Barda - P O E T U L

P O E T U L

~*~

Poetul rupe din el și ne hrănește pe noi, cei flămânzi de poezie

și de azur. Pentru a sluji viața e trimis poetul în lume. Pentru a risipi

pustiul și tristețea și umbra.

Poet este fiecare om care aspiră, care visează, care gândește, care

creează, care muncește, care privește și prețuiește viața în adâncime,

fiecare om care se înfioară de șoaptele vântului, de murmurul izvoarelor,

de vuietul furtunilor, de cântecul păsărilor, de strălucirea stelelor, de munca

și dăruirea oamenilor, de cântecul și tainele vieții, de farmecul și frumusețile

lumii, fiecare om care nu trece cu ochii închiși prin viață, ci vede, contemplă,

se miră, întreabă... Pe toate Dumnezeu ”cu înțelepciune le-a făcut” zice David

cel neâmbătrânit, cel veșnic tânăr. Pentru că neâmbătrânirea este darul tuturor

poeților. Și David este cel mai mare poet”.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui – un ghid al frumuseții

Lăuntrice, Ed.Mega,Cluj-Napoca, 2009, p.96-99,32.

(Prin bunăvoința Preotului Al.Stănciulescu-Bârda, Malovăț/Mehedinți-2018)

*-*-*

DORUL SCULPTOR

Dorul sculptor de imagini,

Ca o daltă-n piatra dură,

Mi-a scuptat aceste versuri

Fără rimă și măsură,

Mâzgălind câteva pagini!

Dar treptat ca vinul dulce,

Dorul prinde gustul artei,

Ușurel îți fură mintea,

Iar pe-aripile speranței,

Printre galaxii te duce!

Dorul mi-a sculptat în creier,

Un însemn al fanteziei,

Care veșnic mă aleargă,

După versul poeziei,

Pentru care lumi cutreier!

Nici dușmanul cel mai groaznic,

Și de asta-s foarte sigur,

Nu mi-ar face atâta jale,

Cât îmi fac de unul singur;

Singur mă socot obraznic!

Tu fugi vers, minune albă,

Zână neântruchipată,

Și-mi arați tot universul,

Doar un chip senin de fată,

Cu imense constelații puse salbă!

*

SURSA

Pr. Alexandru Stanciulescu Barda