AnnaNoraRotaru - CRÂNGULE ÎNDURERAT....

 

CRÂNGULE ÎNDURERAT....

AnnaNoraRotaru

 

 

~*~

 

Cumva auzi, Crângule, cum suflă vântul ?

S-au adunat deasupra puzderie de nori...

Nu-ți mai aud cântul, șopotul, cuvântul,

Sub pași, morman de fruze moarte, flori,

Uscate ierburi, mușchi ud și mucegaiuri,

Cu sfârtecate crengi, căzute la pământ...

După furtuni și ploi, miros de putregaiuri,

Al târziei toamne, cu flenduros veșmânt...

Unde-s păsările cerului, unde-s căprioare,

Unde au zburat fluturii, unde s-au ascuns ?

De ce-s copacii jalnici, cu giulgiuri mortuare,

In crâng pustiu căzuți, cimitir de nepătruns ?

Unde-s diminețile acelea dalbe și-nsorite ?

De ce-i așa de trist și vinețiu amurgul ?

Și vânturile, de ce bocesc pe suflete zgurite

Blestem de parcă aruncat-a Demiurgul ?

Auzi, Crângule, cum trosnește lemnu-a jale,

A pustiu, a frig, a agonie lentă și tristețe ?

Cum coasa Morții șuieră, ea pribegind agale,

Pe bătucitele poteci, cu nălucile orbețe ?

Hai, sătulă-s de-așteptări și mi-este frică !

Vreau să reînvii, Crângule, să fii primăvăratic...

Să simt iar vraj-aceea, de jos cum mă ridică,

Să hoinăresc din nou pe cărăruie, nebunatic !

 

~*~

_____________________ NORA ____________________

versuri din vol. 3 __ „Apostol fără nume "__