MUGURI DE LUMINĂ
~*~
când se lasă noaptea
cu un gest visceral
îmi spijin ușor fruntea
pe năframa transparentă
a ferestrei inimii
și contemplu cerul îmbrăcat
în sacoul de toamnă
cu emoție urc
într-o caleașcă regală
și hoinăresc în galopul
cailor iberici
printre nouri alburii
presărați cu stele vii
adevărate cete de îngeri
în mişcarea lor discretă
îşi scutură scânteile
în părul meu argintiu
şi mă minunez tainic
de fiorul ingenuu care-mi
aprinde inima învolburată
strălucind verde asemenea
mugurilor de lumină
~*~
VASILICA GRIGORAS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu