CARTEA SI
VALOAREA EI
Motto:
“Arta ca răspânditoare a bunului gust, nu se poate
cobori în noroi, ci are să ridice la sine pe toți cei ce vin sub
steagurile sale. Ridicarea aceasta se face prin propagarea
eternului frumos, a cărui temelie
este adevărul”.
IOSIF VULCAN
Trebuie să recunosc aci un anume
adevăr, adică, inițial aveam în mintea numi acest eseu “Cartea și valorile
acesteea”, dar mi se părea o prea lărgirea spațiului de investigație. Mai ales
că in ideea mea urmăream o ancorare în acea valoare a cărții in sine, ca mijloc
de expresie și comunicare! Ca apoi, de aici să se desprindă acea universală
valoare a cărții in lunga si zbuciumata evoluție a ființei umane! Când omul a
fost apt ași gândi simbolurile în litere și a început a scrie, se năștea și
Cartea. Desigur din dorința de expresie si comunicare, cartea devenea pentru om
o a doua ființă! Fie chiar prin acele tăblițe de lut ars sau papirus, se dorea
o notare a istoriei acelor vremi, a activităților de tot felul, adică a lăsa
urme despre timpul și spațiul existenței lor! Trecutul, prezentul și viitorul
în carte se reușea a fi oglindite. Azi, aceasta a devenit atât de importantă,
de necesară, încât ar fi imposibil a se
desprinde din viața de zi cu zi a societăților omenești! Și nu numai atât, dar
practic omul s-ar sălbătici din nou, luându-i-se cartea. Odată cu genialele
realizări în ale stiinței si tehologiilor moderne, cartea a devenit un bun
indispensabil, izvor de informație universală, de educație, de deservire a tot
ceea ce se cheamă realizare umană. Cartea este la îndemâna fiecăruia spre a fi citită,
asigură pregătirea profesională si intelectuală generațiilor în șir. Lectura
este plăcută și necostisitoare, iar odată ce avem cartea într-o bobliotecă, pe
fila acesteea stă pentru multe secole
acumulată experiența fiecărui domeniu al artelor, fără pierderea ce
bunaoara ar surveni la un “internet”, printr-o simplă lipsă de sursă electrică.
Cartea și omul stau într-o
interdependență încât scriitorul o
definește deseori metaforic foarte sugestiv: “Cartea este viața unui om, iar
omul este o carte in scriere”. La drept vorbind, cartea si-a câștigat multe
definiții, încât s-ar putea scrie încă o carte numai dacă cineva s-ar apuca a
aduna definirile făcute acesteea de către gânditori, scriitori,filosofi și
poeți, pedagogi și învățători, popor si folclor, s.a.m.d. Vom vedea că așa cum
fiecare Neam creat de Dumnezeu își are o identitate a sa, la fel și Cartea își
are o identitate a ei, cu care se înregistrează, un certificat de naștere cu
locul și data, pentru a avea si ea o recunoaștere! Sa fiu direct, nu vreau sa
se creadă ca scriu ficțiune, dimpotrivă, doresc să arăt ceva foarte real si
folositor atunci când se ia o carte în mână. Mai ales în acest “univers al
cărților”, cand bibliotecile lumii sunt încărcate de cărți, încât am ajuns și
la “biblioteci asezate in ceruri(virtuale)”, și de unde a identifica o carte e
nevoie deci de un anumit cod, de un digital in care să se regăsească.
Este vorba despre cele patru litere
majuscule ISBN, urmate de 10 numere,(digitale), aranjate in patru grupe
separate de cratime(liniuțe), ori o simplă distanță între grupe. ISBN(
International Standard Book Number) urmat de cele patru grupe digitale,
formează asadar identitatea cărții. Interesant de știut că, fiecare grup
digital din cod are însemnătatea sa specifică, și care nu este un secret, ci
dimpotrivă, recunoașterea unei cărți apărute în circuitul său universal. Un
exemplu ar fi concludent: ISBN 0-9588413-0-6. Primul grup reprezintă țara unde
s-a editat cartea, al doilea grup prefixul editurii care a publicat cartea, al
treilea grup reprezintă numărul de titlu,
ultimul grup digital este unul de control general. Pe alte cărți vom
găsi și ISSN, adică(Internațional Standard Serial Number). La bibliotecile mari
se găsesc dicționare întregi, in care se găsesc chiar în ordine alfabetică
țările din toata lumea cu digitalul lor specific și unic.
Apoi știm bine, așa cum se găsesc la
oameni fapte bune și fapte mai puțin bune, la fel și cărțile pot fi bune sau mai puțin bune! Lecturarea unei
cărți bune, într-un domeniu al educației
etice bunăoară, aduce înobilarea caracterului și deci a personalității
cititorului. La fel al unei cărți de istorie și filosofie, de artă și
literatură, de stiințe, de scrieri politice ori confesionale, s.a.m.d. Pentru a
înțelege valoarea unei cărți, cât și binefacerile lecturii acesteea, aduc aci
sfatul Hristosului nostru Mihai Eminescu, sau “Aminul” cum îl numește vrednicul
bucovinean Adrian Botez, sfat ajuns azi proverbial: “Citeste, citind mereu,
creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi
înțelesul și filozofia vieții”. (Coloana Infinitului – din gandirea romana
moderna- vol.II, Ed.”Cuget Romanesc, 2009, pag.287)
P.Ispirescu, povestitorul nostru care a adus
mare folos folclorului românesc, afirma Vasile Alecsandri, de ne-a lasat așadar
acea poveste minunată,“Făt frumos născut cu cartea in mână”, ne-a mai lăsat si
acest proverb: “Cine n-are plăcere a citi, n-are semne de a se face mai bun”.
Și acum un
revers al monedei, zugrăvit de Liviu Rebreanu: “Nu există pedeapsă mai grea ca
obligația de a citi cărți moarte”.(ibidem).
Mai mult,
I.Vinea într-un aforism spunea că, “sunt cărți care nu merita să fi fost
scrise”, in acest caz va trebuii luat aminte la vorbele lui N.Iorga care spunea: “Cetitorul sa zică la mântuirea
cărții tale, nu: am cetit o carte, ci am cunoscut un om”. Ca atare, într-o
astfel de situație revenim la noțiunea de cultură. Omului in primul rând cultura
îi trebuiește fiindcă aceasta șlefuiește ființa omenească. Rolul școlii și al bibliotecilor, al artelor,
scriitorilor, politicienilor si preoțimilor tocmai acesta este, a lumina sufletele. Cartea care este și
va fi întotdeauna mijlocul cel mai eficace prin care se desfășoara procesul de
educație, trebuie să poarte pecetea adevărului și al iubirii între oameni.
Aceasta este cultura cu adevărat vie, care pune in mișcare sentimentul
gândirii, intelectul si celula creerului, care să nu lenevească! Aici este zona
oarecum negativă a internetului in raport cu cartea, și mă refer la tinerii
copii intrați noi pe porțile școlii. Direct la calculator, învață tehnologia
rece, nesentimentală, bunaoară la o simpla înmulțire de numere, repede scoate
copilul calculatorul să-ți spună că
5x4=20, dar acel calculator natural al copilului, creerul, nu a făcut nici un
efort să înteleagă dece e 20 si nu 25
spre exemplu! El probabil nu va prinde, și nici nu-l va interesa acel joc
logic, cum adunând pe cinci de patru ori, sau pe patru de cinci ori, ne dă acel
rezultat al înmulțirii de 20. Asta in cele ale matematicii, dar când pentru a
lectura o carte scrisă pe virtual(aer), cititorul, dacă o avea computer, va fi
satisfăcut cu toate câte îl pot întrerupe din lectură, inclusiv permanenta
cheltuire de bani, rămâne de văzut! Pe o carte investesc o dată și o pot avea
si strănepoții! Valorile cărții sunt inestimabile, formează caractere
sănătoase, odihnesc mintea, dau
posibilitatea reflectării asupra binelui si răului, asupra științelor si
economiilor, asupra istoriei și, într-un fel cartea a devenit parte a ființei
umane, iar lipsa ei ar fi de neânchipuit, o mutilare a însăși fizicului
omenesc! Iar acele științe care strivesc sufletul omenesc, nu trebuiesc
proliferate, ci ținute si evaluate desigur in industriile tehnologiilor
producatoare de bunuri materiale necesare vietii. Atât. Fără a forța biologia
si metafizica ființei umane care aparțin creației Divine naturale, si nu
experimentelor cu care deja am siluit mediul ecologic, să nu ne siluim pe noi
înșine.
CARTEA ESTE CUVÂNT A LUI DUMNEZEU, ÎN
CARE
LIRICA DUHULUI
NOSTRU POATE FI PREZENTATĂ
ÎN ÎNTREGIME ȘI VIU!
IOAN MICLĂU-GEPIANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu