Balerina
Cu
emoţie, din culise, vede luminile,
pereţii
de aur ai operei, ţinute sclipitoare,
forfota
spectatorilor, lojile purpurii.
Dincolo
de fantezie şi efecte efemere,
dincolo
de dinamica scenei, costume diafane,
dincolo
de graţie şi zâmbete angelice,
dincolo
de exuberanţa de culori şi sentimente,
dincolo
de imaginile contopite-n sunete,
dincolo
de aburul mişcărilor plutitoare -
alunecări
suave, arabescuri, respiraţiile mâinilor,
pas de bourrée,
battement tendu, frappé,
coupe
jeté en pas de deux,
eleganţă,
glezne subţiri, picioare arcuite,
rotaţie
de umeri, un dans de vârfuri, piruete,
o
înălţare şi fâlfâiri de braţe lungi,
uşor
rotunjite, ce-abia ating aerul, cad,
se
retrag în abandon, apoi, deasupra pieptului -,
dincolo
de reverenţe cu aripi de pasăre,
aplauze
frenetice
şi
acel de nedescris moment de fericire.
Treci
de oglinzile care îmbracă zidurile,
pătrunzi
tot mai adânc,
în
spatele cortinei căzute
vraja
se risipeşte,
scena
e goală, secunda se-opreşte.
În
fiecare zi există alegerea şi confruntarea
cu
adevărul unor linii crude, ascunse,
juxtapuse
înserării lumii,
în
inima misterului, incandescenţă,
chemare,
arderi, impulsuri necunoscute,
de
la abis la stele, lumini
şi
umbre decantate
se-amestecă-n
hazardul vieţii,
ore
istovitoare, calvarul repetiţiilor,
lacrimi,
frica şi lupta,
mereu
lupta,
picioare
însângerate
şi
degete de fulgere străbătute,
povara
unor vise străpunse, spulberate,
tentaţii,
umilinţe, introspecţii,
rivalităţi
acerbe, sacrificii
şi
suferinţa până la ultima limită,
dar,
dincolo de toate, pătrunde-n suflet,
rămâne-n
inimi, fragila,
delicata
clipă,
un
ultim cânt de lebădă,
impresia
de vis a prins viaţă,
din
zborul înălţat şi-acea trăire
emoţia
glisează delirantă,
iluminând
adâncuri şi tenebre,
un
nou limbaj al vieţii şi dăruirea-n sine.
Irina Lucia
Mihalca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu