BrExit - opţiunea normală a lorzilor Col. (r) Alexandru Bochiş-Borşanu

BrExit - opţiunea normală a lorzilor

Col. (r) Alexandru Bochiş-Borşanu  

27 Februarie 2019

Trădare, nenorocire, descompunere, dezmembrare, insultă, batjocură, sfidare şi nu numai sunt atributele cele mai vocale şi acuzatoare ale europenilor, în deosebi a celor din Uniunea Europeană la adresa Regatului Unit al Marii Britanii, motivate de opţiunea britanicilor de a se elibera din chingile cercului UE impus lor de alţii. Într-o seară la un post TV, când toţi analiştii „înfierau cu mânie” rezultatul referendumului şi a iniţiatorului acestuia David Cameron, un singur participant, de dreapta pe nume -, dar mai bine să-l omit - (a cărui opinii politice nu le împărtăşesc deloc!) fără a contrazice acuzatorii, a făcut pe avocatul diavolului (chiar aşa a spus!) şi a marşat pe avantajele ieşirii Marii Britanii (U.K.) din U.E.! Toate mi s-au părut fără cusur şi absolut în favoarea cetăţenilor Regatului.

În primul rând invoca faptul că U.K. mai este într-o uniune de state: The British Commonwealth. Iar eu vă spun că acest Commonwealth este format din 53 de state, toate foste colonii ale Imperiului Britanic, iar în 16 dintre ele Regina Elisabeta a II-a este şeful statului. Cine ştie că şeful statului Australia - un continent - este regina Angliei sau a enorm de întinsei Canade, ce are şef pe reprezentantul Reginei, un guvernator numit de aceasta ?! Între aceste state există relaţii politice, comerciale, financiare, economice, chiar de apărare, care folosesc limba engleză ca limbă oficială şi au o populaţie de aproape 2 miliarde de locuitori. Atunci, de ce s-ar subordona Regatul Marii Britanii unei uniuni de ţări de patru ori mai puţin numeroasă, ar asculta ordine ce îi dezavantajează, unele chiar în detrimentul populaţiei din U.K. ?!?

Avocatul diavolului a enumerat alte multe avantaje ale desprinderii din UE, a faptului că previziunile catastrofale ale terţilor nu se vor produce. Ripostă! Este întrerupt de multe ori de comesenii participanţi, unii chiar vehement, revoltându-se pentru poziţia contrară a dlui avocat. Care, menţinându-şi opiniile, a conchis  că poporul englez este unul de elită, cel mai ridicat şi riguros sistem de educaţie din lume, care generează un popor elitist, cu descoperirile ştiinţifice cele mai relevante, cu intelectuali de ridicată valoare mondială, cu un învăţământ superior dintre cele mai performante din lume, nominalizând marile universităţi Oxford sau Cambridge. Personal împărtăşesc argumentaţia şi opţiunea domnului avocat.

Dacă vom face o retrospectivă a creării şi evoluţiei Uniunii Europene, vom cunoaşte că, în anul 1957, şase ţări vest-europene, pentru a se proteja economic reciproc şi a rezista concurenţei, încheie la Roma un Tratat al Comunităţii Economice Europene (C.C.E.) între Franţa, Vest-Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxembourg. Anglia este invitată să adere. Dar refuză. Era un Regat al Lorzilor. Nu dorea ca nu ştiu ce „ales al poporului” să le impună legile. Regatul avea legile şi cutumele sale. Să abandoneze ei, Lorzii Europei, Magna Charta Libertatum (1215), Habeas Corpus Act (1679) sau Bill of Rights (1689) şi să se conducă după reglementări din afara Regatului? Elaborate de revoluţionari şi clase antagoniste? Nu acceptă! Refuză!

În 1963 văzând avantajele C.C.E., face demersuri să adere. Preşedintele Franţei Charles de Gaulle se opune.  Îndeosebi pentru că Regatul Unit solicită reforme şi modificări ale Tratatului, toate în avantajul său. Este refuzat. Din 1973 încep din nou tratative cu CCE. În anul 1975 guvernul laburist a lui Harald Wilson iniţiază un referendum, iar 3/4 dintre englezi optează să rămână în Comunitate. Venirea conservatorilor la putere, prin Margaret Thatcher, doamna de fier, impun renegocieri, obţinerea de avantaje. Cu toarte acestea în 1984 se punea problema unui referendum pentru ca U.K. să iasă din C.C.E. În final se evită sondarea poporului, dar disensiunile între Regatul Unit şi, în deosebi Germania, persistă. Lozinca   „Cerem doar să ni se înapoieze banii noştri” - e tot mai prezentă. Marea Britanie se simţea discriminată faţă de alte ţări  din U.E. Parlamentul European „legifera” deseori cu încălcarea legilor interne ale statelor membre. Iar reglementările Tratatului privind Uniunea Europeană prevăd aplicarea prioritară legilor Uniunii, faţă de legislaţia internă, ştirbind suveranitatea naţională a statelor comunitare. Or, Marea Britanie, un Regat al nobililor, nu putea să accepte la infinit o asemenea situaţie defavorabilă, considerată umilitoare.

Previziunile catastrofice, invocarea producerii tuturor relelor de pe pământ, pentru britanici şi europeni, pentru că poporul englez a optat să iasă de sub tutela unor inadecvaţi, sunt regrete vocale ale celor interesaţi, iar globalizarea şi desfiinţarea statelor naţionale, pentru moment a eşuat. A impune imperativ naţiunilor reguli şi comportamente care contravin propriilor interese,  cutume sau obiceiuri, a crea mecanisme care impun inegalităţi, devenind parteneri de mâna a II-a, subordonaţi, fără drept de replică, constituie un alt mod de dominaţie, de colonizare a naţiunilor europene. În U.E. este identificată deţinătoarea Puterii, ştim cine dictează discriminatoriu, direct sau prin sateliţi, locul şi modul pe care îl ocupă membrii Uniunii Europene. Nu este deloc întâmplător că în afară de Marea Britanie, şi Ungaria, Polonia s-au abătut vizibil de la reglementările U.E. iar în Cehia se preconizează un referendum pe aceeaşi temă: rămânerea ţării în Uniunea Europeană.

România este afectată de BrExit? Sigur nu! Situaţia e benefică! Poate invoca precedentul pentru a obţine drepturi. Românii emigranţi, care muncesc în Marea Britanie şi sunt performanţi nu vor fi afectaţi. Hoţii şi escrocii vor fi trimişi acasă. Iar aglomerăm penitenciarele. Atât! Relaţiile noastre economice cu Marea Britanie? Zero! De când Adrian Năstase a cumpărat cele două epave de luptă, zise fregate tip 22, ale Marinei Militare Regale Britanice, prin traficul de influenţă exercitat de primul ministru britanic Tony Blair, nimic nu s-a mai tranzacţionat ceva semnificativ. Relaţiile comerciale au rămas la stadiul de promisiuni. Ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană mi se pare o opţiune corectă a lorzilor

Notă: Fragment din volumul „Geopolitică şi terorism, Radiografia evenimentelor internaţionale”, Turnu, Ed. Concordia, 2017, p.21-24, (un punct de vedere, 3 iulie 2016).

https://www.art-emis.ro/analize/brexit-optiunea-normala-a-lorzilor-2