RANĂ SUNTEM, DOAMNE

RANĂ SUNTEM, DOAMNE

Doamne, am strigat şi am urlat

Rană suntem, Doamne, sub Vecie

Până şi lumina care curge

E cuţit ce intră-n carne vie

Şi  Ardealul, Doamne, e o Rană

Îmbrăţişat cu Rana despicată-n două

Care e Moldova, ochiul nostru scos

Şi întins ca dar de frică vouă

Rană e Valahia cea mută

Marea e o Rană de cristal

Susţinând Ardealul şi Moldova

Sus în vânturi ca un piedestal

Nesfârşită Rană ne este trecutul

Viitorul-o câmpie Rană

Rană este Dumnezeul nostru

Care ne e Tată şi ne este Mamă

Răni sunt ochii noştri-nscorburaţi

Dunărea şi Oltul duc puroi la vale

Limba şi Cuvântul meu sunt Răni

Povestindu-i Rănii dumitale.

Doamne, am strigat şi am urlat

Rană suntem, Doamne, sub Vecie

Până şi Lumina care curge

E cuţit ce intră-n carne vie !

Stefan Dumitrescu