duminică, 15 decembrie 2019

Ioan Miclău-Gepianu - IARNĂ TÂRZIE (după Adrian Botez)


Versiune Australiana


RESTITUIRE:

IARNĂ  TÂRZIE
(după Adrian Botez)


~*~

E iarnă afară și-i iarnă târzie,
Iar viscolul bate cu-aceeași mânie;
Flori timpurii  răsar și îngheață,
E iarnă și-n suflet, doar reci sentimente
Tot leagă visării albii elemente.

În creștetul zării e discul de soare,
Ce stă sub perdeaua țesută-n ninsoare,
Cu razele-i galbene ce-abia mai străbat,
Vifornița albă cu fulgii ce-i curg,
Podoabe pufoase așează pe crâng.

Și unda-n izvor e de gheață,
A-ncremenit în Natură suflarea de viață.
O pasăre mică, un ou de cărbune,
Stă țeapănă în codru, străină de lume,
De nu-și mai cunoaște nici propriul nume.

Și vrăbii micuțe, pitite-n șindrilă,
Privesc cum e iarna lipsită de milă,
Și-așteaptă să vadă odată ieșind,
Stăpânul cu boabe de aur pe-al casei pridvor,
Căci printre orătănii nici ele nu mor.

Departe în zare văd fulgul de nea,
Și-i parcă tristețea din inima mea,
Stăpânul cu boabe de aur să vie,
Cu-al Limbii Romane cuvinte mă-mbie,
Să nu uit cuvântul cel sfânt, Românie!

E iarnă afară și-i iarnă târzie,
Aștept Primăvara să vie;
Dar viscolul bate cu-aceeași mânie,
E iarnă și-n suflet, doar reci sentimente,
Tot leagă visării albii elemente!

~*~ 
Ioan Miclău-Gepianu
2019











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu