POETUL - Arhiepiscopul Iustinian
Chira
Poetul rupe din el si ne hraneste pe
noi, cei flamânzi de poezie si de azur. Pentru a sluji viata e trimis poetul în
lume. Pentru a risipi pustiul si tristetea si umbra. Poet este fiecare om care
aspira, care viseaza, care gândeste, care creeaza, care munceste, care priveste
si pretuieste viata în adâncime, fiecare om care se înfioara de soaptele
vântului, de murmurul izvoarelor, de vuietul furtunilor, de cântecul pasarilor,
de stralucirea stelelor, de munca si daruirea oamenilor, de cântecul si tainele
vietii, de farmecul si frumusetile lumii, fiecare om care nu trece cu ochii
închisi prin viata, ci vede, contempla, se mira, întreaba… Pe toate Dumnezeu
„cu întelepciune le-a facut” – zice David cel neîmbatrânit, cel vesnic tânar.
Pentru ca neîmbatrânirea este darul tuturor poetilor. Si David es te cel mai
mare poet.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 96-99, 32
Hristos a înviat!
Cu deosebit respect vă trimitem nr.
371 al ,,Scrisorii pastorale”. Dacă aveți posibilitatea, vă rugăm să ne
confirmați primirea. În situația în care textul primit de Dvs. nu conține
diacritice, vă rugăm să ne semnalați și vom încerca să vi-l trimitem într-un
alt format.
Sănătate și fericire în
casa și în viața Dumneavoastră!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Scrisoare pastorală
Foaie periodică,
gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XVIII(2018), nr. 371(1 –15
Aprilie)
Dragii mei enoriași!
Cu prilejul sărbătorilor pascale
vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-vă aceeași bucurie pe care
au avut-o femeile mironosițe, când L-au văzut pe Domnul Înviat și pacea pe care
El a dat-o Sfinților Apostoli, venind în mijlocul lor.
Aflându-ne în aceste momente de
sfântă prăznuire a Învierii din morți a Mântuitorului, să alegem viața, ci nu
moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viață pătrunsă
de duhul sfințeniei, bunătății, credincioșiei și al dragostei față de semenii
noștri.
Fie ca lumina Învierii Domnului
să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă
încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat. Fie ca această zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi
puterea jertfei în credință, înțelegere
și mărturisire, dragoste frățească și mai ales fie ca această zi să ne deschidă fiecăruia dintre noi ușa cea
mică a căii spre mântuire.
Hristos a înviat!
*
Duhul
Sărbătorii. Primăvara şi-a intrat deplin
în drepturile ei. Iarna a fost învinsă. Speranţele încep să renască la fiecare.
Din păcate, mai există multă neîncredere, teamă, îndoială. Vedem bine că au
înflorit pomii, că peste câteva săptămâni trebuie cosită lucerna, că în grădini
au răsărit zarzavaturile şi, totuşi, ne temem de îngheţ, ne temem de secetă, ca
să nu mai vorbim de potoape, de grindină, de inundaţii şi alte nenorociri.
Rămân atâtea locuri nemuncite, fiindcă ne e teamă de eşec, de pagubă. Ne
lipsesc posibilităţile economice, e drept, dar ne lipseşte şi speranţa în
Dumnezeu. Mulţi dintre noi nu avem convingerea fermă că la cârma lumii este un
navigator atotputernic, care ştie totul şi pentru care nimic nu e cu neputinţă.
Ne comportăm de cele mai multe ori parcă am fi ai nimănui, copii orfani, fără
busolă, fără perspective. La fiecare pas avem prilejul să ne alungăm îndoielile
şi în locul lor să ni se instaleze convingerea fermă în puterea şi în grija lui
Dumnezeu, dar nu suntem interesaţi de aceasta. Câţi dintre noi mai avem răgazul
să privim cerul senin dintr-o noapte de aprilie sau de mai? Mari înţelepţi ai
lumii şi-au recăpătat credinţa numai admirând cerul, cu frumuseţea, armonia, cu
măreţia lui. Mai bine preferăm să ne uităm la nu ştiu ce tâmpenie de doi bani
transmisă de un post de televiziune de cartier, decât să admirăm creaţia lui
Dumnezeu! Păcat! Ne-am reîmprospăta forţele, speranţele şi încrederea în
Dumnezeu, Cel care le-a făcut pe toate cele din jurul nostru şi pe noi înşine.
Am trăi într-o adevărată comuniune cu Dumnezeu. De multe ori am impresia că
suntem nişte oameni deconectaţi de la sursa supremă de energie şi de viaţă.
Vezi atâta tristeţe, atâtea feţe încruntate, stafidite, gălbejite, fără puterea
de a zâmbi de a se bucura!
Nu mai ştim
să ne bucurăm de o Sărbătoare! Viaţa a devenit monotonă pentru mulţi. Nimic nu
le mai marchează existenţa decât grija
de ce vor mânca şi cât vor câştiga. Desigur, şi acestea sunt necesare, dar e
păcat să ne lipsim de bucuria sărbătorilor.
Sute de ani
Sfintele Paşti au fost prilej de bucurie mare pentru creştini, pentru români.
Se pregăteau de Paşti cu mult înainte. Ţineau cu sfinţenie Postul Paresimilor.
Ba chiar şi clanţele uşilor le frecau
cu cenuşă, ca nu cumva să se spurce de vreo grăsime rămasă de la lăsatul
secului. Făceau curăţenie în case, în curţi, în grădini, pe locuri, ca toată
făptura să primească Sfintele Paşti în curăţenie şi în ordine. Mai mult,
fiecare căuta să se înnoiască cu ceva de
Paşti. Pentru aceasta lucrau gospodinele zi şi noapte să ţese dimii. Bărbaţii
le duceau la pivă, apoi la croitor şi le făceau sumane şi iţari. Când iţarii
erau albi, femeile se întreceau să coase pe ei tot felul de înflorituri.
Măiestria cea mai de seamă însă era arătată la ţesutul opregelor, fustâcelor,
dar şi a covoarelor, păturilor şi macatelor de tot felul. Mai mult, când
oboseau să oardă, să năvădească, să dea
prin iţe şi pe spată, să toarcă, să facă
motci, gheme şi ţevi, să mânuiască vârtelniţa şi sucala, daracul şi furca,
războiul şi suveica, brâglele şi tălpeţii, când se plictiseau să adune culorile
florilor câmpului pe ţesături, luau acul şi pânza de in îndelung înălbită la
pârâu şi începeau să coase de zori. Din
fir subţire de arnici de toate culorile şi nuanţele trebuiau cusute
altiţele şi răurii la cămăşi. Uşor-uşor
apăreau ciupagele şi poalele ca nişte adevărate minuni ale minţii şi
destoiniciei omeneşti. Costumele de fată erau cele mai migăloase şi cele mai
frumoase. În noaptea de Paşti trebuiau să meargă la biserică toţi, cu mic cu
mare, îmbrăcaţi cu cele ce pregătiseră în timpul iernii. Mai ales fetele şi
femeile erau adevăratele vedete ale satului. Nu era vorba de mândrie în tot
portul acela românesc adevărat, ci de pricepere şi de hărnicie, de îndemânare
şi imaginaţie. Toţi şi toate se
pregăteau pe cele mai diferite planuri ca să-L primească pe Hristos, ca să
întâmpine Paştile cu bucurie curată. Era
un adevărat spectacol, când, la sfârşitul slujbei, părintele chema pe cel mai
bătrân aflat în biserică şi ciocnea un ou cu el şi-i ura de bine, dând astfel
undă verde bucuriei pascale pentru toţi. Când era cimitirul în curtea
bisericii, mergeau atunci, noaptea, cu lumânări în mâini, cântând ,,Hristos a
înviat!”, ca să audă şi morţii şi să se bucure şi ei. Când cimitirul a fost depărtat
de biserică, se duceau acolo a doua zi, apoi dădeau de pomană celor duşi
dincolo!
După-amiezile
zilelor de Paşti erau de neuitat. La locul cunoscut, de obicei în centrul
satului ori în curtea şcolii, se aduna
toată suflarea satului. Veneau şi lăutarii invitaţi de voinici şi începea hora. Atunci să fi văzut cum îşi
etala fiecare costumul îndelung pregătit de Paşti. Cei tineri jucau, cele
bătrâne comentau, iar vârstnicii ciocneau ouă ,,pe luat” sau puneau ţara la
cale. Atunci ieşeau ,,în lume” tinerele de 16-17 ani, care jucau pentru prima dată în horă. Atunci începeau să
se pună bazele viitoarelor familii şi nunţilor ce urmau să aibă loc până
toamna. Era un prilej de mândrie, de bărbăţie şi de curaj, dar şi de etalare a
posibilităţilor economice pentru cei care ,,luau hora înainte”. Se iscau uneori
adevărate conflicte între tinerii satului cu privire la ,,luatul horei”. Mai
erau şi situaţii când conflictele se terminau cu o adevărată păruială între
grupuri de tineri. Erau şi acestea adevărate concursuri de putere, destoinicie,
bărbăţie. Era o formă de a se face remarcaţi în faţa comunităţii. Cele mai
multe dintre hore se jucau în şir, în cerc sau în spirală, doar câteva erau
jocuri de doi. Cine-şi mai aminteşte de nenumăratele hore de pe la noi, precum Sârba, Danţul, Ardeleanca, Brâul, Restemul,
Bordeiaşul şi altele? Cine îşi mai
aminteşte de marii jucători ai diferitelor generaţii, care dădeau adevărate
reprezentaţii de măiestrie coregrafică în faţa consătenilor lor. Remarcăm însă
un fapt interesant: horele se jucau în sensul invers sensului acelor de
ceasornic. Prin faptul că ele se jucau în cerc, aminteau de vremea când pe
aceste locuri se oficia Cultul Soarelui, adică strămoşii noştri se închinau
Soarelui, socotindu-l adevăratul Dumnezeu.
Horele nu erau numai element de
distracţie, ci şi element de cult. Pentru că ele se jucau în sensul opus
sensului acelor de ceasornic, dovedeau
dorinţa celor ce jucau, adică al celor ce oficiau cultul Soarelui, de a întoarce Timpul către origini,
de a face bătrâneţea tinereţe şi tinereţea copilărie. Oamenii puteau spera şi
aceasta! Hora se ,,încinta” tot mai mult, până devenea un vârtej ameţitor al tinereţii, al forţei,
al bucuriei de a trăi. Jucătorii se desprindeau de la pământ pentru câteva
clipe, parcă ar fi vrut să-şi ia zborul spre alte zări, spre alte locuri…
Oameni în toată firea deveneau pentru câteva ceasuri adevăraţi copii prin
bucuria pe care o trăiau cu adevărat.
Au fost
vremuri când, în ciuda tuturor greutăţilor şi sărăciei, oamenii noştri au ştiut
şi au avut puterea să se bucure de măreţia Sărbătorii! Of, of, of ! Mai avem noi, cei de azi, acea putere de a ne
bucura? Din păcate nu! Trece Sărbătoarea
Sfintelor Paşti ca oricare dintre zile. Mulţi nu se mai ostenesc să postească
înainte de Paşti. Nu mai vorbim de ţesături şi cusături. Dacă ne înnoim vreunul
vestimentaţia, mergem la magazin şi luăm ce ni se pare mai ieftin, fie că e
chinezesc, turcesc, franţuzesc sau armenesc. Important e să ne acoperim cu ceva
goliciunea. Ce să mai vorbesc de fete! Bluziţa de la grădiniţă e bună şi la 20
de ani. O pereche de nădragi rămaşi de pe la fraţi şi asta-i tot. Important e
să rămână burta goală, iar buricul ca un detector de proşti. Unii nici nu se mai obosesc să meargă la
biserică în noaptea de Paşti. Le e destul un film două, dacă se poate cât mai
pornografice sau poliţiste, pentru ca somnul să-i cuprindă. Masa de Paşti
pentru mulţi nu se deosebeşte decât foarte puţin de mesele celelalte de până
atunci, fiindcă mâncărurile au fost aceleaşi. Cei mai mulţi uităm să mai mergem
la mormintele celor dragi, să aprindem o
lumânare, să le punem o floare şi să le şoptim şi lor: ,,Hristos a înviat!” ,
ca să le întărim şi lor speranţa că şi ei vor învia!
Ar fi atât
de mare nevoie, ca să învăţăm să ne bucurăm de Sărbătoare, de cea mai mare
Sărbătoare. Mai avem noi această putere, oare?
*
Domnul Iisus în acte oficiale.
Popularitatea Domnului Iisus Hristos nu putea să treacă neobservată de către
autoritățile romane. Se știe că în acea vreme Imperiul Roman stăpânea tot
Orientul Apropiat, așa încât toate provinciile prin care umbla Iisus, precum
Iudeea, Galileea, Palestina și altele erau strict supravegheate de către
stăpânirea romană. Oricine căpăta oarecare notorietate din rândul popoarelor
supuse, trebuia să fie eliminat fizic, pentru a nu deveni la un moment dat
instigator la răscoală. Pe urmele Domnului Iisus au fost permanent iscoade,
care urmăreau să vadă ce spune, ce face. Când nu aveau ,,obiectul muncii”, Îl
provocau pe Iisus cu diferite întrebări-capcană, doar-doar va face vreo
referire dușmănoasă la adresa romanilor sau împăratului. Notele informative ale
acestor ,,copoi” erau centralizate, prelucrate și aproape săptămânal era
înaintat câte un raport împăratului la Roma cu privire la Domnul Iisus. Aceste
rapoarte vorbesc despre învățăturile și minunile lui Iisus, despre puterea lui
dumnezeiască. Ele sunt mărturii oficiale cu privire la existența istorică a
Mântuitorului, la adevărul celor scrise în Sfintele Evanghelii. În arhivele
Vaticanului se află multe asemenea rapoarte. Cu câțiva ani în urmă, sub titlul
Iisus Hristos. Documente secrete, parohia noastră a publicat un asemenea raport
scris de însuși guvernatorul Pilat.
Redăm mai jos un fragment dintr-un
raport al altui demnitar roman adresat împăratului din Roma, Publius Lentulus, predecesorul lui Pontius
Pilatus în funcţia de procurator al Iudeii:
„Este un bărbat cu o înfăţişare nobilă şi trăsături atât de frumoase şi
care exprimă atâta maiestuozitate, încât
oricine Îl vede nu poate să nu Îl admire. Are părul de culoarea castanei
coapte, iar de la nivelul urechilor până la umeri culoarea devine cea a
pământului, doar că foarte strălucitoare. Îl poartă despărţit de la mijlocul
frunţii, însă după obiceiul nazarinenilor.
Fruntea dreaptă şi senină, chipul fără
urmă de riduri sau pete, cu o uşoară nuanţă de bronz. Nările şi buzele fără
cusur. Barba la fel de deasă ca şi părul, nu prea lungă şi despărţită la
mijloc. Ochii Săi serioşi te înfioară. Sunt ca razele soarelui, iar strălucirea
lor nu îţi permite să I te uiţi drept în faţă. Când rosteşte vorbe de dojană,
te înspăimântă; plânge când trebuie să mustre. Atrage iubirea oamenilor şi are
o voioşie demnă. Se spune că nu a fost văzut râzând, însă a fost văzut plângând.
Are braţe şi mâini deosebit de frumoase. Este fermecător când poartă o
conversaţie, însă vorbeşte puţin; iar când vorbeşte, o face cu deosebită
modestie. Oriunde Îşi face apariţia, este de departe cel mai frumos bărbat pe
care l-a văzut sau şi-l poate imagina cineva; îi seamănă mamei Sale, cea mai
frumoasă fiinţă din această regiune.
În ceea ce priveşte cultura Sa, uimeşte
întreg Ierusalimul. Deşi nu a studiat niciodată, cunoaşte toate domeniile
ştiinţei. Poartă sandale şi umblă cu capul descoperit. Mulţi râd când Îl văd,
se tem, însă, şi tremură în prezenţa Lui sau când le vorbeşte. Se spune că nu
s-a mai pomenit un asemenea bărbat în zona asta. Într-adevăr, din câte mi-au
spus evreii, nimeni nu a mai auzit asemenea învăţătură înaltă cum o predică
acest Hristos şi mulţi iudei cred în El şi în natura Sa divină, pe când alţii
au venit la mine să Îl reclame ca pe cineva care S-a împotrivit Maiestăţii
Voastre. Este un fapt cunoscut de toţi că nu a făcut niciodată vreun rău, că,
dimpotrivă, înfăptuieşte numai lucruri bune. Toţi cei care Îl cunosc şi care au
avut de-a face cu El spun că au avut parte numai de lucruri bune şi de sănătate
din partea Lui“
*
Mesaj peste timp. Când i-a murit soția, George Carlin, un
cunoscut scriitor al anilor 70-80 a scris această poveste incredibil de expresivă, relevantă și astăzi:
„Paradoxul
vremurilor noastre este că avem o structură înaltă, dar o toleranță scăzută;
autostrăzi largi, dar vederi înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin;
cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin. Avem case mari, dar familii mai
mici; comodități mai bune, dar timp mai puțin. Avem cea mai bună educație, dar
mai puțină minte; cele mai bune cunoștințe, dar evaluăm situația din ce în ce
mai rău. Avem mai mulți experți, dar mai multe probleme; cea mai bună medicină,
dar o stare de sănătate mult mai rea.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea
iresponsabil, râdem prea puțin, mergem prea repede, ne supărăm prea ușor, ne
culcăm prea târziu, ne trezim prea devreme, citim prea puțin, ne uităm prea la
televizor și ne rugăm prea rar. Avem cerințe prea înalte, dar valoare redusă.
Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des. Știm cum să supraviețuim,
dar nu știm să trăim. Adăugăm ani la viața umană, dar nu oferim viață anilor.
Am ajuns până la lună și înapoi, dar cu greu trecem strada pentru a face
cunoștință cu noii vecini. Cucerim spațiul cosmic, dar nu și sufletele. Facem
mai multe lucruri, dar nu și mai bine. Curățăm aerul, dar poluăm sufletul.
Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin. Plănuim mai multe, dar realizăm mai
puține. Am învățat să ne grăbim, dar nu să și așteptăm. Creăm tehnologie nouă,
care stochează mai multă informație, dar comunicăm din ce în ce mai puțin. Este
timpul fast-food-urilor și alimentației incorecte, a oamenilor mari și a
sufletelor mici, a profitului rapid și a relațiilor dificile. Este timpul în
care cresc veniturile într-o familie, se construiesc case frumoase, dar crește
numărul divorțurilor. Timpul despărțirilor scurte; scutecelor de unică folosință;
legăturilor de o singură noapte; excesului
de greutate și a pastilelor care fac tot: ne excită, ne calmează, ne
ucid. Este perioada umplerii vitrinelor și a golirii depozitelor. Perioada în
care tehnologia îți permite să primești o scrisoare și, în același timp, să o
distribui sau să faci click pe „delete”.
Ține minte!
Petrece mai mult timp cu cei pe care îi iubești, pentru că ei nu sunt cu tine
pentru totdeauna. Îmbrățișează-ți cu căldură omul pe care îl iubești, pentru că
este unica comoară pe care o poți oferi
din inimă și nu costă nici un bănuț. Spune-le „te iubesc” persoanelor dragi,
dar mai întâi simte acest lucru cu adevărat. Sărutările și îmbrățișările pot
rezolva orice problemă, atunci când vin din inimă. Țineți-vă de mână și
bucurați-vă de momentele petrecute împreună, pentru că într-un anumit moment,
omul pe care îl iubești nu va mai fi lângă tine. Fă-ți timp pentru iubire,
pentru comunicare și fă-ți timp pentru a fi capabil să împărtășești tot ce ai
de spus. Pentru că, viața nu se măsoară în numărul de respirații, ci în
momentele care-ți taie respirația.”
*
Ţie. O poezie plină de miez,
scrisă de poetul Virgil Carianopol, cu acest titlu, este dedicată mamei din
toate locurile și din toate timpurile. O redăm mai jos, ea putând să fie un
adevărat abecedar pentru toate mamele din lume:
,,Ţi-ai învăţat copilul
ce e bine?
L-ai învăţat ce nu i se
cuvine?
L-ai învăţat că Patria
e sfântă
Şi-nţelepciunea doar
prin ea cuvântă?
L-ai luat cândva de
mână la plimbare
Să îi arăţi ce ţară
sfântă are?
I-ai povestit sub
farmecele lunii
Cine-s aceia care-i
sunt străbunii?
I-ai spus, să ştie-n
drumu-i către ţel,
Că are munţi de cremene
în el?
I-ai arătat, dând
farmece simţirii,
Că omu-i primu-n
ordinea iubirii?
L-ai învăţat că-n
orişice virtute
Trăiesc adânc lumini
necunoscute?
Te-ai străduit să-l
faci să înţeleagă
De ce prezentul de
trecut se leagă?
I-ai arătat că marea
datorie
Deschide drumuri către
veşnicie,
Şi că acel ce luptă
pentru ea,
Chiar vrând să moară,
nu va mai putea?
De l-ai crescut aşa,
fii neuitată,
Atuncea eşti o mamă
adevărată!”
*
File de istorie locală(I).
Recent, Institutul de Cercetări ,,C. S. Nicolăescu-Plopșor” din Craiova,
Mitropolia Olteniei, Universitatea din Craiova, Arhivele Naționale și Asociația
,,Cultul Eroilor” au editat volumul colectiv Istoricul și arhivistul Tudor
Rățoi la 65 de ani, (Craiova, Editura Universitaria, 2018, 728 pag.), închinat
fostului director al Arhivelor Naționale de la Tr. Severin. În acest volum
publică numeroși istorici din țară studii pe diverse teme. În unele am avut
surpriza plăcută de a găsi referințe la satele comunei Malovăț. Le vom scoate
în evidență de-a lungul mai multor numere din ,,Scrisoare pastorală”.
I. Din
studiul lui Gabriel Croitoru, Realități social-economice în jud. Mehedinți la
sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX(pp. 324-391) aflăm că
se înființaseră bănci populare în
Bobaița(1903), Colibași(1904), Malovăț(1903), Pitulași (Bârda) (1904) și în
Valea Boierească (1904)(pp. 334-335).
II. La reforma agrară a lui Al. I. Cuza din
1864 în Bobaița erau 180 locuitori cu 343 ha (pag. 336); în Colibași 138
locuitori cu 216 ha(p. 337); în Malovăț era moșia satului de 200 ha, iar cei 206
locuitori aveau 315 ha(p. 339); în Pitulași(Bârda) era proprietarul Gh.
Retezeanu cu 170 ha și cei 144 loc. cu 204 ha(p. 340); în Valea Boierească era
proprietarul Iancu Mitescu cu 154 ha și cei 211 locuitori cu 341 ha(p. 341). În
afară de locuitorii cu pământ, erau și locuitori fără pământ, neînregistrați în
această evidență(va urma).
*
File de jurnal – 4 apr. 1982(II).
,,În redacția revistei, domnii Ioniță Alexandru și Ștefan Gânceanu mi-au
relatat că P. S. Nestor, episcop-vicar
la Craiova, a rugat pe patriarhul
Justinian să-i acorde titlul de doctor în teologie pentru materialele privind
Războiul de Independență, pe care le-a publicat. De față era și I. P. S.
Antonie Plămădeală, proaspătul mitropolit al Ardealului. Acesta a replicat: ,,-
O, Prea fericite, Prea Sfințitul Nestor are capacitatea de a scrie lucruri mult
mai serioase decât cele de până acum, așa că nu trebuie să ne grăbim cu
acordarea titlului!” Domnul Gânceanu a
făcut o întreagă filozofie cu privire la condiția femeii în diferite timpuri și
locuri.
Părintele Anania mi-a spus că la
inscripțiile de la Murfatlar lucrează o echipă de specialiști suedezi. Ar avea
la îndemână și lucrarea mea cu descifrarea acelor inscripții!
Părintele Anania nu-și poate
asuma răspunderea pentru a-mi publica Bibliografia drept carte de sine
stătătoare, deoarece s-ar putea ca cineva ,,să
strâmbe din nas” și s-o scoată din plan. Are experiența tezei de
doctorat a Părintelui Marin Braniște de
la Viena, pe care patriarhul nu acceptă s-o publice, deși Părintele Braniște a
ajutat mult tipografia patriarhiei cu
tot felul de materiale.
Seara am fost la Teatrul Național.
Am văzut piesa Comedie de modă veche de Abruzov. Mi-a plăcut cum au jucat
Carmen Stănescu și Mihai Pepino, cât și mesajul piesei.
Marți am fost la Editura Albatros.
Îmi trimiseseră deja drepturile de autor
pentru Coloana Infinitului încă de zilele trecute. Cu chiu și vai și cu
parale bunicele, am reușit să cumpăr de la Hotelul ,,Lido” un cartuș de Kent,
pe care l-am oferit Domnului Mircea Sântimbreanu, directorul editurii. A fost
mulțumit. M-a întrebat ce carte am gata și doresc s-o public anul viitor. I-am
spus de volumul II din Coloana Infinitului, deși n-am lucrat mai nimic până
acum la ea. Domnul Gheorghe Marin, redactorul de carte, mi-a precizat că drumul
spre victorie trebuie udat cu wisky și afumat cu Kent. Seara am făcut o vizită
familiei Marin și am luat masa la dumnealor. Cu acceleratul de 23.30 am plecat
spre Botoșani.”
*
Ajutoare și donații. În această
perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel:
Părintele Pr. Gheorghe Vasilescu din Torino(Italia): 2.285 lei; Domnul Ovidiu
Mitran De Keyser din Zoersel(Belgia): 1.143 lei; Domnul Usturoi Georgian din
Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 220 lei; Domnul Popescu N. Mihai din Tr.
Severin, fiu al satului Malovăț, Domnișoara Prof. Univ. Dr. Georgeta Ionașcu
din București, fiică a satului Malovăț,
Domnul Mihai Eugen din Săsenii Noi(BZ), Doamna Pera Măriuca din Tr.
Severin, fiică a satului Malovăț, Domnul Pera Vasile din Tr. Severin, fiu al
satului Malovăț, Domnul Turiță Laurențiu din Germania, fiu al satului Malovăț
și Domnul Ciurel Valentin-Marian din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: câte
100 lei; Doamna Bunget Angela din Tr. Severin: 50 lei;
Domnul Ivașcu Vasile din Bârda a mai
adăugat 100 lei la contribuția de cult,
totalizând până acum 150 lei; Doamna
Haidamac Miroana din Malovăț a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult,
totalizând până acum 160 lei.
Dumnezeu să le răsplătească
tuturor!
*
Lucrări la biserică. În ziua de 15
apr. s-a efectuat, la ambele biserici, curățenia generală. Au fost spălate covoarele
și toată lenjeria, au fost spălate podelele, au
fost șterse geamurile și toate obiectele. Când s-au amenajat din nou,
bisericile se încadrau perfect în peisajul de primăvară. După ce s-au terminat
lucrările respective, toți participanții au fost poftiți la masă.
În Malovăț au participat: Pera
Dumitru, Popescu Elena, Oproiu Elisabeta, Popescu Valeria, Ștefu Mirela,
Borcilă Nuța, Haidamac Miroana, Marina Sofia, Badea Violeta, Diaconu Elena,
Dima Cornelia, Bobiț Violeta, Oprișan Dana, Popescu Niculina, Manolea Elena,
Glăvan Ioana, Glăvan Cristina;
În Bârda au participat: Ivașcu
Domnica, Șonea Floarea, Sfetcu Maria, Avram Polina, Drăghia Maria, Stoichină
Ecaterina, Gârbovan Aurica, Mema Păuna, Luca D. Maria, Petolescu Elena, Gheran
Nicolița, Gheran Paraschiva, Coman Elena, Boroancă Ilie, Șeitan Adela, Luca
Lala, Luca Gh. Maria, Luca Mihai și Ivașcu Vasile.
Le mulțumim cordial tuturor.
Dumnezeu să le răsplătească strădania!
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale,
astfel: ,,Scrisoare pastorală”- 370 , pe blogul D-lui Ben Todică, directorul
postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 2018, 21 apr., http://bentodica.blogspot.ro);
în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 22 apr. 2018, ediție și
on-line(http://www. observatorul.com); Lecția lui Iuda, în ,,Omniscop”,
Craiova, 2018, 23 mart., ediție on-line(http://www.omniscop.ro); Importanța
documentelor pentru studiul istoric, în
concepția lui Nicolae Iorga, în vol. Istoricul și arhivistul Tudor Rățoi la 65
de ani, Craiova, Editura Universitaria, 2018, pp. 105-116.
Parohia noastră a publicat cea
de-a doua carte de versuri a Doamnei Prof. Eugenia Bordeiașu din București,
Cugetări și nostalgii(220 pag.).
Și de data aceasta Doamna Eugenia
Bordeiașu impresionează cititorul prin sinceritatea exprimării sentimentelor,
prin înțelepciunea cu care meditează asupra vieții în general și asupra unor
aspecte din realitatea imediată. Cu ușurință se surprinde dragostea de familie,
de copii, de muncă, de învățătură, dragostea de misiunea didactică. Sunt
versuri în care autoarea își pune la păstrare pentru anii bătrâneții picturi de
suflet. Doamna Bordeiașu și-a cumpărat întreg tirajul.
*
Excursii-Pelerinaje. ►Duminică, 22 Aprilie, câțiva enoriași din parohia
noastră au participat la excursia-pelerinaj
de la Mânăstirea Pantocrator(jud. Teleorman), unde s-au închinat la moaștele Sf. M. M. Gheorghe, aduse pentru
acea zi de la Sf. Munte Athos.
►Joi, 26 Aprilie, am organizat o
excursie-pelerinaj cu 40 enoriași din Malovăț, Bârda, Tr. Severin și Colibași la Mânăstirea
Prislop(jud. HD). A mai fost vizitat Mormântul Părintelui Arsenie Boca, Mânăstirea
Lainici(GJ) și catedrala din Caransebeș.
A fost o acțiune reușită.
*
► Joi, 31 Mai, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul
traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda - Tg. Jiu
- Mânăstirea Horezu - Mânăstirea Bistrița - Rm. Vâlcea – Pitești - Curtea de
Argeș(mânăstirea, mormântul regilor, posibil și Barajul
Vidraru)-Pitești-(Mânăstirea Brâncoveni) - Craiova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda.
Se poate face într-o zi. Costul e de 45 lei/pers. Am început înscrierile.
*
►Vineri, ….. Mai, parohia noastră
organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Godeanu(MH), cu ocazia
Ciumărcii. Acolo vom participa la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi.
Parohia suportă cheltuielile de transport. Așadar, participarea e gratuită.
*
Zâmbete. ☺ Părintele Ioan cinci ani a strâns bani pentru o nouă clopotniță, dar până la urmă nu i-au ajuns decât
pentru un Mercedes; ☺O judecătoare se plânge că, în timpul
furtunii de ieri, s-a trezit cu o vilă în curte. ☺Proverb vasluian: ,,Fimeia vânătă di
azi, îi fimeia îmbufnată di ieri!”
*
Înmormântări. În ziua de 3 aprilie
am oficiat slujba înmormântării pentru
Bondoc Eugenia(81 ani) din Malovăț; în ziua de 7 apr. pentru Ștefu Ioana(81 ani) din Malovăț. Dumnezeu
să le ierte!
*
Anunțuri. ♦Anunțăm pe cei interesați, că, Duminică, 6 Mai, la ora 11, în incinta bisericii din Bârda, se va desfășura licitația publică a fânului din curtea bisericii și cimitirului din Bârda, cât și a terenurilor din Bucium și Dealul Corbului pentru anul 2018.
♦ Duminică, 27 mai, în biserica de la Malovăț, la ora 11, se va desfășura licitația publică a fnului și fructelor din curtea bisericii din
Malovăț.
♦De la 1 Mai, slujbele vor începe la ora 8.
*
Program. În cursul lunii Mai avem
următorul program de slujbe: 5 Apr.(Malovăț-Bârda); 6 Mai.(Bârda); 12 Mai(Malovăț-Bârda); 13 Mai(Malovăț); 17
Mai(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 19 Mai(Malovăț-Bârda); 20 Mai.(Bârda); 21
Mai(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 26 Mai(Bârda-Malovăț); 27
Mai (Malovăț); 28 Mai (Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau
din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon:
0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.
Hristos a înviat! Sfintele Paști cu
sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dvs.!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu