E OARE PĂCAT SĂ VISĂM?
~*~
Mă hrănesc cu vise,
stropite cu miere
precum sfințișorii,
dar ele nu sunt de post.
Uneori îmi apar în cale
fără să le chem.
Ca o surpriză
apărută de niciunde.
Alteori, le caut cu-nfrigurare,
şi-s generoase, şi vin.
Indiferent cum apar,
mă mângâie tandru
cu tentaculele lor catifelate.
Tare sunt frumoase!
Îşi întind aripile
şi zboară, şi zboară.
Sunt dătătoare de nădejde,
mă luminează aievea
și mă înalță.
Le primesc drăgăstos,
le îmbrăţişez şi le dansez
în cânt de ciocârlie,
ca-n primăvara vieţii.
Mă înfior
şi simt că renasc.
Nu le afişez în văzul lumii
să nu se deoache,
dar unele din ele se usucă.
E oare păcat să visăm?
~*~
VASILICA GRIGORAS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu