu
ascunși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu