Rugăciune găsită
în buzunarul unui soldat rus necunoscut căzut în timpul celui de-al doilea
război mondial
Mă auzi Tu, Doamne? Nu Ţi-am vorbit niciodată, dar acum vreau să
mă închin Ţie. Ştii că din fragedă copilărie mi s-a spus că nu exişti, iar eu
eram aşa de prost, încât am crezut. N-am avut niciodată conştiinţa frumuseţii
creaţiei Tale.
Astăzi, deodată, văzând adâncul nemăginirii, acest cer înstelat
desupra mea, mi s-au deschis ochii. Uimit, am înţeles lumina lui. Cum am putut
fi atât de groaznic de înşelat? Nu ştiu, Doamne, dacă îmi întinzi mâna, dar eu
Îţi încredinţez această minune şi Tu vei înţelege: în străfundul acestui iad
teribil, lumina a izbucnit în mine şi Te-am văzut. La miezul nopţii vom ataca,
dar nu mi-e frică, Tu ne priveşti. Ascultă! Se dă alarma. Ce voi face? Îmi era
aşa de bine cu Tine. Vreau să-Ţi mai spun ceva: Tu ştii că lupta va fi grea.
Poate că în noaptea asta voi bate la uşa Ta. Cu toate că nu Ţi-am fost
niciodată prieten, îmi vei da voie să intru când voi sosi?
Dar nu plâng, vezi ce mi se întâmplă, mi s-au deschis ochii!
Iartă-mă, Doamne! Plec şi nu mă voi mai întoarce, cu siguranţă, dar, ce minune!
Nu mai mi-e frică de moarte!
Rugăciune găsită in buzunarul unui soldat necunoscut căzut in
timpul celui de-al doilea război mondial. Traducere făcută din limba franceză
după cartea lui Michel Evdochimov – La prière des chrétiens de Russie, Editions
C.L.D., Chambray-les-Tours, 1988
Lucian Grigore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu