Un raport despre cât -
și cum - ne mai rabdă Pământul
Corneliu Vlad,
jurnalist
08 Septembrie 2019
Cât - și cum
- ne mai rabdă Pământul pare să fie
motto-ul Raportului special al „Groupe d'experts Intergouvernemental sur
l’Évolution du Climat” (G.I.E.C. - un grup de experți din aproape două sute de
țări, reuniți sub auspiciile O.N.U.) asupra situației climatului Planetei.
Cohorta multinațională de specialiști a luat în calcul „schimbările climatice,
deșertificarea, degradarea/gestiunea pământurilor, securitatea alimentară și
fluxul de gaze cu efecte de seră asupra ecosistemelor terestre” etc. etc. pentru
a evalua șansele de supraviețuire a omenirii pe o planetă tot mai solicitată,
mai neocrotită și mai secătuită. Și s-a ajuns la concluzia că „pentru a putea
hrăni, cu resursele planetei, zece miliarde de oameni, (cât se evaluează că va
avea lumea în 2050 - n.n.), va trebui să adoptăm un regim alimentar sănătos, pe
bază de plante, să reducem risipa alimentară și să investim în tehnologii care
reduc impactul asupra mediului”. Mai pe scurt, mai pe șleau spus, să avem grijă
de aerul și de solul planetei, reducând drastic gazele cu efect de seră și
protejând solurile. Iar pentru aceasta, trebuie operate schimbări până în viață
noastră de zi cu zi, de la hrana cea de toate zilele la pământul pe care
călcăm.
Asemenea
preotilor creștini care laudă virtuțile postului, specialiștii O.N.U. atrag
atenția că, și din punctul lor de vedere, carnea, ouăle și produsele lactate
dăunează, fiecare în felul lor, mediul în care ne ducem viața. Căci animalele
domestice produc cantități enorme de metan și, în plus, obligă la despăduriri,
adică la dispariția arborilor care absorb bioxidul de carbon din atmosferă. Iar
„agricultura industrială” consumă cantități masive de apă. Înțelept ar fi, de
aceea, ca hrana noastră să conțină cât mai mult produse naturale, fără
îngrășăminte și pesticide sau alte chimicale, legume în cantități și sortimente
cât mai generoase și, în același timp, cât mai puțin carne, lactate, zahăr.
Faptul că sistemul alimentar mondial contribuie cu aproape o treime la emisiile
mondiale de gaz cu efect de seră (mai ales prin creșterea animalelor, cultură
orezului și utilizarea îngrășămintelor) ne trimite spre schimbarea propriilor
obiceiuri alimentare ale fiecăruia.
Iar
pământul, ca și aerul, nu rabdă nici el orice și oricât. Agronomul francez
Dominique Arrouays pledează de-a dreptul poetic pentru ocrotirea sănătății
pământului: „Solurile sunt epiderma Terrei. Sunt în centrul marilor provocări
mondiale numite securitatea alimentară, deșertificarea și schimbarea climei.
Solurile sunt la baza a peste 95 la sută din alimentația noastră. Ele ne
filtrează apele și contribuie la reglarea și atenuarea schimbărilor climei.
Sunt și un imens rezervor de biodiversitate. Dacă degradăm solurile, punem în
pericol echilibrul planetei. Solurile trebuie ocrotite și considerate ca o resursă
naturală fără de care viața nu poate fi concepută, la fel ca apă pe care o bem
și ca aerul pe care îl respirăm”.
Și nu doar
agronomii pledează pentru revenirea la agricultura tradițională, cea moștenită
din moși-strămoși și la abandonarea „agriculturii industriale”. Liderul
principalului sindicat al agricultorilor din Franța, Christiane Lambert,
militează pentru o „o agricultură a la francaise, adica una diversificată și
care să protejeze solurile”. Climatologii inventariază marile provocări climatice
ale momentului care produc anual pierderi de ordinul sutelor de miliarde de
dolari: „creșterea nivelului mărilor, distrugerea recifelor coraliene, topirea
ghețurilor arctice, distrugerea biodiversității, diminuarea recoltelor,
recurența valurilor de căldură și a ploilor torențiale…”. Iar istoricii
amintesc că, de-a lungul generațiilor, lucrătorii pământului de pretutindeni au
selecționat cu grijă soiurile animale și
vegetale adaptate nevoilor gospodăriilor lor”. Din păcate, însă, adaugă ei, „de
la sfârșitul secolului al XIX-lea această tendință și-a inversat cursul și
laboratoarele s-au lansat în cercetări asupra plantelor cu randament înalt”,
iar pentru aceasta au apelat tot mai mult la produse fitosanitare și
amendamente chimice, ceea ce a dus la împuținarea diversității, a calității și
sănătății speciilor, care devin tot mai artificiale, mai puțin gustoase și mai
dăunătoare.
„Următorii
zece ani vor fi decisivi”, pentru o schimbare în bine a calității vieții pentru om și pentru planetă - avertizează
raportul G.I.E.C.
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/un-raport-despre-cat-si-cum-ne-mai-rabda-pamantul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu