DEȘI NU MI-AVORBIT
~*~
nimeni vreodată despre strămoșii mei
eu îi visez din când în când
de parcă ar fi aevea în fața mea
și mi-ar povesti în imagini
ca într-un film mut
despre cumplitele vremi
prin care au trecut
în noipțile cu lună nouă
nu-mi spun decât
despre cele zece-cincisprezece
bucurii mărunte
pentru care merită să trăiești
aș vrea să le pot vorbi
dar ei îmi fac semn
că mă înțeleg
fără să scot
un cuvânt
și mă lasă încărcată cu
încrederea lor în mine
dar și cu încrederea mea totală
în ei
~*~
L I D I A L A Z U
01.04.2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu